ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5318/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.01.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției de respingere a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare din data de 02.12.2021 și a Rezoluției de clasare nr. 2799/08.10.2021, precum și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor în vederea stabilirii vinovăției și sancțiunilor pentru abaterea disciplinară constând în încălcarea dreptului de a avea fotocopii ale înscrisurilor din dosarul de cercetare penală nr. 10438/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova de către conducătorul acestei instituții, drept prevăzut de art. 94 alin. (4) coroborat cu art. 94 alin. (2) din C. proc. pen.

Prin sentința civilă nr. 808 din data de 29 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate anterior, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii contestației formulate, în sensul desființării Rezoluției de respingere a Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare din data de 2 decembrie 2021 și a Rezoluției de clasare nr. 2799/08.10.2021 și trimiterii dosarului pentru completarea verificărilor, în vederea stabilirii vinovăției și sancțiunile pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că, instanța de fond nu a analizat criticile formulate în contestație cu privire la reținerea greșită a situației de fapt în cadrul celor două rezoluții ale Inspecției Judiciare, contestate în prezenta cauză, prin raportare la faptul că Inspectorul-șef și inspectorul judiciar au reținut în mod greșit și fără suport probator aprobarea fotocopierii filei 3 prin rezoluția prim-procurorului din data de 05.08.2021.

Contrar susținerilor inspectorului judiciar, în cuprinsul adresei nr. x/05.08.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova s-a menționat că filele x nu i-au fost aprobate, dar nu s-a făcut nicio referire cu privire la dosarul de cercetare penală 10438/P/2016, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova. La dosarul administrativ al Inspecției Judiciare nu există niciun document care să ateste primirea copiei filei 3 din dosarul penal.

Mai arată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu a comunicat copiile adreselor nr. x/05.08.2021 și nr. y/29.09.2021 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, aspect dovedit de înscrisurile transmise de această instituție .

Susține că Inspectorul-șef și inspectorul judiciar au reținut în mod greșit și fără suport probator că i-a fost admisă fotocopierea filei 3 și i-au respinse doar filele x prin rezoluția prim-procurorului din data de 05.08.2021, ceea ce demonstrează că nu a fost efectuată o verificare și o analiză a celor sesizate în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 808/2022, Curtea de Apel București nu a analizat criticile referitoare la starea de fapt reală a încălcării dreptului de fotocopiere prin respingerea tuturor filelor solicitate, argumentele instanței referindu-se în mod eronat la legalitatea și temeinicia soluției adoptate de magistrat.

Așadar, instanța de fond a respins în mod greșit și nelegal acțiunea reclamantului fără să analizeze argumentele în fapt și în drept precizate în cererea de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu lipsa cercetării fondului.

De asemenea, instanța de fond nu a analizat criticile referitoare la aprecierile subiective în afara cadrului legal celor 2 rezoluții, referitoare la dreptul la apărare al reclamantului în ceea ce privește solicitarea fotocopierii filelor x si 52 pe care a formulat-o la data de 04.08.2021.

În opinia sa, partea vătămată are dreptul de a se apăra ea însăși în conformitate cu art. 10 alin. (1) C. proc. pen., având dreptul să aprecieze și asupra relevanței unui înscris. Cu toate acestea, inspectorul-șef și inspectorul judiciar au constatat în mod nelegal că filele x nu vizau dreptul la apărare al reclamantului. Aprecierile Inspectorului șef și inspectorului judiciar sunt însă în afara cadrului legal în condițiile în care aceștia nu se pot substitui părții vătămate și nu au calitatea de reprezentant legal al reclamantului pentru a stabili importanța juridică a înscrisurilor din dosarul penal în vederea formulării apărărilor în căile de atac prevăzute de C. proc. pen.

În plus, fila x atestă data la care a fost primită plângerea de la Direcția Națională Anticorupție și lipsa oricărei cercetări pe parcursul a 5 ani în perioada 2016-2021, ceea ce reprezintă o încălcare a termenului rezonabil al procesului penal prevăzut de art. 8 din C. proc. pen., iar fila x se referă la documentele si informațiile solicitate de la O.C.P.I. Dolj, înscris necesar pentru a observa obiectivele de cercetare stabilite de organul de cercetare penală.

A mai arătat că instanța de fond nu a analizat criticile formulate în contestație în ceea ce privește rezoluțiile emise de Inspecția Judiciară, prin raportare la încălcarea dreptului de fotocopiere garantat de prevederile art. 94 alin. (2) coroborat cu art. 94 alin. (8) din C. proc. pen. și la înscrisurile depuse în susținerea acestor critici.

Contestația adresată instanței vizează legalitatea Rezoluției de respingere a Inspectorului șef al Inspecției Judiciare din data de 02.12.2021 și a Rezoluției de clasare nr. 2799/08.10.2021 prin raportare la încălcarea dreptului de fotocopiere garantat de prevederile art. 94 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 94 alin. (8) din același act normativ și mijloacele de probă depuse în susținerea criticilor formulate.

