ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 martie 2025

Deliberând asupra soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 18 iunie 2024,în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice, menținută prin ordonanța nr. 261/II-2/2024 din data de 14 ianuarie 2025 a aceleiași unități de parchet, constată următoarele:

Prin ordonanța de clasare din data de 18 iunie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice, în temeiul prevederilor art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) și art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., infracțiunea privind securitatea națională a României, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 51/1991, infracțiunea de desfășurare, fără autorizație, a activităților specifice culegerii de informații, infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 din C. pen., infracțiunea de uzurparea funcției prev. de art. 300 din C. pen., infracțiunea de divulgarea informațiilor secrete de stat prev. de art. 303 din C. pen., infracțiunea de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice prev. de art. 304 din C. pen. și infracțiunea de neglijență în păstrarea informațiilor prev. de art. 305 din C. pen., deoarece s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, prin ordonanța nr. 640/P/2022 din data de 8.09.2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică a dispus, între altele, disjungerea cauzei și a declinat competența în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală având ca obiect pretinsa săvârșire de către procurori militari A., B. și C., a infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., infracțiunea privind securitatea națională a României, prev. de art. 26 și art. 27 din Legea nr. 51/1991, infracțiunea de desfășurare, fără autorizație, a activităților specifice culegerii de informații, infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., infracțiuneade mărturie mincinoasă prev. de art. 273 din C. pen., infracțiunea de uzurparea funcției prev. de art. 300 din C. pen., infracțiunea de divulgarea informațiilor secrete de stat prev. de art. 303 din C. pen., infracțiunea de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice prev. de art. 304 din C. pen. și infracțiunea de neglijență în păstrarea informațiilor prev. de art. 305 din C. pen., constând în aceea că, procurorul militar A. împreună cu alte personae ar fi utilizat personalul și resursele DG IA în scopuri contrare legii, culegând informații în mod illegal, inclusiv prin interceptarea comunicațiilor persoanelor, pentru realizarea unor interese proprii și pentru susținerea unor interese politice, în cursul desfășurării acestor activități, ar fi fost săvârșite abuzuri împotriva petentului D., care ar fi fost îndepărtat ilegal din armată, motiv pentru care ar exista mai multe procese civile pe rolul instanțelor.

La data de 23.04.2024, s-a înregistrat sub nr. x/2024 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, denunțul formulat de către petentul D. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de divulgarea informațiilor secrete de stat faptă prev. de art. 303 din C. pen. și infracțiunea de divulgarea informațiilor secrete de serviciu faptă prev. de art. 304 din C. pen., aspectele sesizate fac obiectul dos nr. 4629/D/P/2023 și au fost înregistrate la același dosar de urmărire penală.

În sesizare se mai precizează că faptele și împrejurările astfel cum au fost descries au avut loc în luna iunie a anului 2013, luând la cunoștință abia în anul 2023 de adresa Direcției Generale Juridice a Ministerului Apărării Naționale nr. DJPI 16136 din 20.06.2023 adresată Curții Militare de Apel București în dosarul nr. x/2023, în care D. are calitatea de petent- persoană vătămată și ulterior prin adresa nr. DjPj20027 din 08.09.2023 emisă de aceeași instituție sub denumirea de " Precizări".

Examinând aspectele sesizate de D. prin prisma actelor dosarului, s-a reținut că așa cum a rezultat și din ordonanța de începere a urmăririi penale in rem din data de 12.07.2019, D. a reclamat faptul că persoanele indicate în plângerile formulate ar fi constituit un grup infracțional organizat în sensul prev. de art. 367 din C. pen., acționând în perioada anilor 2008-2015 în scopul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 și art. 27 din Legea nr. 51/1991, prev. de art. 297 din C. pen., prev. de art. 273 din C. pen., prev. de art. 300 din C. pen., prev. de art. 303 din C. pen., prev. de art. 304 din C. pen. și infracțiunea prev. de art. 305 din C. pen.

Astfel, din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că termenul de prescripție a început să curgă din anul 2015.

De asemenea, procurorul a subliniat că, modul de calcul al termenului de prescripție este cel arătat în at. 186 C. pen. luna și anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.

