ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 februarie 2025

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 29 noiembrie 2024 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Craiova în dosarul nr. x/2024 în temeiul art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu. În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., s-a declinat competenta soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. x din 29.08.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub dosar nr. x/2024 din data de 02.09.2024, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, fapta prev. de art. 348 din C. pen.

La data de 01.10.2024 inculpata a înțeles să formuleze cereri și să ridice excepții în dosarul nr. x/2024, în susținerea cărora a arătat, în esență, că rechizitoriul nr. x din 29 august 2024 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, încalcă dispozițiile art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 2 din C. proc. pen. și art. 6 parag. 1 din CEDO deoarece, îndeplinirea procedurii de verificare a legalității și temeiniciei de către procuror a fost una pur formală.

A apreciat că rechizitoriul din data de 29.08.2024 încalcă dispozițiile art. 328 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 6 paragraf 3 lit. a) și b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu cuprinde mențiunea prevăzută de art. 286 alin. (2) lit. c) din C. proc. pen., respectiv descrierea faptei, iar probatoriul administrat în faza de urmărire penală care se întemeiază exclusiv pe o analiză superficială a textului de lege și a Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

A mai arătat faptul că are calitatea de avocat în cadrul Baroului din Madrid, iar activitatea desfășurată pe teritoriul României este una cu titlu ocazional și nu de obicei.

La termenul din data de 29.11.2024, anterior discutării cererilor și excepțiilor invocate de inculpată, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuție excepția necompetenței materiale a instanței sesizate cu rechizitoriu și declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în raport de excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, judecătorul a reținut, în esență, că actul de sesizare a instanței precum și actele procesuale exercitate împotriva persoanei, fac referire la acuzația penală întemeiată pe dispozițiile art. 348 din C. pen., adusă inculpatei A., căreia organul de urmărire penală îi recunoaște calitatea de avocat în cadrul Baroului Ilustre Colegio de Abogados de Madrid, Spania.

În acest caz, independent de încadrarea juridică stabilită infracțiunii care face obiectul judecații, raportat la calitatea de avocat a persoanei acuzate de săvârșirea acesteia, judecătorul de cameră preliminară a reținut că nu Judecătoriei Craiova îi aparține competența materială de a judeca în primă instanță cauza, ci Curții de Apel Craiova.

S-a arătat că, Înalta Curte de Casație și Justiție, sectia Penală a hotărât în sensul că, legiuitorul român recunoaște de plano și în mod automat calitatea de avocat dobândită în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalități în fața organelor abilitate din România. Astfel, prin încheierea nr. 291 din 11 august 2020, instanța supremă a concluzionat că "norma cuprinsă în art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. nu face nicio distincție între avocatul deținător al unui titlu profesional în statul membru de origine și avocatul deținător al unui titlu profesional emis în România, motiv pentru care, raportat la calitatea specială a inculpatei C. - avocat în Baroul Avocaților din Sofia, deținută la momentul săvârșirii pretinsei infracțiuni care i se reține în sarcină, cât și ulterior, competența de soluționare a prezentei cauze revine, potrivit dispozițiilor legale precizate, Curții de Apel București".

Prin încheierea nr. 4 din 04 februarie 2025 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Craiova, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții a apreciat că, în cauză, competența de judecare a cauzei în primă instanță nu revine Curții de Apel, ci Judecătoriei Craiova.

S-a reținut că în speță, inculpata nu are calitatea de avocat recunoscută pe teritoriul țării conform dispozițiilor Legii nr. 51/1995 și nici calitatea de avocat într-un stat membru ale Uniunii Europene, nefiind înscrisă în niciun barou din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și nu figurează în Tabelul special al avocaților din statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European, ținut în conformitate cu art. 97 din Legea 51/1995.

Curtea a notat că, inculpata este într-adevăr membru în Baroul Ilustre Colegio de Abogados de Madrid, însă o atare calitate a inculpatei nu este de natură să atragă competența unei instanțe superioare în grad, atât timp cât calitatea de avocat nu a fost recunoscută pe teritoriul României. Mai mult, s-a arătat că inculpata nu figurează înscrisă nici în Tabelul special al avocaților din statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European, ținut în conformitate cu art. 97 din Legea 51/1995.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții a apreciat că derogarea de la regulile de competență generale (art. 35 din C. proc. pen.), respectiv competența unei instanțe superioare în grad este atrasă de gravitatea infracțiunii prin prisma calității deținute de un inculpat din perspectiva reglementărilor interne (în acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 288/04 august 2020), neavând relevanță că aceasta poate presta activități specifice avocatului conform reglementărilor dintr-un alt stat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 11 februarie 2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 19 februarie 2025, cu citarea inculpatei A..

