ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2025

Ședința publică din data de 14 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 06.01.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției de respingere a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare din data de 02.12.2021 și a Rezoluției de clasare nr. 2799/08.10.2021, precum și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor în vederea stabilirii vinovăției și sancțiunilor pentru abaterea disciplinară constând în încălcarea dreptului de a avea fotocopii ale înscrisurilor din dosarul de cercetare penală nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova de către conducătorul acestei instituții, drept prevăzut de art. 94 alin. (4) coroborat cu art. 94 alin. (2) C. proc. pen.

Prin sentința civilă nr. 808 din 29 aprilie 2022, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 5318 din 15 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantul A., a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, dispozițiile deciziei de casare fiind în sensul că prima instanță a omis a examina, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, care necesitau un răspuns specific și explicit, fiind nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și încălcat dreptul la un proces echitabil, în rejudecare instanța de fond urmând să analizeze toate motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în judecată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul aceleiași instanțe la data de 25.01.2024, sub nr. x/2022*.

Prin sentința civilă nr. 1028 din 7 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECTIA JUDICIARA, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1028 din 7 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, în motivare, a arătat că instanta de fond nu a analizat criticile formulate în contestație în ceea ce privește reținerea greșită a situației de fapt expusă în cele 2 rezoluții ale Inspecției Judiciare pe care a dovedit-o cu înscrisuri atașate.

A criticat, astfel, respingerea cererii de fotocopiere a unor înscrisuri din dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

A precizat că eliberarea fotocopiilor se face doar în baza menționării primirii acestora, a datei la care au fost eliberate și a semnăturii, iar dosarul administrativ al Inspecției Judiciare nu cuprinde niciun document cu aceste mențiuni care să ateste primirea copiei filei 3.

În condițiile în care adresa nr. x/29.09.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova precizează aprobarea filei 3 la data de 29.09.2021, instanța a constatat fără suport probator, că acest fotocopierea s-a aprobat la data de 05.08.2021.

Instanța de fond a preluat ad litteram această reținere greșită a situației de fapt din motivarea Rezoluției nr. 2799/08.10.2021 și din motivarea Rezoluției de respingere a Inspectorului șef din data de 02.12.2021.

Sentința civilă nr. 1028/2024 a Curții de Apel București nu se raportează la înscrisurile depuse în susținerea cererii de chemare în judecată.

Instanța de fond nu a analizat criticile formulate la pagina 4 a contestației în ceea ce privește aprecierile subiective în afara cadrului legal din cadrul celor 2 rezoluții referitoare la dreptul la apărare al recurentului în ceea ce privește solicitarea fotocopierii filelor x pe care a formulat-o tot la data de 04.08.2021.

A mai precizat că partea vătămată are dreptul de a se apăra ea însăși în conformitate cu art. 10 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce demonstrează că doar aceasta are dreptul de a decide asupra importanței și relevanței unui înscris.

Inspectorul-șef și inspectorul judiciar constată în mod nelegal că filele x nu vizau dreptul la apărare al recurentului, aspect dovedit de paragraful 7 al filei 94 din motivarea Rezoluției nr. 2799/08.10.2021 și de paragraful 3 al filei 108-verso din motivarea Rezoluției de respingere a Inspectorului șef din data de 02.12.2021.

Aprecierile Inspectorului șef și inspectorului judiciar sunt în afara cadrului legal în condițiile în care aceștia nu se pot substitui părții vătămate și nu au calitatea de reprezentant legal al recurentului pentru a stabili importanta juridică a înscrisurilor din dosarul penal în vederea formulării apărărilor în căile de atac prevăzute de C. proc. pen.

Motivarea instanței de fond constată în mod greșit că Inspecția Judiciară nu s-a substituit părții vătămate pentru a stabili importanța juridică a înscrisurilor din dosarul penal

De altfel, aceeași motivare reține în mod nelegal că Inspecția Judiciară a analizat aparența în fapt și în drept.

Această argumentație este infirmată de lipsa oricărei analize în rezoluțiile Inspecției Judiciare prin raportare la prevederile art. 94 C. proc. pen. care impun doar calitatea de parte în dosarul penal.

Prin neraportarea analizei criticilor prezentate în pagina 4 din contestația recurentului la motivarea rezoluțiilor Inspecției Judiciare și la temeiurile juridice invocate, instanța de fond a respins în mod greșit și nelegal acțiunea acestuia, fără să analizeze argumentele în fapt și în drept precizate în cererea de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu lipsa cercetării fondului.

Instanta de fond constată în mod nelegal că nu poate exercita un control jurisdicțional asupra fondului actului în ceea ce privește argumentele în fapt si în drept prezentate de Inspecția Judiciară, ci doar asupra formelor si procedurilor impuse Inspectiei Judiciare. Această motivare reprezintă un refuz de a judeca pe motiv că legea nu prevede.