Conform art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, pe durata stării de urgență, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripția răspunderii penale se suspendă.

Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, termenul de prescripție s-a împlinit pentru infracțiunea prev. de art. 26 și art. 27 din Legea nr. 51/1991, infracțiunea prev. de art. 297 din C. pen., infracțiunea prev. de art. 300 din C. pen. cel mai târziu la începutul lunii martie 2024 (pornind de la ipoteza că termenul de prescripție a început să curgă din ultima zi a anului 2015 și luând în calcul și perioaa stării de urgență).

Termenul de prescripție s-a împlinit pentru infracțiunile prev de art. 367 din C. pen., prev. de art. 273 din C. pen., art. 300 din C. pen. și art. 304 din C. pen. cel mai târziu la data de 30 decembrie 2020 (pornind de la ipoteza că termenul de prescripție a început să curgă din ultima zi a anului 2015), pentru infracțiune prev. de art. 305 din C. pen. cel mai târziu la data de 30 decembrie 2018 (pornind de la ipoteza că termenul de prescripție a început să curgă din ultima zi a anului 2015)

Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 18 iunie 2024, în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice a formulat plângere petentul D., conform art. 339 din C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 261/II-2/2024 din data de 14 ianuarie 2025, emisă de procurorul șef secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice, în temeiul dispozițiilor art. 339 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 16 din O.U.G. nr. 78/2016, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul D. împotriva soluției de clasare nr. 4629/D/P/2023 din 18 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice .

Pentru a dispune astfel, s-a reținut, în esență, că elementele existente în cuprinsul sesizării și în actele dosarului, au avut aptitudinea necesară formării convingerii juste a procurorului de caz că soluția adoptată în cauză de către procuror este una fondată, acesta a efectuat o motivare vădit fundamentată în fapt și în drept, de natură a înlătura echivocul sau reformarea acesteia.

Așadar, s-a constatat că soluția de clasare emisă în dosarul nr. x/2023 este legală și temeinică, motiv pentru care, plângerea a fost respinsă ca naîntemeiată.

Împotriva soluției de clasare din data de 18 iunie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice, menținută prin ordonanța nr. 261/II-2/2024 din 14 ianuarie 2025 a procurorului șef al aceleiași secții, a formulat plângere petentul D., în condițiile art. 340 din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub dosar nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu completului de unic judecător C 19 C. pen., stabilindu-se termen de soluționare a plângerii la data de 04 martie 2025.

Prin plângerea formulată, în esență, petentul D. a solicitat admiterea plângerii, restituirea cauzei la parchet pentru a se efectua o cercetare corectă și efectivă, în vederea respectării dreptului petentului la un proces echitabil. A arătat că procurorul de caz a pronunțat soluția de clasare fără a lectura și verifica informațiile clasificate menționate în plângere, aceasta întemeindu-se pe soluții de clasare dispuse anterior, bazate pe informații neadevărate.

Analizând actele și lucrările din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 341 alin. (5

1

) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție constată că plângerea formulată de petentul D. este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

