Decizia nr. 1336/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018 formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău s-a solicitat anularea deciziei de impunere nr. x/07.03.2018, deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/07.03.2018, raportului de inspecție fiscală x/07.03.2018, deciziei privind stabilirea accesoriilor nr. 10797/12.04.2018, deciziei privind stabilirea accesoriilor nr. 107698/12.04.2018. La data de 14.02.2019, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând și anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 10818/31.10.2018. Prin sentința nr. 688/2020 din 03.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată și completată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat decizia de soluționare a contestației nr. 10818/31.10.2018, decizia de impunere nr. x/07.03.2018, raportul de inspecție fiscală nr. xnr. 97/07.03.2018, decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/07.03.2018, a luat act ca prin încheierea din data de 13.06.2019 a fost admisa excepția inadmisibilității capetelor de cerere cu privire la anularea Deciziei nr. 107697/12.04.2018 si a Deciziei nr. 107698/12.04.2018. De asemenea, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 9010 RON reprezentând onorariu expert si 300 de RON cu titlul de taxă judiciară de timbru. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin AJFP Bacău, solicitând modificarea hotărârii și respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivare, recurenta a susținut să hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 96 și pct. 8 C. proc. civ. Prin încheierea din 3 iunie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata recursului promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți Prin Decizia nr. 730 din 10 octombrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția perimării, iar în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 420 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat perimată judecata cererii de recurs promovată de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, în nume propriu și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței civile nr. 688 din 3 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. Totodată, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de repunere pe rol.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei menționate la pct. 2 a declarat recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, solicitând repunerea pe rol a dosarului nr. x/2018, cu consecința începerii judecării recursului. În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că a depus la dosarul cauzei adresa (în original) de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu privire la dosarul de cercetare penală nr. 117/148/P/2018, adresă prin care se comunica anexat la data de 30.09.2024, ordonanța de clasare din 24.11.2023, în dosarul penal menționat și pentru care a și fost suspendat prezentul dosar. A mai arătat că ordonanța menționată anterior nu a mai fost comunicată instituției pârâte. Raportat la motivația Curții de Apel Bacău de a suspenda judecarea cauzei și la faptul că a solicitat reluarea judecății dosarului nr. x/2018, precum și față de faptul că abia în data de 30.09.2024 i-a fost comunicată soluția pronunțată în dosarul de cercetare penală pentru care instanța a dispus din oficiu suspendarea prezentului dosar, recurenta-pârâtă a solicitat repunerea cauzei pe rol și soluționarea acesteia. Mai mult, potrivit art. 415 C. proc. civ., la cererea părții interesate, judecata se poate relua dacă nu mai subzistă motivele care au determinat suspendarea, însă, în condițiile în care în dosarul penal nr. x/2018 AJFP Bacău nu era parte, iar reclamanta intimată fiind inculpată, a susținut că instanța trebuia să verifice soluționarea dosarului de cercetare penală și să dispună în consecință, având în vedere suspendarea din oficiu a cauzei. Totodată, a mai menționat că la art. 148 se stipulează faptul că, cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată, însă, în cazul de față, a considerat că suspendarea facultativă pronunțată de instanță nu mai poate opera, iar la data comunicării soluției din dosarul de cercetare penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, avea deja pe rolul Curții de Apel Bacău recursul - repunere pe rol a dosarului nr. x/2017 Nu în ultimul rând, a mai învederat că momentul începerii curgerii termenului de perimare este acela al ultimului act de procedură efectuat, care trebuie să corespundă datei de la care cauza a rămas în nelucrare din vina părții, ceea ce, în opinia sa, nu este cazul în speță. Ulterior, la data de 2 decembrie 2024, printr-o nouă cerere de recurs, conținând motive identice cu cea precedentă și prin care invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a formulat și cerere de repunere în termen, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că instituția pârâtă nu a fost citată legal pentru soluționarea cererii de perimare. Astfel, a apreciat că perimarea dispusă de instanță din oficiu nu poate opera conform motivării deciziei recurate, decizie comunicată și pronunțată fără citarea instituției pârâte.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea de repunere pe rol și la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca tardiv formulat, iar pe fond ca nefondat. În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, deoarece, contrar susținerilor părții pârâte, aceasta a primit citația cu mențiunea invocării perimării la data de 03.07.2024, ora 11, sub semnătură și ștampilă. Ulterior, urmare a acestei citații, cu mențiunea intervenirii perimării, recurenta a formulat la data de 06.09.2024 o cerere de recurs împotriva încheierii de suspendare a cauzei din 03.06.2021, iar la data de 02.10.2024, aceasta a depus precizări cu privire la excepția perimării invocată de instanță pentru termenul din 10.10.2024 prin care a arătat că "în condițiile date, perimarea în prezentul dosar nu poate opera, ci repunerea pe rol a dosarului de către instanță". În plus, mai arată că în dosarul nr. x/2018 - aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată la 11.03.2025, având ca obiect recursul AJFP Bacău împotriva încheierii de suspendare a prezentei cauze, recurenta prin precizările cu nr. 20059/07.11.2024, deși arată că nu a fost citată, aduce în discuție sentința nr. 730/2024, deși i-a fost comunicată sub semnătură și ștampilă abia la data de 11.11.2024 - de unde rezultă că instanța a respectat rigorile art. 420 C. proc. civ. În concluzie, susține intimata că din citația primită personal de recurentă și din cererile sale formulate în legătură cu excepția perimării invocată de Curtea de Apel Bacău rezultă că aceasta a avut cunoștință de termenul de judecată la care s-a constatat intervenită perimarea, din 10.10.2024, primind citația comunicată pentru acest termen, motiv pentru care, consideră că se impune respingerea cererii de repunere pe rol, ca nefondată. În ceea ce privește excepția tardivității recursului formulat, a arătat că hotărârea de perimare s-a pronunțat la data de 10.10.2024, iar ultima zi în care se putea declara recurs a fost data de 16.10.2024. Or, în cauză, recurenta a declarat recurs cu mult după expirarea acestui termen, respectiv la data de 28.11.2024.