La data de 18.02.2025, inculpata A. a transmis, prin e-mail, note scrise. Aceasta a arătat, în esență, că are calitatea de avocat în cadrul Baroului din Madrid, iar activitatea desfășurată pe teritoriul României este cu titlu ocazional și nu de obicei, drept ce îi este conferit de dispozițiile Directivei nr. 77/249/CEE a Consiliului Europei privind libera circulație a avocaților pe Teritoriul Spațiului Economic European, precum și de dispozițiile art. 104 din Legea nr. 51/1995. Astfel, inculpata a solicitat că se constate că are calitatea de avocat pe teritoriul Uniunii Europene, cu drept de practică în România, iar competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Craiova.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Curtea de Apel Craiova, cu privire la competența de soluționare a cauzei privindu-o pe inculpata A., Înalta Curte, în majoritate, constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Craiova, pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr. x emis la data de 29 august 2024 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, fapta prevăzută de art. 348 din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 30.09.2022, inculpata A. a asistat la audierea suspecților B. și C. în dosarul nr. x/2022 și ulterior, la data de 21.02.2023, a asistat la audierea acelorași persoane în calitate de inculpați, în același dosar penal, exercitând, fără drept, profesia de avocat. În susținerea acuzației procurorul a precizat că, inculpata nu are calitatea de avocat înscris în niciun barou din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și nu figurează în Tabelul special al avocaților din statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European, ținut în conformitate cu art. 97 din Legea nr. 51/1995. Totodată, s-a notat că inculpata este membru în Baroul Ilustre Colegio de Abogados de Madrid, în probatoriu fiind menționată împuternicirea avocațială seria x nr. x emisă de Baroului Ilustre Colegio de Abogados de Madrid.

În soluționarea conflictului negativ de competență dintre Judecătoria Craiova și Curtea de Apel Craiova, instanța supremă este chemată să stabilească dacă judecata în primă instanță se va determina în raport cu normele ce reglementează o competentă după calitatea persoanei (avocat) sau după materie (respectiv după infracțiunea cercetată).

Competența în primă instanță este determinată de acuzația emisă, astfel că se va stabili în raport cu baza factuală și caracterizarea sa în drept.

Pentru stabilirea competenței după calitatea persoanei, prevederile art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. au în vedere calitatea de avocat, cum este definită (reglementată) în Legea nr. 51/1995.

Competența ratione personae, ce se grefează pe acest dat al acuzației emise, se stabilește prin raportare la calitatea specială avută de făptuitor, descrisă în conținutul actului de sesizare și eficientă din perspectiva principiului teritorialității, or de esența acuzației este chiar negarea unei astfel de calității speciale. Ca urmare, determinarea competenți în cazul infracțiunii de exercitarea fără drept a profesiei de avocat, se va realiza prin raportare la competența materială.

Înalta Curte constată că jurisprudența recentă a îmbrățișat această rezolvare de principiu a problematicii competenței. Astfel, o situație similară este cea a avocatului în așa numitele barouri paralele, competența în astfel de situații aparține judecătoriei (e.g. sentința penală nr. 401/2020 din data de 25.03.2020 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă la data de 19.03.2021 prin decizia nr. 182/A/2021 a Curții de Apel Oradea).

De asemenea, prin încheierea nr. 288 din 4 august 2020, Înalta Curte a asumat (în secția penală și a publicat hotărârea pe site), rezolvarea potrivit căreia competența de judecată în primă instanță a infracțiunilor săvârșite de persoana care are calitatea de avocat în Albania nu îi revine curții de apel, întrucât interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 40 C. proc. pen.., care cuprind norme derogatorii pentru stabilirea competenței în funcție de calitatea persoanei, conduce la concluzia că dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. privesc calitatea de avocat dobândită sau recunoscută pe teritoriul României, conform Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Ratione materiae, infracțiunea de exercitare fără drept a profesiei, prevăzută de art. 348 din C. pen., se judecă în primă instanță de judecătorie, potrivit art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. (instanța de drept comun judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe).

