ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.02.2018, reclamanții Consiliul Local al Sectorului 1 București și Sectorul 1 București au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - Româniafilm, obligarea acesteia la repararea pagubei suferite prin lipsa de folosință a mai multor bunuri imobile, cinematografe, prin plata unei sume de bani compensatorii calculate pentru fiecare lună începând cu data de 23.09.2013, la care a solicitat predarea bunurilor, și până la data predării efective, evaluată provizoriu la 1.000.000 euro, precum și obligarea pârâtei la repararea pagubei suferite prin lipsa de folosință a bunurilor mobile aflate în inventarul bunurilor imobile respective, care nu se află în proprietatea privată a unei alte persoane, în același mod și pentru aceeași perioadă, într-un cuantum ce va fi stabilit prin expertiză contabilă evaluatorie. Prin încheierea de ședință din data de 05.06.2018, judecata cauzei a fost suspendată în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) primele două teze din Legea nr. 85/2014. S-a reținut în acest sens că acțiunea de față vizează realizarea unei creanțe asupra pârâtei (constând în contravaloarea lipsei de folosință a anumitor bunuri) și că împotriva acesteia s-a deschis procedura generală a insolvenței, la data de 12.02.2018, în cadrul dosarului nr. x/2016, potrivit sentinței civile nr. 774 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă. Judecata cauzei a rămas suspendată din data de 05.06.2018, fără ca vreuna dintre părți să recureze încheierea de suspendare sau să solicite repunerea pe rol a cauzei. Termenul de judecată din data de 13.09.2024 a fost fixat de instanță, din oficiu, pentru a se discuta eventuala incidență în speță a dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1437 din 13 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a constatat încetată acțiunea promovată de reclamanții Consiliul Local al Sectorului 1 București și Sectorul 1 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - Romaniafilm.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1437 din 13 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Consiliul Local al Sectorului 1 București și Sectorul 1 București au formulat cerere de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenții au susținut că prima instanță a interpretat și aplicat în mod eronat prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Prin sentința civilă nr. 774/12.02.2018, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva pârâtei Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor Româniafilm. Însă, în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată formulată de către recurenții- reclamanți, aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, ci nu pe dispozițiile Legii nr. 85/2014, obiectul acestei legi speciale are prioritate față de Legea insolvenței. În acest sens sunt și prevederile art. 2 din C. proc. civ., prevederi care dispun: "dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă". Mai mult decât atât, acțiunea a fost formulată de către recurenți pentru sumele pe care pârâta le datorează pentru lipsa de folosință a bunurilor imobile și mobile nu este o creanță a cărei certitudine și întindere să poată fi determinată în procedura insolvenței, ci pe calea dreptului comun, astfel că, în prezenta speță nu se justifică măsura încetării procesului. Faptul că în dosarul de insolvență a fost formulată calea de atac a apelului de către pârâta din prezenta cauză împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, apel respins de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, sentință rămasă definitivă acest aspect nu are relevanță motivat de faptul că, așa cum a arătat mai sus, prezenta cerere de chemare în judecată a fost întemeiată pe calea dreptului comun. Mai mult decât atât, potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, inclusiv sub aspectul persoanelor chemate în judecată, însă acest principiu trebuie interpretat prin corelație cu alte principii care guvernează procesul civil, în principal cu cel al rolului activ al instanței. Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în aplicarea principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual și limitele cererii de chemare în judecată, instanța trebuind să se pronunțe asupra cererilor formulate și nu să facă aprecieri asupra a ce trebuia sau nu să solicite reclamantul. În speța de față, recurenți au considerat că instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, cu respectarea principiului disponibilității consacrat expressis verbis prin dispozițiile art. 9 C. proc. civ. În concluzie, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței civile recurate, și, în rejudecare respingerea solicitării de încetare a procesului.

