ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3843/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta SC A. SRL Onești a chemat în judecată pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - A.N.A.F., solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/24.03.2016 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și admiterea contestației, anularea în parte a Deciziilor contestate, cu consecința exonerării de la plata obligațiilor fiscale.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 67/2017 din data de 28 aprilie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL Onești în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - A.N.A.F., ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, fără indicarea expresă a motivului de casare invocat, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare.

Recurenta a arătat faptul că instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată fără a verifica îndeplinirea reală a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. S-a susținut că în susținerea cererii de suspendare au fost aduse argumente, s-au arătat împrejurări care, dacă ar fi fost analizate, s-ar fi constatat că reprezintă indicii care să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea de fapt și de drept a actului a cărui executare s-a solicitat.

S-a susținut faptul că instanța de fond fără o motivare concretă a înlăturat dovezile care dădeau posibilitatea acestei analize, fără a se intra în fondul cauzei. De asemenea, a fost criticată concluzia instanței că falimentul iminent al societății nu a fost dovedit și că, în lipsa unor astfel de dovezi, instanța nu a fost convinsă de iminența producerii unei pagube.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în nume propriu și în numele DGRFP Iași a invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că cererea de recurs nu este motivată în drept, nefiind indicat concret motivul de casare, iar motivele de fapt invocate nu vizează nelegalitatea sentinței.

De asemenea, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a recurentului B., motivat de faptul că nu a avut calitatea de reclamant la instanța de fond. Pe fondul cauzei, se solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24.04.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12.06.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că excepția lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare este lipsită de obiect având în vedere că administratorul societății, B., nu are calitatea de parte în cauza dedusă judecății, ci recurentă în cauză este SC A. SRL.

Analizând actele dosarului, pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta a sesizat instanța de contencios administrativ și fiscal cu cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/24.03.2016, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cerere formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004. Prin concluziile scrise depuse la instanța de fond, în data de 28.04.2017, aceasta a detaliat motivele cererii de suspendare, atât în ceea ce privește cazul bine justificat, cât și a pagubei iminente. Astfel, s-a arătat că în raportul de inspecție fiscală s-a considerat că prestările facturate de SC C. SRL Onești către SC A. SRL nu au fost realizate de această societate, existând suspiciuni că tranzacțiile descrise nu sunt reale, aspect ce a condus la reîncadrarea tranzacțiilor conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 conducând automat la suplimentarea bazei de impozitare. Recurenta a arătat că SC C. SRL Onești a fost la rândul ei verificată și în urma inspecției fiscale, ce a vizat perioada 2011 - 2015, nu au fost constatate încălcări fiscale în raportul juridic cu recurenta.

Or, toate aceste argumente prezentate în susținerea cazului bine justificat nu au fost analizate efectiv de instanța de primă jurisdicție, care a pronunțat astfel o hotărâre nelegală, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată va cuprinde: "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție nu a procedat la o analiză detaliată a argumentelor exprese în susținerea cazului bine justificat, limitându-se la a reține că reclamanta nu a învederat existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept din actele contestate de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ-fiscale și care să poată forma obiectul analizei în acest cadru procesual. Instanța de fond a reținut că criticile reclamantei referitoare la modalitatea de derulare a relațiilor contractuale cu partenerii săi comerciali, invocarea unui alt raport de inspecție fiscală emis pe numele uneia dintre aceste societăți și susținerea unui punct de vedere contrar celui consemnat prin actele de control nu se circumscriu analizei sumare a aparenței de drept caracteristică acestei proceduri, ele vizând fondul chestiunii în dispută.

Or, dincolo de faptul că nu s-a răspuns punctual susținerilor reclamantei, instanța de control judiciar constată că, cel puțin, verificarea concluziilor inspecției fiscale efectuate la SC C. SRL, a datei achiziției unor materiale de construcție, precum și a datei la care au devenit inactive, SC D. SRL și SC E. SRL impune doar o analiză sumară a unor împrejurări, această analiză fiind aptă de a contura aparența dreptului.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că pentru a se putea tranșa îndeplinirea cerinței impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența pagubei iminente este necesară analizarea cuantumului datoriei fiscale stabilite prin decizia de impunere atacată în raport cu situația economico-financiară a societății reclamante.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL prin administrator judiciar Lichidator Instant Expert SPRL împotriva Sentinței civile nr. 67/2017 din data de 28 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV