ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4589/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.02.2017, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. - S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română, a solicitat, în baza prev. art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea raportului de investigare din iulie 2016 întocmit de AGIFER și a actului nr. x/21/23.08.2016, emis de AGIFER, reprezentând răspuns la plângerea prealabilă; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 13 iulie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant, lipsei capacității procesuale de exercițiu, nulității cererii de chemare în judecată, autorității de lucru judecat și lipsei de interes ca neîntemeiate.

Admite excepția inadmisibilității cererii în anularea actului cu nr. x/23.08.2016.

Acordă termen de judecată la data de 28.09.2017, C 26 fond - ora 09:00, pentru când se vor cita părțile cu mențiunea de a depune la dosar acte din care rezultă modalitatea rămânerii definitive a sentinței civile nr. 127/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.".

Prin sentința civilă nr. 1070 din 8 martie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal adecis următoarele: "Respinge cererea în anularea răspunsului la plângerea prealabilă din data de 13.07.2017 (adresa nr. x/23.08.2016) ca inadmisibilă.

Respinge cererea în anularea raportului de investigație din iulie 2016 formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. - S.A., cu sediul în București, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. x/1998, având C.U.I. x, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Investigare Feroviară Română cu sediul în București, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.".

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR-SA a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința civilă recurată este nelegală pentru lipsa motivării, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 5, art. 14 alin. (6), art. 425 C. proc. civ. și art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Astfel, desi instanța de fond în mod correct reține faptul că raportul final de investigație din iulie 2016 îndeplinește condițiile actului administrative întrucât produce efecte în ceea ce privește stabilirea condițiilor și cauzelor producerii accidentului, nu și în ce privește vinovăția și răspunderea, instanța de fond prin încheirea din data de 13.07.2017, în mod greșit, respinge cererea în anularea răspunsului la plângerea prealabilă din data de 23.08.2016, ca inadmisibilă.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

În opinia recurentei, în conținutul sentinței recurate nu se regăsesc motivele instanței de fond cu privire la respingerea celor învederate, pentru a putea răspunde la toate susținerile, în cauză, ar fi fost utilă încuviințarea unei expertize de specialitate, expertiză solicitată prin acțiunea introductivă.

Susține de asemenea că dispozițiile art. 68 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 117/2010 nu au fost respectate având în vedere că doar la data de 22.06.2016 a fost comunicat raportul de investigare solicitându-se punct de vedere până la data de 30.06.2016, într-un timp foarte scurt raportat la o serie de motive obiective.

Intimata Agenția de Investigare Feroviară Română a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Așadar, Înalta Curte constată neîntemeiate susținerile recurentei în sensul că au fost încălcate prevederile art. 5 C. proc. civ. referitoare la îndatoririle judecătorilor privind soluționarea cererilor și art. 14 alin. (6) C. proc. civ. privind contradictorialitatea.

În încheierea de ședință din data de 29 iunie 2017 s-a consemnat în mod clar cuvântul acordat părților în vederea disuctării excepțiilor invocate, printre care și excepția inadmisibilității primului capăt de cerere.

De altfel, este corectă soluția primei instanțe care a statuat că dat fiind caracterul interlocutoriu al încheierii de ședință din data de 13.07.2017, prin care se rezolvă o problemă de drept litigioasă, respectiv s-a admis excepția inadmisibilității cererii în anularea actului cu nr. x/23.08.2016, în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, s-a respins cererea în anularea răspunsului la plângerea prealabilă din data de 13.07.2017 (adresa nr. x/23.08.2016) ca inadmisibilă.

