ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Deliberând asupra apelului declarat de condamnatul A., constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1259/A din data de 25.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 556/A din data de 17.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2021.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală la data de 04.06.2024, sub nr. x/2024, petentul condamnat A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 556/A din 17.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2021, invocând cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., când judecata în apel a avut loc fără participarea inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii, și cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.

În vederea soluționării contestației, a fost atașat dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Instanța a reținut că, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că în faza procesuală a apelului, contestatorul-condamnat a fost prezent la judecată, lipsind doar la termenele de judecată din datele de 5.04.2024 și 16.04.2024, întrucât formulase cereri de judecare a cauzei în lipsă, fiind reprezentat de către un apărător din oficiu.

Conform art. 364 alin. (4) C. proc. pen., pe tot parcursul judecății, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu. În cazul în care inculpatul aflat în stare de deținere a solicitat să fie judecat în lipsă, instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, ca acesta să poată pună concluzii în cadrul dezbaterilor și să i se dea cuvântul prin intermediul videoconferinței, în prezența apărătorului ales sau din oficiu.

Curtea a constatat, astfel, că inculpatul poate renunța în mod valabil la una dintre garanțiile procesului echitabil, respectiv prezența în fața instanței de judecată, dacă acesta consideră că nu este în interesul său procesual să fie fizic prezent în sala de judecată. În aceste situații, instanța de apel nu are obligația de a asigura prezența inculpatului prin videoconferință, aceasta fiind numai o posibilitate lăsată de legiuitor la dispoziția instanței, atunci când consideră că prezența inculpatului este necesară.

Formularea unei cereri de judecată în lipsă echivalează, astfel, cu o renunțare la dreptul de a fi prezent personal în fața instanței de apel, inculpatul neavând posibilitatea de a invoca în cadrul căilor extraordinare de atac absența determinată tocmai de cererea pe care el însuși a formulat-o.

Totodată, Curtea a constatat că au fost citate și persoanele vătămate, care, deși nu au fost prezente în fața instanței de apel, au fost reprezentate de apărători aleși, astfel că invocarea cazurilor prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. a), lit. e) și lit. f) C. proc. pen. pentru admisibilitatea contestației în anulare este formală, întrucât contestatorului i-au fost respectate dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Împotriva deciziei penale nr. 1259/A din data de 25.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat apel contestatorul A..

Prin notele scrise olograf, transmise ulterior la dosar, apelantul condamnat a adus critici hotărârii prin care a fost condamnat de către instanța de apel, rezultând că în realitate nemulțumirile contestatorului vizează însăși soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și viol, acesta învederând că este nevinovat și solicitând rejudecarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală sub nr. x/2024.

La termenul din data de 12.02.2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că apelul a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Instanța este învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea contestației în anulare, în procedura de examinare a admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul oficial din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că, în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Așadar, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.

Se reține că, în cauză, condamnatul A. a declarat o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 1259/A din data de 25.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, hotărâre care este definitivă.

Așadar, declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, condamnatul a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1259/A din data de 25.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 360 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1259/A din data de 25.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.