Sentința civilă nr. 1028/2024 a Curții de Apel București precizează că nu poate fi exercitat controlul jurisdicțional asupra libertății de apreciere lăsate de legiuitor la dispoziția administrației în ceea ce privește fondul actului.

Astfel, soluția adoptată de respingere nu este motivată în baza analizării criticilor din contestația recurentului și corespunde analizării altor critici decât cele prezentate în contestația formulată.

Prin analizarea altor critici decât cele prezentate în paginile 5-8 din contestația recurentului, instanța de fond a respins în mod greșit și nelegal acțiunea fără să se raporteze la argumentele în fapt și în drept precizate în cererea de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu lipsa cercetării fondului.

Instanta de fond analizează în mod greșit cererea de fotocopiere formulată în temeiul art. 94 C. proc. pen. ca fiind o cerere formulată în temeiul Legii nr. 544/2001 privind comunicarea informatiilor de interes public și motivează respingerea criticilor din contestație pe acest aspect prin raportare la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 544/2001 în ceea ce privește comunicarea informațiilor de interes public și la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 7/1996 în ceea ce privește informațiile exceptate de la accesul publicului.

Confuzia instanței de fond este dovedită și de invocarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 în ceea ce privește informațiile de interes public comunicate din oficiu de o instituție publică.

Instanta de fond face aprecieri în afara cadrului legal în ceea ce privește motivele pentru care i-a fost admisă plângerea împotriva Ordonanței de clasare prin încheierea penală nr. 122/2021 a Judecătoriei Craiova.

Instanța de fond consideră în mod greșit că admiterea plângerii pentru completarea urmăririi penale este de natură să acopere încălcarea dreptului de a obține fotocopii ale înscrisurilor din dosar.

De asemenea, instanța de fond apreciază în mod greșit că nu există o încălcare a dreptului de a obține fotocopii ale înscrisurilor din dosar în condițiile în care ordonanța de clasare nu a fost desființată pentru încălcarea acestui drept.

Instanta de fond constată în mod gresit că înscrisurile atașate de recurent sesizării adresate Inspecției Judiciare si în susținerea criticilor din plângerea adresată instanței nu demonstrează o neîndeplinire a atribuțiilor prevăzute de lege.

Solicită să se observe că aceste înscrisuri demonstrează o neîndeplinire a atribuțiilor prevăzute de lege.

Instanta de fond retine în mod gresit că marja de apreciere a Inspectiei Judiciare a fost respectată, Rezolutia de clasare nr. 21-3146/08.10.2021 nu a fost emisă cu exces de putere si cercetarea inspectorului judiciar nu a relevat indicii de săvârșire a abaterilor disciplinare.

Atributul exclusiv de constatare al inspectorului judiciar nu este de natură să înlăture criteriul obiectiv al normei legale prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 în determinarea conformării sau neconformării activității magistratului la dispozițiile legale și, implicit, a încălcării cu știință sau din culpă a normelor drept procesual penal.

Analiza existenței/inexistenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare în prezenta speță se face prin raportare la normele de drept procesual penal ce menționează dreptul persoanei vătămate de a obține fotocopii din dosar în conformitate cu dispozițiile art. 94-alin. (2) C. pen.,p. coroborate cu-art. 94 alin. (8) C. proc. pen.

Drept urmare, motivarea Rezoluției de clasare nr. 21-3146/08.10.2021 este contrară prevederilor legale prin care îi sunt garantate aceste drepturi.

Instanta de fond retine în mod nelegal că admiterea ulterioară a fotocopierii filelor x ar fi de natură să acopere abuzul de putere inițial si constituie un remediu

Abuzul săvârșit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova este evident în condițiile în care restrângerea dreptului de a consulta dosarul, implicit restrângerea dreptului de a obține fotocopii ca parte componentă acestui drept, nu poate avea loc decât în situația prevăzută în mod expres de prevederile art. 94 alin. (4) C. proc. pen.

In condițiile în care nu a existat o restricționare motivată a procurorului de caz în conformitate cu art. 94 alin. (4) C. proc. pen., refuzul eliberării fotocopiilor solicitate determină o împiedicare a recurentului de a lua cunoștință de întregul probatoriu administrat în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Mai mult, retrimiterea dosarului pentru continuarea cercetărilor nu constituie un motiv al admiterii unei cereri ulterioare de fotocopiere, nefiind prevăzută de art. 94 C. proc. pen. și fiind infirmată de conținutul Ordonanței nr. 4461/VIII/1/2022 din 04.10.2022 ce nu menționează această situație.