S-a reținut în speță că adresa nr. x/23.08.2016 constituie răspunsul la plângerea prealabilă a reclamantei, fiind deci un act emis de pârâtă în exercitarea recursului grațios prevăzut de dispozoțiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, conținând refuzul de a da curs solicitării de revocare/refacere a raportului de investigare. Acest act nu este un act administrativ în sensul legii și întrucât inadmisibilitatea constituie o sancțiune ce intervine în situația în care dreptul pretins nu este recunoscut de lege sau în situația în care condițiile de asmisibilitate a căii procedural exercitate nu sunt îndeplinite în raport cu reglementarea legală, a fost admisă excepția inadmisibilității.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 05.07.2015 între stația CFR Coșlariu grupa Podu Mureș și Halta de mișcare Crăciunel, a avut loc accidental feroviar, pe firul II de circulație, prin deraierea de prima osie în sensul de mers a celui de al 7-lea vagon din compunerea trenului de marfă nr. x.

Prin Raportul de investigare al accidentului feroviar s-a stabilit cauza directă a producerii acestui accident respectiv escaladarea șinei de pe firul exterior a curbei de către roata atacantă (roata nr. 1 situată pe partea stângă în sensul de mers al trenului) de la vagonul nr. x ca urmare a modificării raportului dintre forța conducătoare și sarcina ce acționau pe această roată, depășindu-se astfel limita de stabilire la derariere.

S-a mai reținut creșterea raportului dintre forța de conducătoare și sarcina ce acționau pe roata atacantă datorită condițiilor descărcării puternicie de sarcină a acestei roți și a creșterii forței laterale (de ghidare) pe această roată.

Factorii care au contribuit au fost determinați de:

- Diferența de 31 mm (punctul 4 mai ridicat) constatată la nivelul transversal dintre cele două fire ale căii, măsurată în punctele notate cu,,0" și,,4", aflate la o distanță de10m, distanță ce este egală cu amplasamentul (distanța dintre osii) unității de vagon deraiate, fapt care a dus la creșterea sarcinilor vertical ce acționau pe roțile de pe celaltă diagonal (stânga față- dreapta spate);

- Existența unei zone de aproximativ 30% din suprafața secțiunii foii de arc principale a arcului de suspensie de la roata nr. 1 cu urme de rupture veche, zonă ce a contribuit la ruperea acestei foi dearc, fapt ce a condus la înrăutățirea capacității de ghidare a acestei roțiși, implicit la creșterea forței de ghidare.

Cauza subadiacentă a acestui accident o constituie nerespectarea prevederilor art. 7A pct. 1 și 2 din instrucția de norme și toleranțe pentru construcția și întreținerea căii-linii cu ecartament normal nr. 314/1989 cu privire la toleranțele admise la denivelarea căii.

Nu s-au reținut cauze primare.

Reclamanta a susținut că potrivit Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 117/2010 - pentru aprobarea Regulamentului de investigare a accidentelor si a incidentelor, de dezvoltare si îmbunatatire a sigurantei feroviare pe caile ferate si pe reteaua de transport cu metroul din Romania, trebuia să fie informată periodic cu privire la investigație și mersul acesteia. Această prevedere nu a fost respectată având în vedere că doar în data de 26.06.2016 i s-a comunicat Raportul de investigare solicitându-se emiterea unui punct de vedere într-un termen foarte scurt, respectiv până la data de 30.06.2016.

Arată recurenta că observații cu privire la proiectul raportului de investigație nu au fost avute în vedere de pârât cu ocazia întocmirii Raportului final de investigație.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 68 din Regulamentul anterior menționat:

"(1) Investigația se desfășoară într-un mod cât mai deschis, astfel încât toate părțile să poată fi ascultate și să aibă acces la rezultate.

(2) În cazul investigării accidentelor, administratorul/gestionarul de infrastructură feroviară și operatorii de transport feroviar implicați, operatorul economic care efectuează operațiuni de transport cu metroul, ASFR, victimele și rudele acestora, proprietarii bunurilor deteriorate, producătorii, serviciile de urgență implicate și reprezentanții personalului și utilizatorii, după caz, sunt informați periodic cu privire la investigație și mersul acesteia, acordându-li-se, la solicitarea acestora, posibilitatea de a-și prezenta opiniile și punctele de vedere referitoare la investigație, și au posibilitatea, la cerere, să facă comentarii cu privire la informațiile din proiectele de rapoarte".

