ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 43/CCP din data de 10 aprilie 2025 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis excepția inadmisibilității contestației invocată de Ministerul Public.

În baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 6/CCPF/2025 din data de 13 ianuarie 2025 pronunțată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor.

Împotriva încheierii penale nr. 6/CCPF/2025 din data de 13 ianuarie 2025 pronunțată de completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a formulat recurs în casație recurentul A..

Recurentul a arătat că este nemulțumit și dezamăgit de hotărârea pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea, precizând că cercetarea judecătorească în plângerea formulată s-a făcut în mod defectuos și cu rea-credință. A mai arătat că în fața Curții de Apel Oradea nu a fost lăsat să vorbească decât puțin și nu a putut să spună tot ce avea de spus completului de judecată despre modul în care s-a efectuat cercetarea judecătorească de către parchet cu încălcarea mai multor articole din C. proc. pen.. Recurentul a solicitat anularea celor trei încheieri penale definitive și a celor două soluții de clasare, date cu încălcarea legii, precum și serviciile speciale, care folosesc tehnologie de înaltă performanță, să oprească tortura fizică și psihică, să oprească hărțuirea și să nu-i mai îngrădească drepturile și libertățile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 18.06.2025, când s-a stabilit termen la data de 23.09.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

Din examinarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 440 alin. (1), (2) și (4) din C. proc. pen. rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește cerința de formă prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., în sensul că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezenta cale extraordinară de atac nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, nefiind o hotărâre prin care se soluționează acțiunea penală, respectiv cea civilă alăturată acesteia, așadar, hotărâri prin care s-a rezolvat fondul cauzei, prin pronunțarea unei soluții de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Se observă că hotărârea atacată este o încheiere penală pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Oradea în calea de atac a contestației împotriva unei încheieri pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor în procedura prevăzută de art. 340 și următoarele din C. proc. pen. și nu este o hotărâre pronunțată de o curte de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel.

Potrivit art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., sunt supuse recursului în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Prin urmare, față de cele constatate nu se mai impune analizarea și a celorlalte cerințe de formă prevăzute de art. 435-437 din C. proc. pen.

Procesul penal, atunci când cheltuielile judiciare nu rămân în sarcina statului, prevalează principiul explicit referitor la obligarea unei persoane la plata cheltuielilor judiciare către stat. Nicio normă constituțională nu impune gratuitatea actului de justiție. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procesului penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea care a generat producerea lor. Sunt cheltuieli efectuate de stat cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, sumele cuvenite martorilor, experților, interpreților, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli necesare desfășurării procesului penal. În speță, în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat intră cele referitoare la comunicarea cererii de recurs în casație către parchet și către celelalte părți din dosar, la consumabilele folosite de instanță (gen hârtie, toner, plicuri, copertă dosar, etc.), precum și cele privind transportul pentru înaintarea dosarului în recurs în casație de la instanța de apel la instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 43/CCP din data de 10 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 43/CCP din data de 10 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2025.