ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 218/2025

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1034 din data de 30 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 s-a luat act că persoanele condamnate A. și B. și-au retras cererile de revizuire formulate împotriva deciziei penale nr. 676 din data de 26.04.2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul C. împotriva deciziei penale nr. 676 din data de 26.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că persoana condamnată C. nu a avut calitatea de parte în dosarul nr. x/2022 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 676/26.04.2023 a Curții de Apel Suceava împotriva căreia a formulat cererea de revizuire ce formează obiectul cauzei.

Curtea constată că, în cauza de față, revizuentul C. a formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri definitive, dar prin această hotărâre nu a fost soluționat conflictul de drept penal substanțial, ci s-a luat act de retragerea contestației în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 687 din data de 25.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013.

Ca atare, neconținând o rezolvare a fondului cauzei, s-a arătat că nu pot fi supuse revizuirii hotărârile pronunțate într-o contestație în anulare și că nu se impune analizarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. și nici dacă aspectele invocate de către revizuent pot fi încadrate în vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii persoana condamnată A. a formulat contestație.

În esență, a criticat incompatibilitatea președintelui de complet raportat la Decizia CCR nr. 501/2016, apreciind că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la un alt complet de judecată.

Examinând contestația, cu prioritate sub aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Prin urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Prin decizia penală nr. 1034 din data de 30 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 s-a luat act că persoanele condamnate A. și B. și-au retras cererile de revizuire formulate împotriva deciziei penale nr. 676 din data de 26.04.2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023 și s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul C. împotriva aceleiași decizii penale, hotărâre care este definitivă.

Conform art. 459 alin. (7) teza a II-a din C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea. Or, decizia penală la care se referă revizuirea, respectiv decizia penală nr. 676 din data de 26.04.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2022, este o hotărâre definitivă.

Prin urmare, decizia penală nr. 1034 din data de 30 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024 prin care s-a retras/respins cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu și care face obiectul prezentului dosar, este definitivă și nu mai poate face obiectul vreunei căi de atac.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1034 din data de 30 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1034 din data de 30 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.