ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3358/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 21 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 30 august 2017, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 278 Codul de procedură fiscală.

Prin Sentința nr. 145/2017 din data de 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Activitatea de Inspecție Fiscală și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 30 august 2017 până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva Sentinței civile nr. 145/2017 din data de 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca nefondată.

La data de 25 iunie 2018, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a depus o cerere prin care a învederat că înțelege să renunțe la calea de atac a recursului, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ., arătând că prin adresa nr. x din 30 mai 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a solicitat instituției recurente să renunțe la recursul declarat în cauză în vederea recuperării cauțiunii, față de împrejurarea că prin Decizia nr. 185 din 18 aprilie 2018 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a fost admisă contestația intimatei-reclamante împotriva Deciziei de impunere x din 30 august 2017 și a deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, acestea fiind anulate, potrivit prevederilor art. 273 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei - reclamante S.C. A. S.A.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererea de renunțare la calea de atac exercitată

Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-pârât, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act de cererea formulată, ce reprezintă o achiesare la hotărârea pronunțată în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Înalta Curte reține că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 406 din C. proc. civ., așa cum susține recurenta-pârâtă, întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de acest text de lege cu privire la titularul cererii de renunțare la judecată. Dispozițiile mai sus arătate se referă la condițiile ce trebuie respectate, legiuitorul acordând posibilitatea renunțării la judecată numai pentru reclamant. Or, în această cauză pârâtul este cel care renunță la calea de atac exercitată.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ. Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunțare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei-pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași la judecarea recursului declarat împotriva Sentinței nr. 145 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM