ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1432/2025

Ședința publică din data de 13 martie 2025

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română (AGIFER) anularea raportului de investigare a incidentului feroviar produs la data de 07.08.2021, a adresei nr. x/16.09.2022 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, și obligarea pârâtei să emită un nou raport de investigare, în sensul stabilirii corecte a factorului cauzal și a factorilor contributivi care au condus la producerea incidentului feroviar.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 942 din 3 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 942 din 3 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta a declarat recurs, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-reclamantă a arătat că înțelege să critice soluția instanței de fond întrucât aceasta a înlăturat toate apărările sale și nu a luat în considerare toate concluziile din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză.

Sub acest aspect, a considerat că instanța a constatat în mod greșit faptul că jocul însumat între pietrele de frecare de pe diagonală a boghiurilor este unul și același lucru cu jocul însumat între pietrele de frecare de pe aceeași parte a boghiurilor.

De asemenea, instanța, în mod eronat, a luat în calcul numai valorile jocului însumat de pe ambele părți ale boghiului cu roțile 1-4 măsurate în situația a treia (palier și aliniament) și nu valorile măsurate la vagonul respectiv în situațiile unu și doi când vagonul era poziționat în curbă, deviație stânga cu supraînălțare, poziție care a corespuns cel mai bine realității producerii deraierii.

Prin sentința pronunțată, instanța nu a luat în considerare dovezile depuse la dosar prin fotografii la fața locului prin care s-a demonstrat prezența unei uzuri pronunțate și neinstrucționale la piatra de frecare superioară de la boghiul al doilea cu rotile 1-4. Aceste fotografii au fost admise de AGIFER.

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că "jocul însumat la glisierele de pe diagonala 2-4 și 5-7 a vagonului nr. 346-5, de numai 6mm" și "jocul însumat între pietrele de frecare de pe ambele părti ale boghiului cu rotile 1-4" au constituit un factor favorizant de producere a deraierii.

Instanța, în mod greșit, a reținut faptul că deraierea nu s-a produs din cauza stării tehnice a vagonului, deoarece acesta a circulat 400 km de la Medgidia fără să deraieze, dar acest fapt este contrazis de faptul că la km. 206+929 între Hm. Vladuleni și St. Piatra Olt, locul producerii deraierii, au rulat toate vagoanele din corpul trenului respectiv cu excepția vagonului nr. 346-5. Mai mult, până la remedierea liniei au circulat trenuri atât de marfă cât și de călători fără să se mai producă alte accidente feroviare. De aici rezultă clar că vagonul a contribuit la producerea deraierii.

În concluzie, a considerat că deraierea vagonului nr. 84539305346-5 la data de 07.08.2021 s-a produs și din cauza defectelor prezente la vagon înainte de producerea deraierii, defecte care au fost un factor favorizant în acest accident.

Față de toate aspectele mai sus învederate și ținând cont de probele administrate în cauză, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

În speță, recursul declarat de reclamantă a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei" și pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., motivele de casare fiind invocate formal.

Astfel, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile pct. 6 al alin. (1) art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a invocat o nemotivare a hotărârii instanței de fond, ci este nemulțumită de soluția pronunțată, respectiv de faptul că instanța a înlăturat toate apărările sale și nu a luat în considerare toate concluziile din raportul de expertiză. De asemenea, nu a invocat nici existența unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Raportat la al doilea caz de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se indică explicit, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei, și apoi, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Înalta Curte reține că tot recursul vizează reevaluarea situației de fapt și a materialului probator administrat în cauză, recurenta-reclamantă nefiind de acord cu reținerile instanței în sensul că factorul cauzal critic al producerii accidentului feroviar a constat în defectele existente la geometria căii ferate. De altfel, în cuprinsul recursului, recurenta-reclamantă se limitează la afirmarea unei situații diferite de cea reținută de instanța de fond, susținând că deraierea s-ar fi produs și din cauza deficiențelor de la vagonul deraiat, fără a prezenta critici concrete cu privire la raționamentul instanței care și-a întemeiat constatările pe concluziile expertului consultat în cauză.

Nu se pune, așadar, în discuție, modalitatea de interpretare sau aplicare de către instanța de fond a unei norme juridice, ci modalitatea în care prima instanță a interpretat probele și a stabilit situația de fapt. Criticile recurentei-reclamante cu privire la acest aspect nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fiind ridicată o problemă de temeinicie a sentinței, și nu de legalitate a acesteia.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a aspectelor deja prezentate în fața instanței de fond, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea integrală a argumentelor expuse prin cererea de chemare în judecată depusă la fond, fără niciun fel de adaptare la considerentele sentinței atacate, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă și va constata nul recursul formulat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" - S.A. prin Sucursala Regională CF Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Constată nul recursul formulat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" - S.A. prin Sucursala Regională CF Craiova împotriva sentinței civile nr. 942 din 3 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.