ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 556/A din 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 394/A/22.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin Sentința penală nr. 131/F/30. I.2019 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a dispus, printre altele, condamnarea, în procedura simplificată, a contestatorului A. la pedeapsa rezultantă de 2 ani, 11 luni și 10 zile închisoare.

S-a reținut că motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 426, lit. f) C. proc. pen., invocat în cauză de contestator, se referă la judecata apelului în lipsa apărătorului, atunci când asistența juridică a inculpatului este obligatorie, potrivit legii.

Conform art. 90 lit. a) - c) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie, printre altele, în cazul în care inculpatul este arestat preventiv sau arestat în altă cauză sau când legea penală prevede, pentru infracțiunea comisă, pedeapsa detențiunii pe viață ori pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. În acest caz, contestatorul a beneficiat de asistență juridică din oficiu pe toată durata desfășurării cercetării judecătorești a apelurilor.

De asemenea, Curtea a reținut că, în dezbateri, ambii apelanți - intimați-inculpați au beneficiat de serviciile aceluiași apărător din oficiu, care i-a substituit pe cei doi apărători din oficiu desemnați în cauză, însă respectiva împrejurare nu se încadrează în cazul de contestație în anulare invocat, care presupune inexistența apărării, ca motiv de ordine publică, sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 281 alin. (1), lit. f), C. proc. pen.

Prin urmare, s-a concluzionat că situația procedurală invocată de contestatorul A. nu se încadrează în cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. f), C. proc. pen., care în speță a fost invocat în mod formal.

Împotriva acestei decizii penale, contestatorul A. a formulat apel.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu susținerile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Preliminar analizării apelului formulat de contestatorul-apelant A., Înalta Curte învederează că în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse vreunei căi de atac.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În doctrina relevantă în această materie, autorii se referă numai la decizie, ca unic tip de hotărâre prin care se dispune respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, în etapa admiterii în principiu, însă argumentele care stau la baza stabilirii caracterului definitiv al hotărârii prin care se dispune respingerea în principiu a contestației în anulare privesc atât sentința, cât și decizia.

Pentru considerentele arătate, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive. (Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 5/2015).

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că contestatorul-apelant A. a formulat apel împotriva Deciziei penale nr. 556/A din 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către contestator împotriva Deciziei penale nr. 394/A/22. III.2019 a Curții de Apel București, secția I penală, din dosarul nr. x/2018.

În raport de dispozițiile legale aplicabile, precum și în raport de circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că apelantul contestator a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 556/A din 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 556/A din 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator în sumă de 627 RON, conform art. 5 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariile cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară în materie penală, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2020.

GGC - CL