În drept, a invocat temeiurile de drept penal precizate în cererea de recurs și art. 45 A1 din Legea nr. 317/2004; art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; art. 99 lit. t) din Legea 303/2004; art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1), art. 53 alin. (1) si art. 129 din Constituția României; art. 6 din C.E.D.O.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de control judiciar asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de apărările expuse prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. nu este fondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu efectuarea controlului de legalitate a Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare din data de 2 decembrie 2021 și a Rezoluției de clasare nr. 2799/08.10.2021 privind pretinsa săvârșire de către conducătorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a unei abateri disciplinare, ca urmare a încălcării dreptului reclamantului de a fotocopia înscrisurile din dosarul penal nr. x/2016

Instanța de fond a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată, reținând, în esență, că inspectorul judiciar a analizat în mod corespunzător și cu respectarea limitelor de competență, sesizarea reclamantului, din perspectiva incidenței abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004. Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că magistrații nu beneficiază de o imunitate absolută pentru actele adoptate în exercitarea funcțiilor judiciare ale acestora, iar regimul răspunderii personale a procurorilor trebuie să fie conceput astfel încât să asigure justițiabililor protecția jurisdicțională efectivă, respectiv să cuprindă garanții care să permită înlăturarea, în percepția justițiabililor, a oricărei îndoieli legitime referitoare la activitatea procurorilor, ce ar fi de natură să aducă atingere încrederii pe care trebuie să o inspire justițiabililor într-o societate democratică și într-un stat de drept. Recurentul a criticat soluția instanței de fond, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că aceasta nu a analizat criticile privind încălcarea dreptului său de fotocopiere a unor înscrisuri din dosar, ci s-a întemeiat pe motive străine de cauză, referitoare la legalitatea și temeinicia soluției adoptate de magistrat, încălcând astfel principiul dreptul său la apărare, așa cum este acesta consfințit de Constituție dar și de CEDO.

Din analiza sentinței pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat cererea de chemare în judecată prin prisma prevederilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, însă, în motivare, a reținut că reclamantul, prin demersul inițiat, nu poate supune controlului exercitat de inspectorii judiciari și implicit, de o instanță de judecată, soluția pronunțată în dosarul penal.

Art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prevede:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; ...", iar potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curtea reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

În ceea ce privește motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură, acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, anume raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În același sens, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În concret, instanța de fond a indicat actul litigios și conținutul acestuia sub aspectul motivării soluției dispuse prin rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare cu privire la respingerea plângerii recurentului-reclamant, inclusiv enumerarea cauzelor respingerii plângerii respective, context în care a analizat probele administrate în proces, cu referiri punctuale la înscrisurile de la dosar, pentru ca în final să conchidă că pârâtă Inspecția Judiciară a motivat corespunzător soluția, analizând în concret toate motivele invocate în plângerea administrativă.

În raport de elementele concrete ale cauzei, prima instanță, a indicat punctual texte de lege în motivare, iar prin argumentația oferită de judecătorul fondului s-a făcut trimitere la principii de drept și norme legale care fundamentează soluția atacată de recurentul-reclamant.

Astfel, Înalta Curtea constată existența raționamentului logico-juridic al primei instanțe care a fundamentat soluția adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluția pronunțată, așa cum reiese din cele statuate de judecătorul fondului în sensul că marja de apreciere a Inspecției Judiciare a fost respectată, rezoluția de clasare nr. 21-3146 din data 08.10.2021 nefiind emisă cu exces de putere; în mod corect s-a apreciat de către inspectorul judiciar că nu s-au relevat indicii de săvârșire a abaterilor disciplinare analizate.

Așadar, și în cadrul controlului judiciar, se reține că din probele administrate, nu se poate trage concluzia că ar exista o neîndeplinire a atribuțiilor prevăzute de lege, în scopul vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care apreciază recurentul-reclamant că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidența motivului de casare/nelegalitate în discuție.

Instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze problema litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

În sfârșit, nu sunt în legătură cu aspectele proprii unui astfel de motiv de recurs, vizând faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, afirmațiile recurentului-reclamant privind evaluarea în concret de către judecătorul fondului a probelor administrate sau concluziile la care prima instanță ar fi trebuit să ajungă în urma coroborării acestora.

În consecință, arătând în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată, Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a respectat dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ., expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate și fiind clare rațiunile avute în vedere de instanța de fond, fără a se identifica vreun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care Curtea de Apel București a pronunțat sentința în discuție. De asemenea, Înalta Curte mai constată că motivarea analizată are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele dreptului la un proces echitabil.

Mai mult decât atât, Înalta Curte subliniază că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO impune instanței să examineze cauza sub toate aspectele, însă nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor aduse de părți, atât timp cât din considerentele hotărârii rezultă cu claritate motivele pentru care anumite cereri au fost apreciate ca a fi fondate ori nu și se poate realiza controlul de legalitate de către instanța de recurs.

Pe cale de consecință, critica recurentului - reclamant referitoare la nemotivarea de către curtea de apel a soluției pronunțate sau a reținerii unor considerente străine de natura pricinii nu este fondată.

Pentru toate aceste motive, constatând că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1028 din 7 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.