ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4493/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA DE INVESTIGARE FEROVIARĂ ROMÂNĂ, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea următoarelor acte administrative- unilaterale: Actul nr. 1020/41/21.10.2016 emis de AGIFER, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamantă, și Raportul de investigare din 30 iunie 2016 întocmit de AGIFER al accidentului feroviar produs în data de 02.07.2015 în Stația C.F. Roșiori Nord; cu cheltuieli de judecată. La data de 19.06.2017, pârâta AGIFER a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității de reprezentant, excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, excepția de inadmisibilitate cu privire la ambele capete de cerere, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3768 din 17 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția de inadmisibilitate și a respins acțiunea judecată, formulată de către reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, aplicarea dispozițiilor art. 497 C. proc. civ.., respectiv, trimiterea cauzei Curții de Apel București, spre rejudecarea cererii de chemare în judecată formulată de C.N.C.F. "C.F.R." S.A., în contradictoriu cu AGIFER, și, în subsidiar, casarea sentinței recurate și, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de C.F.R.SA, în contradictoriu cu AGIFER, și să se dispună anularea următoarelor acte administrative- unilaterale: Actul nr. 1020/41/21.10.2016 emis de AGIFER, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamantă, și Raportul de investigare din 30 iunie 2016 întocmit de AGIFER al accidentului feroviar produs în data de 02.07.2015 în Stația C.F. Roșiori Nord; în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.., a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de soluționarea demersului judiciar. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a înfățișat scurtă prezentare a C.N.C.F. "C.F.R." S.A.; scurtă prezentare pe situația de fapt și scurtă prezentare a cauzei, și a criticat sentința primei instanțe ca netemeinică și nelegală, invocând, în esență, următoarele motive: Sentința civilă recurată este nelegală pentru lipsa motivării, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 5, art. 14 alin. (6), art. 425 C. proc. civ. și art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei"; Considerentele referitoare la lipsa caracterului administrativ al Raportului de investigare nr. x/23.05.2016 întocmit de AGIFER și soluția referitoare la respingerea cererii, ca inadmisibilă, sunt nelegale prin neanalizarea argumentelor de fapt și de drept invocate de C.F.R. S.A. prin acțiunea dedusă judecății și coroborarea probatoriului administrat. Prima instanță nu a indicat probele care au fost administrate în cauză și care au creat instanței convingerea că se impune respingerea acțiunii - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ..; Sentința civilă recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 33/2015, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul feroviar; art. 1 lit. b), art. 20 alin. (1), art. 21 din Legea nr. 55/2006 privind siguranța feroviară; art. 6 lit. g), art. 45, art. 70 alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 117/2010 pentru aprobarea Regulamentului de investigare a accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul din România; lit. d) din Anexa 2 la H.G. nr. 21/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, recurenta a precizat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței să pronunțe soluția de respingere a contestației deduse judecății și nici motivele pentru care au fost înlăturate cererile/susținerile/apărările CFR S.A.. De asemenea, recurenta a susținut că soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă și considerentele referitoare la lipsa caracterului administrativ al Raportului de investigare sunt nelegale, întrucât instanța nu a analizat argumentele de fapt și de drept invocate de CFR S.A. prin acțiunea dedusă judecății și probatoriul administrat. Recurenta a arătat că încheierea de ședință din data de 30.062017 a fost dată cu încălcarea condițiilor impuse de art. 233 din C. proc. civ. Recurenta a arătat că prima instanță nu a efectuat o analiză temeinică a dispozițiilor legale incidente în cauză și nici a probatoriului administrat, în condițiile în care recurenta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică cu obiective complexe, ceea ce echivalează cu o nemotivare a sentinței pronunțate în cauză. În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că actul atacat nu este un act administrativ individual sau normativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004. A susținut că rezultă în mod evident caracterul de act administrativ al actului atacat din prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 55/2006 privind siguranța feroviară. De asemenea, a arătat recurenta că rezultă caracterul de act administrativ al actului și din dispozițiile art. 6 lit. g) și art. 45 din Anexa la H.G. nr. 117/2010 pentru aprobarea Regulamentului de investigare a accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul din România. Astfel, recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, având în vedere că din interpretarea dispozițiilor legale mai sus artate rezultă că instituia pârâtă este o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, iar actele emise de aceasta sunt acte administrative unilaterale supuse cenzurii instanței de contencios administrativ și fiscal.

Apărarea formulată în cauză Intimata - pârâtă AGENȚIA DE INVESTIGARE FEROVIARĂ ROMÂNĂ - AGIFER a formulat întâmpinare în recurs, prin care, pe cale de excepție, a invocat nulitatea recursului și excepția inadmisibilității, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca fiind vădit nefondat, și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică, precum și neacordarea cheltuielilor de judecată, ca nejustificată.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 18 septembrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis și a dispune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În speță, pe calea acțiunii în contencios administrativ deduse judecății, reclamanta a solicitat, în principal, anularea Raportului de investigare din 30 iunie 2016, al accidentului feroviar produs în data de 02.07.2015 în Stația C.F. Roșiori Nord, întocmit de AGIFER, precum și a Actului nr. 1020/41/21.10.2016 emis de AGIFER, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamantă. Instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, în esență, reținând că Raportul de investigație contestat nu produce efecte de drept administrativ, și, pe cale de consecință, nefiind în prezența unui act administrativ, nu exista nici obligația efectuării unei proceduri prealabile. Verificând sentința recurată, prin prisma cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., căruia se circumscriu criticile de nelegalitate formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele: Acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. a avut ca obiect anularea Actului cu nr. 1020/41/21.10.2016 emis de AGIFER, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de aceasta, și a Raportului întocmit la 30 iunie 2016, de investigare a accidentului feroviar produs în data de 02.07.2015, în Stația C.F. Roșiori Nord, întocmit de A.G.I.F.E.R. Potrivit art. 6 lit. g) alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 117/2010, pentru aprobarea Regulamentului de investigare a accidentelor și a incidentelor, de dezvoltare și îmbunătățire a siguranței feroviare pe căile ferate și pe rețeaua de transport cu metroul din România, "Investigația are statutul juridic de act administrativ". Or, față de dispoziția astfel expresă a legii, care conferă caracter de act administrativ investigației accidentului feroviar și Raportului de investigare întocmit, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimata-pârâtă A.G.I.F.E.R. și însușită de către instanța de fond, greșit a fost admisă, caracterul de act administrativ al actului contestat rezultând din conținutul prevederii legale arătate. Pe cale de consecință, se constată că sunt incidente dispozițiile referitoare la parcurgerea procedurii speciale prealabile, motiv pentru care, Înalta Curte conchide în sensul că este admisibil demersul judiciar al reclamantei, în condițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 și, astfel, excepția inadmisibilității invocată este nefondată, motiv pentru care, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe de fond, pentru continuarea judecății. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei- reclamante sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. fiind fondat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentința recurată, și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.