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 20 ianuarie 2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac și excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele: În cauză, obiect al recursului l-a constituit decizia nr. 730 din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a constatat perimat recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, în nume propriu și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței civile nr. 688 din 3 decembrie 2020 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2018. Termenul de exercitare a recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a constatat perimarea unei cereri este, potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., de 5 zile de la pronunțarea hotărârii. Acesta este un termen de procedură legal, peremptoriu și absolut, care, în caz de nerespectare, determină respingerea cererii de recurs ca tardiv formulată. Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește. Data depunerii cererii de recurs este data certă care rezultă din aplicarea ștampilei de înregistrare a acestei cereri depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă (conform art. 490 coroborat cu art. 199 C. proc. civ.), recipisa oficiului poștal, înregistrarea ori atestarea făcută pe actul depus de către serviciul de curierat rapid, serviciul specializat de comunicare, unitatea militară sau administrația locului de deținere. Conform art. 199 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 183 C. proc. civ., "(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (...) (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată". Din interpretarea teleologică și sistematică a acestor dispoziții legale reiese faptul că o cerere de recurs poate fi depusă înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, iar recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată. În cauză, hotărârea recurată, respectiv decizia nr. 730 a Curții de Apel Bacău a fost pronunțată la data de 10 octombrie 2024, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, ce s-a împlinit la data de 16 octombrie 2024, zi lucrătoare. Or, în speța pendinte, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a fost înaintat prin serviciul poștal la data de 12 noiembrie 2024, potrivit mențiunilor înscrise pe plicul de corespondență . În consecință, coroborând dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere situația de fapt ce reiese din actele și lucrările dosarului, astfel cum au fost anterior dezbătute, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză a fost formulat după împlinirea termenului legal de 5 zile de la pronunțarea hotărârii prin care s-a constatat perimarea, calculat conform dispozițiilor anterior menționate. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut. Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ. Cât privește cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de recurenta-pârâtă la data de 29 noiembrie 2024, Înalta Curte o va respinge, ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente: Instituția repunerii în termen reglementată de art. 186 alin. (2) teza 2 C. proc. civ. este aplicabilă când în intervalul de curgere a termenului pentru declararea căii de atac, sau măcar în ziua finală a acestuia, s-a ivit o situație obiectivă, care exclude culpa părții și care a pus-o în imposibilitate de a acționa. Din economia dispozițiilor art. 186 C. proc. civ. rezultă că partea care a pierdut termenul trebuia să solicite repunerea în termen în intervalul de timp stabilit în mod expres de legiuitor, efectuând totodată și actul de procedură pentru care a fost instituit termenul imperativ. Potrivit art. 186 alin. (2) teza 2 C. proc. civ., dacă s-a pierdut termenul de exercitare a unei căi de atac, repunerea în termen se va solicita în termenul de exercitare a căii de atac respective, în speță în termen de 5 zile de la data încetării împiedicării. Verificând cu prioritate formularea în termen a cererii de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte reține că cererea de repunere în termen a fost formulată cu mult timp peste termenul legal de exercitare a recursului, având în vedere că inițial partea a formulat o primă cerere de recurs, expediată prin poștă la data de 12 noiembrie 2024 (conform datei de pe plicul poștal aflat la dosar recurs) fără a solicita și repunerea în termen în condițiile art. 186 C. proc. civ.. Această din urmă cerere a fost formulată la data de 29 noiembrie 2024 (conform datei de pe plicul poștal aflat la dosar recurs), prin cea de-a doua cerere de recurs depusă de recurenta-pârâtă Administrația Județeană Finanțelor Publice Bacău. Dincolo de acest aspect, se constată că recurenta-pârâtă nu a făcut nicio dovadă cu privire la momentul încetării împiedicării de la care începe să curgă termenul de 5 zile. Prin urmare, întrucât termenul de formulare a cererii de repunere în termen este un termen procedural legal imperativ, care în caz de nerespectare atrage decăderea părții din dreptul de a mai solicita repunerea în termen, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen a recursului, ca tardiv formulată. Așa fiind, în raport de data pronunțării hotărârii atacate (10 octombrie 2024) și data transmiterii cererii de recurs (12 noiembrie 2024), prezenta cale de atac a fost formulată în mod evident cu depășirea termenului procedural de 5 zile de la pronunțarea hotărârii menționat anterior, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În consecință, reține instanța că recursul declarat în cauză este tardiv formulat, recurenta-pârâtă nefiind suficient de diligentă pentru conservarea drepturilor sale procesuale. Dată fiind prioritatea soluționării excepției tardivității recursului, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ. și art. 496 din același cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, ca tardiv formulat.