I. Cu titlu premergător, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Rezultă, așadar, că procedura reglementată de textul de lege menționat nu poate avea ca obiect decât verificarea legalității și temeiniciei soluției de clasare, neputând fi examinată pe această cale ordonanța conducătorului parchetului sau a procurorului ierarhic superior prin care s-a analizat, în condițiile art. 339 C. proc. pen., plângerea formulată împotriva respectivului act procesual de către persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, jurisprudența instanței supreme fiind constantă sub acest aspect (cu titlu exemplificativ: încheierile nr. 595 din 27 octombrie 2017, nr. 157 din 12 aprilie 2019, nr. 257 din 21 iunie 2019 nr. 9 din 10 ianuarie 2020, nr. 274 din 17 iulie 2020, nr. 490 din 04 octombrie 2021, nr. 10 din 18 ianuarie 2022, nr. 119 din 22 februarie 2022, nr. 242 din 14 iunie 2022, nr. 61 din 07 februarie 2023 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Cu alte cuvinte, judecătorul de cameră preliminară învestit în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. nu poate analiza caracterul legal și/sau fondat al ordonanței procurorului care soluționează și respinge plângerea în cadrul conferit de art. 339 C. proc. pen., deoarece, din perspectiva tehnicii de reglementare a normei, s-a prevăzut în mod expres că formularea unei astfel de plângeri, întemeiate pe dispozițiile procedurale menționate (art. 339 C. proc. pen.), la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la procurorul șef de secție sau, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie numai o procedură obligatorie prealabilă, instituită de lege, pentru exercitarea plângerii în condițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, deși petitul plângerii formulate de petentul D. se referă și la ordonanța nr. 261/II-2/2024 din 14 ianuarie 2025 a procurorului șef al secției de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, demersul judiciar al acestuia, întemeiat pe dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., nu poate viza, în realitate, decât soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 18 iunie 2024 a procurorului de caz de la aceeași unitate de parchet iar nu și ordonanța emisă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului exercitat în condițiile art. 339 C. proc. pen.

II. Pe fondul plângerii formulate, judecătorul de cameră preliminară constată, în cadrul procesual mai sus stabilit, că fundamentul acuzațiilor aduse procurorilor militari A., B. și C. este reprezentat, în esență, de modalitatea și împrejurările în care aceștia împreună cu alte persoane ar fi utilizat personalul și resursele DGIA în scopuri contrare legii, culegând informații în mod ilegal, inclusiv prin interceptarea comunicațiilor persoanelor, pentru realizarea unor interese proprii și pentru susținerea unor interese politice.

Judecătorul de cameră preliminară reamintește că prin încheierea nr. 801/20.10.2015 a secției Penale din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosarul nr. x/2015, având ca obiect plângerea formulată de petent împotriva ordonanței nr. 138/P/2014 din 22 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. împotriva ordonanței nr. 138/P/2014 din 22 mai 2015. Totodată, prin încheierea nr. 673/29.11.2023 a secției Penale din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de același petent împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 10 martie 2023, în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, menținută prin ordonanța nr. 148/II/2/2023, din data de 28 aprilie 2023 a aceleiași unități de parchet.

Prin ordonanța atacată, s-a reținut că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru presupusele infracțiuni ce ar fi fost săvârșite de către procurori militari A., B. și C., având în vedere perioada în care se reclamă că acestea ar fi fost săvârșite 2008-2015, în raport de art. 154 alin. (1) lit. c), d) și e) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că o soluție de clasare urmare a constatării împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, se poate dispune indiferent dacă s-au administrat sau nu probele care să fundamenteze o soluție prevăzută de lege în materia plângerilor penale.

Potrivit art. 16 C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;

f) a intervenit amnistia, prescripția, decesul suspectului sau al inculpatului;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere;

h) există o cauză de nepedepsire; i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În speța de față petentul D. este nemulțumit de faptul că procurorul de caz a dispus clasarea pe motiv de intervenție a prescripției, soluție ce a fost menținută de procurorul ierarhic superior. Petentul a susținut că soluția este nelegală întrucât contravine art. 18 C. proc. pen. (în caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal).

Analizând ordonanța procurorului, prin prisma criticilor formulate de petentul D. și în limitele prevăzute de art. 341 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora soluționarea plângerii se face pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice, este legală și temeinică, având în vedere incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., împrejurare care a determinat, în mod just, soluția de clasare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi; (2) când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost urmate de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni;

- abuzul în serviciu, fapta prev. de art. 297 C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani;

- mărturia mincinoasă, fapta prev. de art. 273 alin. (1) C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă; fapta prev. de art. 273 alin. (2) lit. d) C. pen. săvârșită în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani;

- uzurparea funcției, fapta prev. de art. 300 din C. pen., dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297 C. pen., se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă;

- divulgarea informațiilor secrete de stat, fapta prev. de art. 303 alin. (1) C. pen., se pedepsește cu închisoare de 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi; faptă prev. de art. 303 alin. (2) C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă;

- divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, fapta prev. de art. 304 alin. (1) C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă; faptă prev. de art. 304 alin. (2) C. pen., se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă; faptă prev. de art. 304 alin. (3) C. pen., se pedepsește dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) și alin. (2), s-a săvârșit o infracțiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecție a martorilor, cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenție o infracțiune contra vieții, pedeapsa cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani;

- neglijența în păstrarea informațiilor, fapta prev. de art. 305 alin. (1) C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă;

- art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României prevede că se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă;

- art. 27. alin. (2) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României prevede că se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, divulgarea sau folosirea, fără drept, de către angajații serviciilor de informații a datelor prevăzute la alin. (1).

