ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din data de 27 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 459 alin. (5) și alin. (3) lit. a) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 142/20.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2022 formulată de către revizuentul condamnat A..

Pentru a se dispune în acest sens, Curtea a constatat că revizuentul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., iar motivele invocate nu se circumscriu condițiilor care trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea în principiu a unei cereri de revizuire.

S-a opinat că înscrisul depus la dosar de revizuent nu reprezintă o hotărâre definitivă de achitare, ci o soluție de suspendare temporară a unei proceduri penale, anterioară recunoașterii hotărârii străine executate în prezent.

Împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 27 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025, a declarat apel revizuentul A., arătând că prin hotărârea nr. 19 din 2010 a mai fost judecat pentru aceeași faptă și în conformitate cu art. 6 CEDO nu mai poate fi judecat din nou pentru aceeași faptă.

Examinând apelul declarat de apelantul revizuent A., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri, și, în același timp, având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Totodată, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.

Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cât și acțiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din dat de 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Curtea Constituțională a României a reținut că la acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) din C. proc. pen.

Prin urmare, cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă.

În aceste condiții, având în vedere caracterul revizuirii - de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiții procedurale stricte - Înalta Curte reține că revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 453 din C. proc. pen. și, respectiv, cele prevăzute în art. 465 din C. proc. pen., singurele apte să provoace o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În speță, se constată că sentința penală nr. 142 din data de 20.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2022 a fost pronunțată în procedura prevăzută de Titlul VI, Capitolul II, art. 165-172 din Legea nr. 302/2004, respectiv în procedura de recunoaștere a hotărârii străine și de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Prin urmare, Înalta Curte notează că sentința penală nr. 142 din data de 20.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2022 nu face parte din categoria hotărârilor penale la care face referire art. 452, respectiv art. 465 din C. proc. pen. și, în consecință, nu poate fi reformată prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii, aceasta fiind doar o hotărâre definitivă prin care s-a dispus recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei privative de libertate într-un penitenciar din România, în baza dispozițiilor Legii nr. 302/2004 republicată.

În cazul în care instanța română a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii penale străine de condamnare nu este de competența instanței române, ci a instanței din statul străin care a pronunțat hotărârea de condamnare, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat.

Așadar, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune a fi analizate celelalte cerințe prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 27 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 27 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.