ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 941 din 30.12.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția penală, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 46 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și e) din C. pen. și art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea coautoratului la infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (faptă din 13.09.2014).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (faptă din 13.09.2014).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 153/13.05.2015 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală nr. 1739/17.12.2015 a Curții de Apel București.

În baza art. 44 alin. (2) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 153/13.05.2015 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală nr. 1739/17.12.2015 a Curții de Apel București, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, (1/3 din 7 ani), inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 8 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului A., arestat în baza M.A.P. nr. x emis de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 14.12.2017, măsură preventivă confirmată prin încheierea Judecătoriei Sectorului 1 București din data de 20.09.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii durata arestului preventiv și a perioadei executate din sentința penală nr. 153/13.05.2015 a Judecătoriei Cornetu începând cu data de 19.09.2019 la zi.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ. și art. 1357 din C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu numiții C. și D., la plata către partea civilă a sumelor de 303.000 RON, 620 euro și 100 USD, la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune materiale.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 158/A din data de 04 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 941/30.12.2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, secția penală în dosarul nr. x/2019.

În esență, s-a constatat că prima instanță, în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația inculpatului de recunoaștere în integralitate a faptelor săvârșite, a reținut în mod just situația de fapt, existența faptei și a vinovăției inculpatului, individualizând în mod just pedepsele aplicate în raport de criteriile generale.

În concret, Curtea a reținut că inculpatul a săvârșit o infracțiune de furt calificat de o gravitate ridicată, cu premeditare (prin pătrunderea fără drept în locuința persoanei vătămate, profitând de vârsta înaintată a acesteia a sustras 303.000 RON, 620 euro și 100 USD) și o altă infracțiune de conducere fără permis, conducând un autovehicul pe drumurile publice în scopul deplasării mai rapide către locuințele victimelor. S-a constatat că inculpatul nu are ocupație, nici loc de muncă, iar cele două infracțiuni au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior tot pentru infracțiuni de furt calificat, una dintre fapte fiind similară cu cea judecată în prezentul dosar, respectiv intrare fără drept în locuința unei persoane vătămate, prin inducere în eroare și sustragere de bani, ceea ce denotă o specializare a inculpatului în comiterea acestui tip de infracțiuni și totodată și un grad ridicat de incorigibilitate.

Instanța de apel a mai constatat că inculpatul s-a sustras mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 356/2015 emis de Judecătoria Cornetu, fiind arestat abia la data de 19.09.2019, astfel că situația personală nu îl recomandă pentru aplicare unor pedepse mai blânde și, chiar dacă concubina sa a avut o sarcină cu risc pe care a pierdut-o, faptele comise și situația juridică justifică pedepsele aplicate, mai ales că acesta nu a achitat nici prejudiciul cauzat părții civile.

Totodată, s-a constatat că faptele inculpatului sunt concurente și cu cele pentru care a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 153/13.05.2015 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin decizia penală nr. 1739/17.12.2015 a Curții de Apel București, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus contopirea pedepsei de 6 ani închisoare cu cele din prezenta cauză, rezultând o pedeapsă spre executare de 8 ani și 4 luni închisoare.

Împotriva deciziei penale nr. 1584/A din data de 04.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019 a formulat recurs în casație recurentul A..

Recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Decizia CCR nr. 50/2025, menționând că în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal, deși la data de 12.09.2019, înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare, termenul de prescripție al răspunderii penale s-a împlinit. A mai arătat că recursul în casație declarat este în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., respectiv în mai puțin de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 50/2025 (11.04.2025).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 27.06.2025, când s-a stabilit termen la data de 23.09.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

Din examinarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 440 alin. (1), (2) și (4) din C. proc. pen. rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. îndeplinește cerința de formă prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., în sensul că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezenta cale extraordinară de atac face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, fiind o hotărâre prin care se soluționează acțiunea penală, respectiv cea civilă alăturată acesteia.

Se observă că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1584/A din data de 04.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, nu a fost declarată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În acest sens, se reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată recurentului A. la data de 24.03.2020 prin administrația Penitenciarului Bacău. Astfel, în raport de data comunicării deciziei din apel, termenul de declarare a recursului în casație, prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 23.04.2020.

Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă de recurentul A. la data de 13.05.2025 (data poștei), cu depășirea termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., ceea ce face inutilă analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație.

Procesul penal, atunci când cheltuielile judiciare nu rămân în sarcina statului, prevalează principiul explicit referitor la obligarea unei persoane la plata cheltuielilor judiciare către stat. Nicio normă constituțională nu impune gratuitatea actului de justiție. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procesului penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea care a generat producerea lor. Sunt cheltuieli efectuate de stat cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, sumele cuvenite martorilor, experților, interpreților, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli necesare desfășurării procesului penal. În speță, în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat intră cele referitoare la comunicarea cererii de recurs în casație către parchet și către celelalte părți din dosar, la consumabilele folosite de instanță (gen hârtie, toner, plicuri, copertă dosar, etc.), precum și cele privind transportul pentru înaintarea dosarului în recurs în casație de la instanța de apel la instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1584/A din data de 04.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1584/A din data de 04.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2025.