În final, se constată că identificarea actelor normative ori textelor de lege incidente și utile, interpretarea acestora și aplicarea lor având ca finalitate intrinsecă dezlegarea raportului de conflict, fac obiectul judecății acțiunii penale, fiind excluse prezentei evaluări, chiar dacă numai antamează fondul și se grefează pe prezumția de nevinovăție.

Ca urmare, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte, în majoritate, stabilind competența de soluționare a cauzei privind-o pe inculpata A. în favoarea Judecătoriei Craiova, va trimite dosarul acestei instanțe în vederea soluționării, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., va constata ca rămânând în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecata prezentului conflict de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind-o pe inculpata A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2025.

OPINIE SEPARATĂ

În sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind-o pe inculpata A. în favoarea Curții de Apel Craiova.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de controlorii financiari ai Curții de Conturi, precum și de auditori publici externi.

În speță, conflictul negativ de competență s-a născut între Curtea de Apel Craiova și Judecătoria Craiova referitor la calitatea de avocat, în sensul reglementat de art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., în persoana inculpatei A., avocat în Baroul Ilustre Colegio de Abogados de Madrid, care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x din 29.08.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, prev. de art. 348 C. pen., întrucât la data de 30.09.2022 a asistat la audierea suspecților B. și C. în dosarul nr. x/2022 și, ulterior, la data de 21.02.2023, a asistat la audierea acelorași persoane în calitate de inculpați, în același dosar penal, în probatoriu fiind menționată împuternicirea avocațială seria x nr. x emisă de Baroul Ilustre Colegio de Abogados de Madrid.

Din dispozițiile Legii nr. 51/1995 rezultă că legiuitorul român recunoaște de plano și în mod automat calitatea de avocat dobândită în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalități în fața organelor abilitate din România, pentru recunoașterea sau (re)dobândirea acestei calități, aspecte care vor fi dezvoltate în cele ce succed.

Astfel, prin Legea nr. 201/2004 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat a fost integrată Directiva Parlamentului European și a Consiliului 98/5/CE din 16.02.1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea și a fost transpusă Directiva Consiliului Europei din 22.03.1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați (77/249/CEE),

Din chiar Preambului Directivei 98/5/CE reiese cu claritate că odată obținută calitatea de avocat în statul membru de origine, aceasta este recunoscută fără rezerve în celelalte state membre, printre motivele expuse care au stat la baza adoptării directivei fiind menționat: întrucât avocații care nu sunt integrați în profesie în statul membru gazdă au obligația de a profesa în acel stat sub titlul profesional din țara lor de origine pentru a se asigura informarea corectă a consumatorilor și pentru a se distinge între acești avocați și avocații din statul membru gazdă care profesează sub titlul profesional utilizat acolo.

Ca atare, Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat conține Capitolul VII (art. 90-105), cu denumirea marginală Exercitarea în România a profesiei de către avocații care au obținut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European, în cuprinsul art. 90 fiind specificat că dispozițiile prezentului capitol sunt aplicabile avocaților care au obținut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European.

Prin prisma calității de avocat ce interesează conflictul de competență ivit, se notează prevederile art. 91 din Legea nr. 51/1995, în sensul că:

a) avocat reprezintă orice persoană provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, care este autorizată să-și desfășoare activitățile profesionale sub titlul profesional corespunzător obținut într-un stat membru;

b) stat membru de origine reprezintă statul membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, în care un avocat a obținut dreptul de a utiliza unul dintre titlurile profesionale prevăzute la lit. a), înainte de a practica profesia de avocat în România;

c) titlu profesional din statul membru de origine reprezintă titlul profesional utilizat în statul membru unde un avocat a obținut dreptul de a folosi acest titlu, înainte de a practica profesia de avocat în România.

În conformitate cu art. 92 din legea de mai sus, avocații care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot desfășura aceleași activități profesionale ca și avocații care profesează sub titlul profesional obținut în România, pot acorda asistență juridică și pot reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în fața instanțelor române, referitor la dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, dreptul internațional, precum și dreptul românesc, cu respectarea regulilor de procedură aplicabile în fața instanțelor române.

Prin art. 93 din același act normativ, se mai prevede că:

(1) Avocații care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine vor folosi denumirea sub care își desfășoară profesia în statul membru de origine, exprimată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine respectiv. (…)

(3) Autoritatea română competentă poate cere unui avocat care profesează sub titlul profesional obținut în statul membru de origine să indice gruparea profesională din care face parte în statul membru de origine sau autoritatea judiciară în cadrul căreia este admis să-și exercite profesia, potrivit legii din statul membru de origine.