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani pentru infracțiunile, prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, art. 27. alin. (2) din aceiași lege, art. 297 C. pen., art. 303 alin. (1) și (2) C. pen., a început să curgă în anul 2015, fiind împlinit termenul la începutul anului 2024, luând în calcul si Decretul Președintelui nr. 195 din 20 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.

Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 367 C. pen., art. 273 C. pen., art. 300 C. pen. și art. 304 C. pen. termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. a început să curgă la finalul anului 2015, fiind împlinit termenul la sfârșitul anului 2020.

Pentru infracțiunea prev. de art. 305 alin. (1) C. pen., termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. a început să curgă la finalul anului 2015, deci raportat la data ultimului act material, fiind împlinit termenul la sfârșitul anului 2018.

De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară reține că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale este reglementată în art. 155 alin. (1) C. proc. pen. intrat în vigoare la 01.02.2014, care avea următoarea formă:

"cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituțională a României a constatat că:

"soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În conformitate cu considerentele obligatorii ale deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, se reține că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din data de 28.11.2022 prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Drept urmare, Judecătorul de cameră preliminară constată că în mod corect s-a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale, întrucât, raportat la data epuizării faptelor care fac obiectul plângerii penale, respectiv decembrie 2015, termenul general de prescripție a răspunderii penale s-a analizat și s-a considerat a fi împlinit anterior, la sfârșitul anului 2020 și în luna martie a anului 2024.

Prescripția răspunderii penale este o instituție de drept substanțial ce reglementează o cauză de stingere a raportului juridic penal de conflict, astfel că, după împlinirea termenului de prescripție stabilit conform art. 154 alin. (1) C. pen., în faza de urmărire penală, întotdeauna se dispune o soluție de clasare.

Însă, conform art. 18 C. proc. pen., în caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal, iar potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. pen., în caz de clasare ca urmare a constatării că a intervenit amnistia, prescripția, retragerea plângerii prealabile sau a existenței unei cauze de nepedepsire, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanța de soluționare a cauzei, continuarea urmăririi penale.

Astfel fiind, se poate observa că, atunci când intervine prescripția răspunderii penale, singura soluție care poate fi dispusă în faza de urmărire penală este cea de clasare și ulterior dispunerii acestei soluții se poate solicita continuarea procesului penal, dar numai de către suspect sau inculpat.

Raportând aceste considerente de principiu la situația concretă din cauză, judecătorul de cameră preliminară constată că nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de vreo persoană, astfel că nu există suspect (nici inculpat) care să poată solicita continuarea procesului penal.

Deopotrivă, constată că petentul persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate nu este îndrituit de lege (art. 18 și art. 319 C. proc. pen.) să solicite continuarea procesului penal, astfel că susținerea acestuia în sensul că soluția contestată contravine dispozițiilor art. 18 C. proc. pen. nu este fondată.

Prin urmare, constată că soluția adoptată de parchet este legală și temeinică, având în vedere intervenția cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prescripția răspunderii penale, împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de clasare a cauzei privind plângerea formulată de petentul D..

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din data de 18 iunie 2024, în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice, menținută prin ordonanța nr. 261/II-2/2024 din 14 ianuarie 2025 a aceleiași unități de parchet.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. împotriva ordonanței de clasare din data de 18 iunie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice, menținută prin ordonanța nr. 261/II-2/2024 din 14 ianuarie 2025 a procurorului șef al aceleiași secții.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în Cameră de Consiliu, astăzi, 04 martie 2025.