ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 596/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul curții de Apel București, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Directia Generala Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Activitatea de inspecție fiscală - din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în temeiul dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură fiscală (2015) și ale art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună suspendaea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/30.05.2018 emisă de ANAF. DGRFP Iași. Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău. Activitatea de Inspecție Fiscală până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în contencios administrativ-fiscal privind anularea deciziei de impunere, cu consecința încetării oricărei forme de executare. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3429 din 7 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L.,în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. . 3429 din 7 august 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.A., solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare în cauză.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 27 martie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 27 martie 2019 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 27 martie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 27 septembrie 2019 . Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.