Or, instanța de fond a reținut în mod eronat că reclamantul a criticat legalitatea și temeinicia soluției adoptate în dosarul de cercetare penală nr. 10438/P/20I6 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, ceea ce este infirmat de sesizarea adresată Inspecției Judiciare, contestația formulată, răspunsul la întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar prin care a arătat reclamantul că a înțeles să invoce încălcarea dreptului de fotocopiere prevăzut de art. 94 alin. (2) din C. proc. pen., prin refuzul fotocopierii documentelor solicitate.

Motivarea instanței de fond reprezintă așadar, în opinia recurentului-reclamant, o încălcare a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil în ceea ce privește stabilirea obiectului și limitelor procesului si o încălcare a obligației instanței de fond de a se pronunța asupra criticilor formulate în contestație.

Mai mult, Curtea a constatat existența unor constrângeri legale și constituționale în ceea ce privește analiza legalității și temeiniciei actului de urmărire penală, ceea ce nu constituie competența Inspecției Judiciare, ci doar a controlului ierarhic superior și jurisdicțional.

Prin schimbarea motivului sesizării adresate Inspecției Judiciare, instanța de fond a apreciat că sesizarea reclamantului nu se întemeiază pe probe relevante prin raportare la motivul reprezentat de legalitatea și temeinicia soluției adoptate de magistrat, iar verificările efectuate pentru cercetarea acestui motiv sunt suficiente, încălcând astfel principiul disponibilității, consacrat de art. 9 din C. proc. civ., potrivit cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare față de recursul declarat de reclamantul A., solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși reclamantul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile privind încălcarea de către instanța de fond a principiului disponibilității și al legalității procesului civil se circumscriu pct. 5 al aceluiași articol, care devine incident când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În continuare, analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu efectuarea controlului de legalitate a Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare din data de 2 decembrie 2021 și a Rezoluției de clasare nr. 2799/08.10.2021 privind pretinsa săvârșire de către conducătorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a unei abateri disciplinare, ca urmare a încălcării dreptului reclamantului de a fotocopia înscrisurile din dosarul penal nr. x/2016

Instanța de fond a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată, reținând, în esență, că inspectorul judiciar a analizat în mod corespunzător și cu respectarea limitelor de competență, sesizarea reclamantului, din perspectiva incidenței abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004. Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că inspectorii judiciari, în activitatea lor, trebuie să respecte principiul independenței magistratului și supunerii lui numai legii, principii care reprezintă un impediment legal pentru considerarea inspectorului judiciar ca fiind un organ de control/subcontrol al legalității și temeiniciei soluțiilor adoptate de magistrați, acesta putând doa să se pronunțe asupra unei eventuale abateri disciplinare în baza probelor existente. În această împrejurare, prima instanță a apreciat că, în speță, soluția pronunțată de pârâtă în cuprinsul actului atacat este motivată rezonabil, având în mod legal în vedere doar abaterile în privința cărora existau indicii și fiind pronunțată cu respectarea limitelor marjei sale de apreciere.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond, arătând că aceasta nu a analizat criticile privind încălcarea dreptului său de fotocopiere a unor înscrisuri din dosar, ci s-a întemeiat pe motive străine de cauză, referitoare la legalitatea și temeinicia soluției adoptate de magistrat, încălcând astfel principiul disponibilității și al legalității procesului civil.

Din analiza sentinței pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat cererea de chemare în judecată prin prisma prevederilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, însă, în motivare, a reținut că reclamantul, prin demersul inițiat, nu poate supune controlului exercitat de inspectorii judiciari și implicit, de o instanță de judecată, soluția pronunțată în dosarul penal, or, reclamantul nu a formulat nicio critică cu privire la aceasta, prin cererea de chemare în judecată.

O atare motivare a sentinței primei instanțe este, așadar, străină de natura cauzei, câtă vreme, după cum s-a arătat în paragrafele anterioare, acțiunea dedusă judecății în cauza pendinte a vizat pretinsa încălcarea de către magistrați a dreptului reclamantului la apărare, respectiv de a obține fotocopii ale unor înscrisuri din dosarul penal. Or, instanța de fond nu a făcut nicio referire cu privire la această critică, considerentele sale vizând aspecte generale referitoare la atribuțiile și limitele inspectorilor judiciari, în procedura de cercetare disciplinară reglementată de art. 99 indice 1 din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte constată că prima instanță nu a analizat toate motivele de fapt și de drept expuse prin cererea de chemare în judecată, limitându-se la considerații de ordin general, fără să examineze în concret legalitatea și temeinicia rezoluțiilor a căror anulare se solicită în prezenta cauză.

Se impune a se sublinia că, potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților și la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar (în speță, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătorești, total sau parțial, echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanței de fond de a examina și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, care necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuțiile de control judiciar.

În aceste condiții, s-a cauzat reclamantului o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție.

În consecință, se constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul disponibilității și al legalității procesului civil. De asemenea, este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în mod expres de către recurentul reclamant.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza toate motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în judecată.

Față de considerentele expuse în paragrafele anterioare, constatând incidența motivelor de casare reglementate de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., precum și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 808 din data de 29 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.