Apărările formulate în recurs În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 27 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanții Consiliul Local al Sectorului 1 București și Sectorul 1 București au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - Româniafilm, obligarea acesteia la repararea pagubei suferite prin lipsa de folosință a mai multor bunuri imobile, cinematografe, prin plata unei sume de bani compensatorii calculate pentru fiecare lună începând cu data de 23.09.2013, la care a solicitat predarea bunurilor, și până la data predării efective, evaluată provizoriu la 1.000.000 euro, precum și obligarea pârâtei la repararea pagubei suferite prin lipsa de folosință a bunurilor mobile aflate în inventarul bunurilor imobile respective, care nu se află în proprietatea privată a unei alte persoane, în același mod și pentru aceeași perioadă, într-un cuantum ce va fi stabilit prin expertiză contabilă evaluatorie. Prin încheierea de ședință din data de 05.06.2018, judecata cauzei a fost suspendată în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) primele două teze din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererii de admitere a creanțelor (...)". S-a reținut în acest sens că acțiunea de față vizează realizarea unei creanțe asupra pârâtei (constând în contravaloarea lipsei de folosință a anumitor bunuri) și că împotriva acesteia s-a deschis procedura generală a insolvenței, la data de 12.02.2018, în cadrul dosarului nr. x/2016, potrivit sentinței civile nr. 774 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă. Judecata cauzei a rămas suspendată din data de 05.06.2018, fără ca vreuna dintre părți să recureze încheierea de suspendare sau să solicite repunerea pe rol a cauzei. În cauză s-a fixat termen de judecată la 13.09.2024, din oficiu, pentru a se discuta eventuala incidență în speță a dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014. Prin sentința recurată s-a constatat încetată acțiunea promovată de reclamanții Consiliul Local al Sectorului 1 București și Sectorul 1 al Municipiului București, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - Romaniafilm, pârâții formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență nu poate fi reținută în cauză. Astfel, motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Instanța de control judiciar constată că, prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă a invocat greșita interpretare și aplicare a legii, susținând, în esență, faptul că în dosarul de insolvență a fost formulată calea de atac a apelului de către pârâta din prezenta cauză împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, apel respins de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, sentință rămasă definitivă, iar acest aspect nu are relevanță motivat de faptul că prezenta cerere de chemare în judecată a fost întemeiată pe calea dreptului comun. În contextul factual anterior reținut, Înalta Curte reține că sentința nr. 774/12.02.2018 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, de deschidere a procedurii insolvenței pârâtei din prezenta cauză, a rămas definitivă prin respingerea apelului, potrivit deciziei civile nr. 1405A/28.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016. Conform dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează". Aceste dispoziții au caracter imperativ, aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 nepresupunând o nouă apreciere cu privire la incidența suspendării de drept conform tezelor inițiale, ci este suficient să se constate că este vorba despre o acțiune judiciară suspendată în temeiul art. 75 alin. (1) tezele întâi și a doua din Legea nr. 85/2014 și că hotărârea de deschidere a procedurii a rămas definitivă. În aceste condiții, se constată că în cauză ambele condiții sunt îndeplinite în speță, cu consecința încetării de drept a acțiunii, încetare ce a intervenit chiar de la data de 28.06.2018, a rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, astfel că în mod corect prima instanță a constatat că în cauză se impune a lua act de încetarea acțiunii de față. Cu privire la argumentele aduse de recurenții-reclamanți prin memoriul de recurs, care de altfel au fost expuse și în fața instanței de fond, în sensul că sumele pretinse de aceștia prin acțiune, pentru lipsa de folosință a unor bunuri mobile și imobile, nu reprezintă o creanță a cărei certitudine și întindere să poată fi determinată în procedura insolvenței, ci pe calea dreptului comun, Înalta Curte reține că acestea nu sunt de natură a înlătura concluzia privind incidența în cauză a art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, ci constituie în realitate critici referitoare la măsura suspendării judecății, care puteau fi valorificate exclusiv pe calea unui recurs împotriva încheierii din 05.06.2018, cale de atac ce nu a fost însă promovată, astfel cum a reținut și prima instanță. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.