ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1033/2023

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 31 martie 2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat să se pronunțe o hotărâre pe calea ordonanței președințiale prin care să se dispună obligarea pârâților la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2022 al Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 761 din 12 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepțiile lipsei calității procesuale invocate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale ca neîntemeiate;

- a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată;

- a admis cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale;

- a obligat pârâții să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, medicamentul Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022, hotărârea fiind executorie.

Împotriva sentinței civile nr. 761 din 12 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Guvernul României.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

3.2. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

3.3. Pârâtul Ministerul Sănătății a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială.

3.4. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Guvernul României a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu o astfel de parte.

Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat note de ședință prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante A., în raport de decesul acesteia.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent recursului declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația comunicată recurentei Casa Națională de Asigurări de Sănătate la data de 19 decembrie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligație pe care recurenta nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 23 februarie 2023.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu s-a formulat cerere de ajutor public judiciar și nici cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 761 din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante A., invocată de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit certificatului de deces, eliberat de Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Mogoșoaia, intimata-reclamantă A. a decedat la data de 29 mai 2022.

Prin urmare, la data judecării recursului, reclamanta era lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, acestea putând fi executate doar față de reclamantă, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor acestuia.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante, invocată de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și va respinge recursurile declarate de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 761 din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 761 din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante A., invocată de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Respinge recursurile declarate de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 761 din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.