ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 514/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra cererilor de strămutare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2024, petenții A. și B. au solicitat, în temeiul art. 71 și următoarele C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, având ca obiect contestațiile formulate de inculpații A., B. și alții, împotriva încheierii penale nr. 33/CP din 15 martie 2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj.

În motivarea cererii de strămutare, petentul A. a susținut, în esență, că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj ar fi afectată, datorită împrejurărilor cauzei și a calității părților, concomitent cu existența unui pericol de tulburare a ordinii publice, care ar putea fi cauzat de o eventuală soluție de restituire a cauzei la procuror sau de achitare a inculpaților, petentul susținând că în mass media locală au fost publicate numeroase articole de presă defăimătoare la adresa sa, care au avut un impact puternic asupra opiniei publice. Astfel, a arătat că, chiar la momentul înlocuirii măsurii preventive a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar, a fost publicat un articol de presă intitulat "Justiția clujeană pune în libertate doi infractori deosebit de periculoși", iar fiecare "pas" al dosarului a fost urmări de presa locală, fiind sancționată orice decizie luată sau dispusă în favoarea inculpatului. În aceste circumstanțe, a considerat că atenția mediatică s-a transformat într-un factor negativ și dăunător unei justiții echitabile, iar petentul nu mai are încredere că procesul lui care se va judeca în raza Curții de Apel Cluj va continua să fie unul echitabil.

Al doilea motiv pentru care a apreciat petentul că se impune strămutarea cauzei este existența unei păreri a judecătorilor Curții Apel Cluj cu privire la acuzație și claritatea ei, aproape toți judecătorii din cadrul Curții de Apel Cluj fiind implicați în analizarea temeiniciei măsurilor preventive, fiind enunțate în cuprinsul considerentelor hotărârilor aspecte din care rezultă că acuzația stabilită prin rechizitoriu ar fi clară, motiv pentru care de circa 18 luni petentul sc. află sub puterea acestora.

A arătat că, la acest moment procesual, se critică claritatea acuzației și regularitatea actului de trimitere în judecată, precum și legalitatea administrării mijloacelor de probă aflate la dosar, aspecte "atinse" implicit în momentul formulării apărărilor cu privire la legalitatea măsurilor preventive. Ori, cât timp toți sau aproape toți judecătorii Curții de Apel Cluj au considerat că se impune, pe toată perioada celor 18 luni de la debutul măsurilor preventive, menținerea acestora, consideră petentul că există suficiente indicii că este vorba despre o acuzație suficient de clară și de existența unor mijloace de probă administrate, în opinia organului judiciar, în mod legal, în baza cărora au fost menținute aceste măsuri preventive.

În motivarea cererii de strămutare, petentul B. a arătat, în esență, că de la debutul urmăririi penale inculpatul a fost supus unui linșaj mediatic generat, pe de o parte, de faptele care fac obiectul cauzei, dar și de împrejurarea că este judecat într-un dosar având ca obiect un accident rutier soldat cu decesul unei persoane în anul 2019. Astfel, a susținut că au apărut în presa locală și chiar națională atât imagini de la perchezițiile efectuate, cât și numele persoanelor cercetate, petentul fiind prezentat într-o lumină vădit defavorabilă, articolele menționate având drept scop exercitarea unei presiuni asupra organelor de cercetare penală și a judecătorilor chemați să soluționeze incidentele ivite în cursul urmăririi penale.

A susținut că, pe măsură ce dosarul a evoluat, articolele de presă au devenit tot mai agresive, atât la adresa inculpatului, cât și la adresa judecătorilor și a unor procurori.

În aceste circumstanțe, petentul a considerat că atenția mediatică s-a transformat într-un factor negativ și dăunător unei justiții echitabile, prin crearea unei presiuni imense în jurul dosarului în care petentul este parte, iar acesta nu mai are încredere că procesul care se desfășoară în raza Curții de Apel Cluj va continua să fie unul echitabil.

Potrivit art. 73 din C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Cluj, informații care au fost transmise înaintea termenului de judecată din data de 30.10.2024.

