ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 16 aprilie 2025
Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 294/A din data de 04 martie 2025, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 431 C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 794/A din data de 22.06.2021 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.
Pentru a se pronunța în aceste sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut că, la data de 27.01.2025 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, sub nr. x/2025, contestația în anulare formulată de contestatorul- condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 794/A din data de 22.06.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018.
În motivarea contestației, contestatorul a învederat, în esență, că la momentul soluționării dosarului nr. x/2018 nu a beneficiat de asistența juridică prevăzută de lege.
Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul a arătat că a fost condamnat în baza unor probe lovite de nulitate întrucât apărătorul care l-a asistat/reprezentat în faza de urmărire penală și în etapa procedurii de cameră preliminară nu avea calitatea de avocat. Chiar dacă asistența juridică nu era obligatorie în cauza respectivă, dreptul la apărare este garantat prin Constituția României, astfel că orice persoană trebuie să beneficieze de acest drept.
Analizând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: ...b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; ... f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.
Conform art. 427 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestație pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul acestora.
Potrivit art. 431 alin. (1), (2) din C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.
În cadrul procedurii admiterii în principiu nu are loc o judecată asupra temeiniciei contestației în anulare, care să presupună administrarea de probe în fața instanței, ci o analiză asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru introducerea cererii de contestație în anulare.
Așa cum se reține în considerentele Deciziei nr. 82/2022 din 19 decembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 104 din 7 februarie 2023, în etapa admisibilității în principiu instanța examinează îndeplinirea condițiilor care rezultă din dispozițiile art. 426, 427, 428 și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., și nu o analiză de fond, o judecată asupra temeiniciei contestației în anulare. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.
În acest sens, Curtea a constatat că solicitarea de contestație în anulare formulată în prezenta cauză este vădit inadmisibilă.
Astfel, s-a reținut în primul rând că temeiul de drept al contestației în anulare, conform cererii, susținute și în faza dezbaterilor, a fost acela prevăzut de art. 426 lit. f) din C. proc. pen. (când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii).
În cadrul dezbaterilor cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, a fost invocat și temeiul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal).
Sub un prim aspect, Curtea a constatat că, pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. f) din C. proc. pen., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel, conform dispozițiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, contestația a fost formulată tardiv, ceea ce atrage inadmisibilitatea acesteia (contestatorul a arătat că a luat cunoștință de soluție la 02.07.2024). În plus, asistența juridică a inculpatului nu era obligatorie, potrivit legii, acesta fiind judecat pentru o infracțiune de braconaj cinegetic.
Așadar, instanța a considerat că este lipsită de relevanță contestarea calității de avocat a persoanei indicate de contestator.
În al doilea rând, s-a apreciat că este inadmisibilă contestația în anulare și din perspectiva temeiului prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j). Or, cazurile de încetare a procesului penal sunt prevăzute expres de lege, fără a extinde sfera acestora la o soluție de condamnare care ar fi fost dispusă, potrivit afirmației contestatorului, în baza unor probe pretins lovite de nulitate.
Prin urmare, Curtea a constatat că persoana condamnată a menționat doar formal cazurile de contestație în anulare menționate anterior.
Împotriva deciziei penale nr. 294/A din data de 04 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat apel contestatorul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 26.03.2025, fiind fixat termen pentru judecată la data de 16.04.2025, cu citarea apelantului.
Examinând calea de atac promovată de contestatorul A., prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Cu titlul preliminar, Înalta Curte amintește că, inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
În ceea ce privește inadmisibilitatea căii ordinare de atac a apelului aceasta intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv prevăzut de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse nici unei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.
În cauza de față, se reține că a fost declarată contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 294/A din data de 04 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în etapa admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac a contestației în anulare, hotărâre care este definitivă.
Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.
Prin decizia nr. 5 din 04 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10 aprilie 2015) s-a statuat că, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.
(...) hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.
Considerentele hotărârii instanței supreme anterior evocate, pronunțate în procedura de unificare a practicii judiciare, susțin inadmisibilitatea atacării hotărârii pronunțate în procedura de admisibilitate în principiu a contestației în anulare.
Înalta Curte amintește că prin încheierea apelată în cauză s-a examinat exclusiv admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate împotriva deciziei penale nr. 794/A din 22.06.2021 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care a fost condamnat contestatorul.
Față de aceste considerente, instanța de control judiciar constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. întrucât contestația în anulare formulată nu a întrunit exigențele depășirii etapei admisibilității în principiu, drept pentru care calea de atac este inadmisibilă.
Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Se constată, așadar, că apelantul contestator a formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din data de 04 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 04 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16 aprilie 2025.