În România, avocații care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine pot exercita cu caracter permanent profesia (art. 96 - 103, Secțiunea a 2- a, Capitolul VII) sau ocazional/prin prestarea de servicii (art. 104 - 105, Secțiunea a 3-a, Capitolul VII).

Astfel, conform art. 96 din Legea nr. 91/1995:

(1) În condițiile prezentei secțiuni, oricare dintre avocații prevăzuți la art. 91 lit. a) poate desfășura pe teritoriul României, cu caracter permanent și sub titlul profesional din statul membru de origine, activitățile prevăzute la art. 92.

(2) Avocații care își exercită în mod permanent activitatea pe teritoriul României pot dobândi titlul profesional din România fie în condițiile prevăzute la art. 94, fie potrivit art. 103.

Corelativ, art. 94 din același act normativ stabilește:

(1) Indiferent de forma de exercitare a activității pe teritoriul României, avocații care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine pot solicita oricând recunoașterea diplomelor, în vederea admiterii în profesia de avocat și a practicării acesteia sub titlul profesional din România. (…)

(4) La depunerea cererii de recunoaștere a diplomei, în vederea determinării conținutului și modului de desfășurare ale examenului sau ale perioadei de stagiu, comisia de evaluare va verifica în prealabil dacă experiența profesională dobândită de solicitant este de natură să acopere în tot sau în parte diferențele existente între dreptul românesc și cel al statului membru de origine în care a fost obținută diploma, în vederea exceptării parțiale sau totale de la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (2).

În mod distinct, dispozițiile art. 103 statuează la rândul lor, că: avocații care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine și care își desfășoară activitatea efectiv și cu regularitate, pe o perioadă de cel puțin 3 ani în România, în domeniul dreptului românesc sau al dreptului comunitar sunt admiși în profesia de avocat în România, fără a fi necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 94, cu respectarea prevederilor prezentei legi referitoare la exercițiul drepturilor civile și politice și la cazurile de nedemnitate și incompatibilitate.

Deopotrivă, art. 104 din Legea nr. 51/1995 stabilește că:

(1) În condițiile prezentei secțiuni, avocații provenind din statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European pot desfășura în România activități profesionale care pot fi exercitate ocazional sub forma prestării de servicii.

(2) Activitatea de prestare de servicii prevăzută la alin. (1) se exercită în România prin reprezentarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice în justiție sau în fața autorităților publice, în condițiile prevăzute pentru avocații stabiliți în acest stat, fără a fi necesară înscrierea în barou.

(3) Pentru exercitarea altor activități decât cele menționate la alin. (2), avocatul respectă condițiile și regulile de conduită profesională ale statului membru de origine, precum și legislația română privind profesia, în special cu privire la incompatibilități, la secretul profesional, la relațiile dintre avocați, la interdicția ca același avocat să reprezinte două părți având interese contrarii, precum și la publicitate. Un avocat care nu este stabilit în România este ținut de respectarea acestor reguli numai în măsura în care respectarea lor este justificată obiectiv pentru asigurarea exercitării corecte a activităților de avocat, a demnității profesiei și a respectării regulilor privind incompatibilitatea.

În acest context legislativ, calitatea de avocat dobândită în baza titlului profesional obținut în statul membru de origine este recunoscută de Legea nr. 51/1995, existând dispoziții legale ce disciplinează desfășurarea în România a activității profesionale în mod ocazional sau permanent, fără însă a aduce atingere calității de avocat a persoanei care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine, cu posibilitatea obținerii titlului profesional din România.

În consecință, cum dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. nu disting între infracțiunile pentru care avocații sunt trimiși în judecată și nici între avocatul deținător al unui titlu profesional în statul membru de origine și avocatul deținător al unui titlu profesional emis în România, iar inculpata A. este avocat în Baroul Ilustre Colegio de Abogados de Madrid (aspect reținut în rechizitoriu) și prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat se recunoaște de plano și în mod automat calitatea de avocat dobândită în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene (cum este Spania) și ale Spațiului Economic European, competența de soluționare a cauzei în care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, revine Curții de Apel Craiova (chestiunea desfășurării cu caracter ocazional sau permanent a profesiei de avocat de către inculpată pe teritoriul României excede cadrului procesual creat de incidentul procedural asupra căruia instanța supremă este chemată a se pronunța pe calea acestui regulator de competență).