În referatul cu informații transmis, au fost prezentate date despre cauza a cărei strămutare se solicită, obiectul acesteia, stadiul procesual, precizându-se, totodată, că magistrații Curtii de Apel Cluj își desfășoară activitatea cu respectarea strictă a cerințelor principiului imparțialității, neexistând niciun temei pentru a se dispune strămutarea cauzei.

Analizând cererile de strămutare formulate de petenții A. și B., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că afirmațiile petenților nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității instanței. Împrejurările învederate nu generează, în mod automat și prin ele însele, o suspiciune de lipsă de imparțialitate a judecătorilor Curții de Apel Cluj, toate acestea fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității acestora.

Or, în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să se coroboreze cu afirmațiile petenților, simpla susținere a acestora, inerent subiectivă, de altfel, că instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

În ceea ce privește motivele invocate de petentul A., respectiv acelea că aproape toți judecătorii din cadrul Curții de Apel Cluj au fost implicați în analizarea temeiniciei măsurilor preventive, pe care le-au și menținut timp de 18 luni, fiind enunțate în cuprinsul considerentelor hotărârilor aspecte din care rezultă că acuzația stabilită prin rechizitoriu ar fi clară, iar mijloacele de probă legal administrate, astfel că toți sau aproape toți judecători instanței și-au format o opinie cu privire la cauza supusă judecății, Înalta Curte constată că aceste motive sunt neîntemeiate, având în vedere că judecătorii care s-au pronunțat cu privire la măsurile preventive în timpul urmăririi penale în calitate de judecători de drepturi și libertăți sunt incompatibili de a participa la procedura de cameră preliminară; de altfel, două dintre declarațiile de abținere formulate în acest sens au și fost admise.

Iar în ceea ce privește judecătorii de cameră preliminară care s-au pronunțat cu privire la măsurile preventive în timpul procedurii de cameră preliminară, legiuitorul nu a instituit o stare de incompatibilitate obiectivă în care s-ar afla aceștia dacă s-ar pronunța și cu privire la fondul cererilor și excepțiilor invocate, iar o eventuală declarație de abținere sau cerere de recuzare, întemeiată pe dispozițiile art. 63 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură, poate fi oricând formulată în cauză, dacă este cazul; prin urmare, aceste motive nu pot constitui prin ele însele elemente obiective care să genereze suspiciuni rezonabile asupra imparțialității instanței.

Așadar, susținerile petentului nu sunt apte de plano să afecteze nici măcar la nivel de aparență imparțialitatea întregului corp al magistraților din cadrul Curții de Apel Cluj, în condițiile în care, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților și de împrejurările cauzei.

Înalta Curte reține că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina).

Așadar, contrar susținerilor petentului, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj.

În ceea ce privește mediatizarea cauzei și pretinsa presiune mediatică asupra judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei, invocate de ambii petenți, se constată că articole invocate de aceștia nu pun în evidență o mediatizare excesivă a cauzei, respectiv o acțiune mediatică concertată, de natură a crea presiune asupra magistraților învestiți cu judecarea cauzei, iar o eventuală soluție de restituire a cauzei la procuror sau de achitare a inculpaților nu ar putea avea aptitudinea de a conduce la existența unui pericol de tulburare a ordinii publice.

De altfel, acestea nu aduc în discuție, în mod real, aspecte în raport de care să se poată aprecia că ar fi de natură să afecteze obiectivitatea magistraților Curții de Apel Cluj, astfel că publicarea acestor articole nu este aptă a susține eo ipso temerea că judecătorii învestiți în prezent cu judecarea contestației nu pot da dovadă de imparțialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât și obiectiv, în soluționarea acesteia.

Înalta Curte reține că mass media are rolul și dreptul de a strânge și transmite informații către public și de a comenta asupra modului de administrare a justiției, inclusiv asupra cauzelor penale, fără a încălca prezumția de nevinovăție, însă judecătorii, în virtutea specificului funcției deținute, trebuie să își îndeplinească atribuțiile profesionale cu obiectivitate, fără a se lăsa influențați de opinia exprimată în mass-media.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmațiile petenților, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de petenții A. și B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., aflându-se în culpă procesuală, petenții vor fi obligați la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de petenții A. și B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă petenții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2024.