ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

A admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 672/F din 11 octombrie 2019 (îndreptată prin încheierile de ședință din datele de 15 octombrie 2019 și 17 octombrie 2019) pronunțată de Judecătoria Sectorului I București, a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în totalitate, încheierile de ședință din datele de 15 octombrie 2019 și 17 octombrie 2019 și rejudecând, în fond:

În temeiul art. 228, alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie, împotriva persoanei vătămate SC "B." SRL.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 66 alin. (1) C. pen., a stabilit pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 alin. (1) C. civ., a admis, în totalitate, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC "B." SRL, dispunând obligarea inculpatului la plata, către partea civilă, a sumei de 260 RON, cu titlu de daune materiale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reținerii din data de 17 mai 2019.

A luat act că apelantul-inculpat este arestat în executare în altă cauză.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., a dispus ca onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru apelantul inculpat, avocat C., în sumă de 217 RON, precum și onorariul apărătorului din oficiu pentru același apelant-inculpat, avocat D., în sumă de 868 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

La termenul din 6 decembrie 2019, în prezența apelantului inculpat și a petentei C., instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de parte, dispunând, prin încheierea de la aceeași dată (pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019), în temeiul art. 208 alin. (5) C. proc. pen., menținerea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de apelantul-inculpat A. prin ordonanța din 17 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului I București, dispusă în dosarul nr. x/2019, pe perioada de 60 zile.

La termenul din 29 ianuarie 2020, în prezența apelantului inculpat, aflat în stare de detenție în altă cauză, și a petentei C., instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de parte, dispunând, prin încheierea de la aceeași dată (pronunțată în dosarul asociat nr. x/2019), în temeiul art. 208 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 207 alin. (5) C. proc. pen., revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de apelantul-inculpat A. prin ordonanța din data de 17 mai 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului I București în dosarul nr. x/2019.

La termenul din 12 februarie 2020, luând act de lipsa petentei avocat C., instanța de apel, prin încheierea de la aceeași dată, a amânat cauza la data de 11 martie 2020, dispunând înlocuirea apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. (petenta C.) și emiterea unei adrese către Baroul București în acest sens.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 217/A din data de 11 martie 2020, printre altele, Curtea de Apel București, secția I penală, a acordat petentei C., în calitatea sa de apărător din oficiu pentru apelantul inculpat A., suma de 217 RON, cu titlu de onorariu parțial.

****

Împotriva acestei decizii, precum și a încheierilor din datele de 6 decembrie 2019, 29 ianuarie 2020 și 12 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, la datele de 11 și, respectiv, 13 martie 2020, a declarat apel petenta C., invocând nemulțumiri cu privire la onorariul ce i-a fost acordat în cauză prin decizia apelată.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul secției penale a instanței supreme la data de 2 iunie 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu completului C10.

La termenul fixat în cauză, 2 octombrie 2020, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea căii de atac ce formează obiectul cauzei, concluziile părților asupra acestei chestiuni fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că este învestită cu soluționarea apelului declarat de petenta C. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din data de 11 martie 2020 și a încheierilor din datele de 6 decembrie 2019, 29 ianuarie 2020 și 12 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019 (ce a avut ca obiect apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 672/F din 11 octombrie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului I București), criticile formulate vizând nemulțumirile apelantei cu privire la onorariul acordat prin decizia contestată în cauză, pentru prestația sa în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul A..

Fiind pronunțate în calea ordinară de atac a apelului, decizia și încheierile atacate în prezenta cauză sunt definitive, neputând fi supuse unei noi căi de atac a apelului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen., apelul poate fi exercitat numai împotriva sentințelor, care, potrivit art. 370 alin. (1) C. proc. pen., sunt hotărârile judecătorești prin care cauzele sunt soluționate de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezînvestește fără a soluționa cauza.

Potrivit art. 408 alin. (2) C. proc. pen., apelul poate fi exercitat și împotriva încheierilor, însă numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu apel. Altfel spus, calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată numai împotriva încheierilor care premerg pronunțării unei sentințe, fie odată cu aceasta din urmă, fie separat, dar numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată împotriva deciziilor, definite de art. 370 alin. (2) C. proc. pen. ca fiind hotărâri judecătorești prin care se soluționează apelul, recursul în casație și recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Deopotrivă, în absența unei dispoziții legale derogatorii, apelul nu poate fi exercitat nici împotriva încheierilor care premerg unei decizii, întrucât această din urmă hotărâre nu este susceptibilă a fi atacată cu apel, ceea ce înseamnă că nu pot fi atacate pe această cale nici încheierile premergătoare ei.

Pentru argumentele prezentate, constatând că în speță petenta C. a exercitat calea ordinară de atac a apelului împotriva unei decizii pronunțate în apel și a trei încheieri cu caracter preparatoriu ce au premers acesteia, hotărâri definitive, nesusceptibile a fi supuse căii ordinare de atac a apelului, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., o va respinge ca inadmisibilă.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea apelantei-petente la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În final, notând că onorariile integrale stabilite prin Protocolul încheiat la data de 14 februarie 2020 între Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Uniunea Națională a Barourilor din România sunt acordate pentru prestația avocațială efectivă a apărătorului din oficiu în cadrul unei proceduri judiciare, Înalta Curte, constatând că prestația apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. a constat doar în studiul dosarului, va dispune remunerarea corespunzătoare a acestuia, acordându-i un onorariu în cuantum de 217 RON, care, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta C. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din data de 11 martie 2020 și a Încheierilor din datele de 6 decembrie 2019, 29 ianuarie 2020 și 12 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 217 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2020.

GGC - CL