ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 609/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra contestației formulată de contestatoarea A., constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 587 din data de 24 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 597 C. proc. pen.. s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva executării deciziei penale nr. 979 din 24.11.2023 pronunțată Curtea de Apel Bacău în dosar nr. x/2017

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, prin contestația la executare înregistrată la data de 27.05.2025 pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2025, petenta contestatoare condamnată A. a criticat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., decizia penală nr. 979 din 24.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2017

Acesta a invocat cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., menționând, atât în motivele scrise dar și prin intermediul concluziilor orale, faptul că nu a săvârșit fapta ce a condus la condamnarea sa în dosarul amintit, considerând că este nevinovată pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În drept, contestatoarea a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Analizând contestația formulată, curtea de apel a reținut, în esență, că prin decizia penală nr. 979 din 24.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul x/2017, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, precum și de fiecare dintre inculpații B., C. și A. împotriva sentinței penale nr. 13/D din 17.01.2022, pronunțată de Tribunalul Bacău în soluționarea dosarului penal nr. x/2017

Astfel a fost desființată în parte sentința penală apelată în ceea ce privește următoarele:

- soluțiile pronunțate în acțiunea penală pentru infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. (reținute în sarcina fiecărui inculpat) și înstrăinarea bunurilor societății, sechestrate legal prev. de art. 9 lit. g) din Legea 241/2005 (reținute doar în sarcina inculpaților B. și A.);

- pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă calificată prevăzută de de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen.

- reținerea în mod eronat a circumstanței atenuante judiciare a art. 74 lit. a) C. pen. pentru inculpata A. în loc de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

- pedepsele rezultante principale și accesorii pentru fiecare inculpat;

- în latură civilă omisiunea de a fi obligați inculpații la plata accesoriilor fiscale aferente prejudiciului către partea civilă începând cu data scadenței și până la achitarea efectivă a prejudiciului.

A fost reținută cauza spre judecare doar cu privire la aceste aspecte și, în fond, cu privire la inculpata A. s-au hotărât următoarele:

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei principale rezultante de 5 ani, 4 luni și 10 zile închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen., precum și pedeapsa accesorie rezultantă a interziceri inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. în condițiile prev de art. 65 alin. (3) din C. pen., toate aplicate de instanța de fond inculpatei A. după cum urmează:

- 4 ani și 8 luni închisoare pentru evaziune fiscală în formă calificată prevăzută de de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen., precum și și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a).b,g C. pen.

- 9 luni închisoare pentru constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) C. pen., precum și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

- 1 an și 4 luni închisoare pentru înstrăinarea bunurilor societății, sechestrate legal prev. de art. 9 lit. g) din Legea 241/2005 precum și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

- 8 luni și 10 zile închisoare sporul obligatoriu conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pe care îl înlătură.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, precum și prin decizia penală 67/25.10.2022 pronunțată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penale a fost încetat procesul penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen. și înstrăinarea bunurilor societății, sechestrate legal prev. de art. 9 lit. g) din Legea 241/2005 ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a menținut pedeapsa principală aplicată inculpatei A. pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă calificată prevăzută de de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea corectă a prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și a art. 76 alin. (1) C. pen., la 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare, astfel încât pedeapsă principală de executat pentru inculpata A. este de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare.

S-a menținut pedeapsa complementară de 2 (doi) ani a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. pentru această infracțiune.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei A. exercițiul drepturilor prev de art. 66 lit. a), b), g) din C. pen. pe parcursul executării pedepsei principale cu titlu de pedeapsă accesorie.

Au fost obligă inculpații B., C. și A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L., la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, pe lângă prejudiciul stabilit de instanța de fond în hotărârea atacată, a sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate aferente prejudiciului prinicipal stabilit ca obligație de instanța de fond, în condițiile Codului de procedură fiscală, calculate începând cu data scadenței și până la achitarea integrală a prejudiciului principal.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii, inclusiv cele referitoare la scăderea perioadelor măsurilor preventive din pedepsele principale, precum și cele referitoare la menținerea măsurilor asiguratorii.

Evaluând cererea cu care a fost învestită, curtea de apel a reținut că în cauza ce face obiectul prezentei contestații la executare, contestatoarea invocă faptul că nu ar fi săvârșit infracțiunea care a condus la condamnarea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 979 din 24.11.2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017.

În acest context, s-a reținut că situația invocată de contestatoare din prezenta cauză nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat ca temei de drept în mod explicit de aceasta.

Astfel, prima instanță a apreciat că în raport cu dispoziițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu există niciun fel de nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, în realitate contestatoarea susținând o presupusă eroare judiciară la judecarea în fond și în apel a cauzei.

Sub acest aspect s-a reținut că aceste susțineri sunt strâns legate de fondul acuzațiilor în materie penală și nu pot fi examinate pe calea contestației la executare, fiind necesar a fi exercitate căile extraordinare de atac prevăzute de C. proc. pen., motiv pentru care a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul A..

Împotriva deciziei penale nr. 587 din data de 24 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., a formulat contestație contestatoarea A., susținând, în esență, faptul că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută din prisma faptului că instanța de judecată trebuia să se pronunțe, în cauză, prin sentință și nu prin decizie conform art. 597 alin. (4) Cod .procedură penală.

De asemenea, contestatoarea a apreciat ca fiind incidentele dispozițiile art. 281 C. proc. pen. și din prisma incompatibilității completului de judecată ce a soluționat contestația la executare formulată, conform dispozițiilor art. 64 alin. (3) C. proc. pen.

În continuare, contestatoarea prin motivele contestației formulate a reluat argumentele susținute și în fața primei instanțe conform cărora în conținutul materialului probator existent în dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunțată decizia ce constituie obiectul contestației la executare, nu exista niciun mjloc de probă din care să rezultă faptul că aceasta este vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnată.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită, în procedura prev. de art. 597 alin. (7) C. proc. pen., cu soluționarea contestației formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 587 din data de 24 iunie 2025, prin care Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare promovată de aceasta împotriva executării deciziei penale nr. 979 din 24.11.2023, pronunțată în apel de aceeași instanță.

Prin urmare, hotărârea împotriva căreia persoana condamnată A. a formulat contestația la executare ce face obiectul cauzei este decizia penală nr. 979 din 24.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, ca instanță de apel.

Astfel, titlul reprezentat de o decizie pronunțată în ultimul grad de jurisdicție ordinară nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de însăși instanța care a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită.

În acest sens, dispozițiile art. 598 alin. (2) teza finală C. proc. pen. prevăd explicit că în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Notând, prin urmare, că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită în cauză este definitivă, Înalta Curte reține că și hotărârea pronunțată în contestația împotriva executării acesteia, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II a C. proc. pen., este definitivă, astfel că aceasta nu poate fi atacată în condițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen.

De asemenea, se constată că, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., pot fi atacate cu contestație numai hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pedepsei, ipoteză care, așa cum s-a arătat anterior, nu se regăsește în speță.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că s-a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (pronunțată într-o contestația la executare ce a vizat o altă hotărâre definitivă), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Așadar, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în contestație la executare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul, indicat mai sus, respectiv cel instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile … pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 coroborat cu art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 587 din data de 24 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 587 din data de 24 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.