Așadar, reclamanta avea obligația de a formula obiecțiuni la raportul de investigație până la o anumită dată. Din actele dosarului rezultă faptul că pârâtei i s-a comunicat proiectul raportului la data de 21.06.2016, recepționat la data de 22.06.2016, solicitându-i-se în mod expres reclamantei să prezinte punctul său de vedere până la data de 30.06.2016, menționându-se că în ipoteza unei nerecepționări a unui răspuns se va considera că nu există obiecțiuni asupra proiectului la raport .

Reclamanta nu a respectat termenul indicat, formulând obiecțiuni la proiectul raportului ulterior datei de 30.06.2016, dar și ulterior datei la care a fost emis raportul de investigare, și anume la data de 05.07.2016, în condițiile în care raportul a fost emis la data de 04.07.2016, comunicat reclamantei și efectiv recepționat de aceasta la data de 05.07.2016 .

Așadar, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a contestat aceste date și nici nu a învederat un motiv obiectiv pentru care a depășit termenul până la care trebuia să formuleze și să comunice observațiile sale cu privire la cele cuprinse în proiectul raportului de investigare.

Pe de altă parte, împrejurarea că autoritatea pârâtă nu a dat acestor observații relevanța propusă de reclamantă sub aspectul cauzelor producerii accidentului feroviar investigat, nu atrage sancțiunea nulității raportului contestat.

În acest condiții, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins ca neîntemeiate susținerile reclamantei sub acest aspect.

Potrivit art. 3 lit. p) din Legea 55/2006 prin investigație se înțelege un proces desfășurat în scopul prevenirii accidentelor și incidentelor, care include strângerea și analizarea informațiilor, stabilirea condițiilor, inclusiv determinarea cauzelor și, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de siguranță.

Raportat la definiția legală a conceptului de investigație, scopul acestei activități al cărei rezultat este cuprins în raportul de investigație este acela de identificare a cauzelor producerii accidentului și de formulare a recomandărilor de siguranță.

Or, raportat la acestea, astfel cum s-a arătat în precedent, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a contestat aceste date și nici nu a învederat un motiv obiectiv pentru care a depășit termenul până la care trebuia să formuleze și să comunice observațiile sale cu privire la cele cuprinse în proiectul raportului de investigare și nici nu s-a adresat pârâtei cu o solicitare de prelungire a termenului până la care să poată formula observații cu privire la proiectul raportului de investigare.

În cadrul motivelor de recurs, recurenta încearcă să demonstreze existența unor motive obiective pentru care societatea a depășit termenul până la care putea să formuleze și să comunice observațiile sale cu privire la cele cuprinse în proiectul Raportului de investigare.

Înalta Curte nu poate primi alegațiile recurentei în sensul că lipsa informării periodice cu privire la accidentul feroviar, volumul mare de material prezentat în data de 22.06.2016, comunicarea Raportului de investigare final la doar 13 zile calendaristice de la prezentarea proiectului de Raport sunt motivele care au deteminat societatea reclamantă să nu formuleze obiecțiuni.

Nici criticile în sensul că "prevederea din Regulament nu a fost respectată de către AGIFER . . . . . . . . . .emiterea unui punct de vedere într-un termen foarte scurt sau că în raport de timpul de care a avut nevoie instanța de fond în analizarea actelor și în motivarea sentinței recurate", nu pot fi primite.

Or, nerespectarea normelor legale anterior enunțate, neformularea observațiilor cu privire la nelegalitatea și netemeinicia constatărilor proiectului raportului, cărora să li se poată răspundă, care să poată să fie avute în vedere la elaborarea raportului ca act final, se apreciază că este nefondat demersul reclamantei de a rămâne în pasivitate, de a nu formula obiecțiuni la proiect, dar de a contesta ulterior raportul în instanță.

Astfel fiind, în mod corect s-a reținut că nu se analizează pe fond susținerile părții reclamante referitoare la pretinsa netemeinicie a raportului de investigare.

Concluzionând, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. împotriva încheierii din 13 iulie 2017 și a sentinței civile nr. 1070 din 8 martie 2018 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.