ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2019

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 7 mai 2019, a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, adresa din 6 mai 2019 a Penitenciarului Ploiești, prin care s-a solicitat clarificarea situației juridice a persoanei private de libertate A., arătându-se, cu referire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3 din 3 mai 2019 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, ca urmare a rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 2/F din 10 ianuarie 2019, prin decizia penală nr. 234 din 02 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că intervalul 11 iunie 2015 - 29 septembrie 2015 a fost reținut în mod eronat, întrucât din documentele aflate la dosarul condamnatului reiese că perioada executată în stare de reținere, arest preventiv și arest la domiciliu este cuprinsă între 11 iunie 2015 și 29 septembrie 2016.

Prin viza administrativă aplicată de președintele secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această adresă a fost calificată ca reprezentând o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., motiv pentru care, în conformitate cu art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, a fost trimisă spre soluționare Completului nr. 4, care a pronunțat Decizia penală nr. 234 din 02 mai 2019 în dosarul nr. x/2018, a cărei lămurire se solicită.

Ca urmare, s-a format pe rolul instanței supreme dosarul nr. x/2019, stabilindu-se prim termen de judecată la data de 16 mai 2019, iar, anterior acestuia, au fost efectuate demersuri pentru atașarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, împreună cu dosarele componente, precum și verificări în baza de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la situația juridică a condamnatului.

În ședința publică din 16 mai 2019, condamnatul A. și-a însușit contestația la executare ce formează obiectul prezentei cauze.

Analizând contestația la executare însușită de condamnatul A., prin prisma motivului invocat, Înalta Curte, în complet constituit potrivit art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, constată că aceasta este întemeiată pentru motivele arătate în continuare.

Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării pedepsei, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce țin de executarea hotărârilor, iar nu și de legalitatea și temeinicia acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (teza I) sau vreo împiedicare la executare (teza a II-a), cerere care, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, contestațiile la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. se soluționează de completul care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, judecătorii urmând a se reuni chiar dacă nu mai fac parte, împreună, din același complet.

Din contestația la executare însușită de condamnatul A. rezultă că acesta solicită lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 234 din 2 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, sub aspectul perioadei executate în stare de reținere, arestare preventivă și arest la domiciliu ce trebuie scăzută din durata sancțiunii penale stabilită în sarcina sa prin decizia menționată, raportat la faptul că prin Sentința penală nr. 75 din 24 aprilie 2017 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din 30 ianuarie 2018 a instanței supreme, s-a dispus deducerea intervalului cuprins între 11 iunie 2015 și 29 septembrie 2016, inclusiv, iar nu doar până la 29 septembrie 2015, fiind, astfel, incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Examinând, în aceste limite, actele dosarului, se constată că, prin Decizia penală nr. 234 din 02 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, au fost admise contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, și de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2 din 10 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, care a fost desființată și, în rejudecare, în temeiul art. 585 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A..

S-a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sunt concurente cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 112 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În temeiul art. 865 alin. (1) raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată condamnatului A. prin Sentința penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sancțiune ce a fost descontopită în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. (1969), și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. (1969).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 112 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen. (1969) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 75/F din 24 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, rămâne fără efecte ca urmare a anulării dispuse prin decizie.

Totodată, în temeiul art. 43 alin. (1) și alin. (6) C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 75/F din 24 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca, în final, condamnatul A. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a constatat că pedepsele complementare și accesorii aplicate în temeiului C. pen. din 1969, constând în interzicerea unor drepturi, sunt de aceeași natură și au același conținut cu pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie aplicate conform noii reglementări.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. și art. 66 alin. (1) C. pen., s-a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei închisorii sau considerarea acesteia ca executată, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (3) și alin. (5) C. pen., s-a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, până când pedeapsa închisorii va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii reținerea, arestul preventiv, arestul la domiciliu și perioada executată de la 08 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012, de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2015 și de la 31 ianuarie 2018 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 90/2017 din 31 ianuarie 2018 și nr. 342/2016 din 30 mai 2018 emise de Curtea de Apel București, secția I penală, și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Deopotrivă, se observă că, prin Sentința penală nr. 75/F din 24 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre prin care s-a aplicat una dintre pedepsele ce au intrat în operațiunea de determinare a sancțiunii penale rezultante stabilită pentru pluralitatea de infracțiuni în dosarul nr. x/2018, petentul A. a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă din care s-a dedus reținerea, arestarea preventivă și arestul la domiciliu de la 8 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012 (în dosarul nr. x/2012, în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) și de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2016 (în dosarul nr. x/2015).

De asemenea, din cuprinsul adresei nr. x din 02 octombrie 2018 emisă de Penitenciarul București Jilava (înscris aflat la dosar nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 București, atașat la dosarul nr. x/2018) și al deciziei penale nr. 291/A din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală (atașată în extras la dosar nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție), prin care a fost modificată sentința penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2012 (ce a rămas apoi definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), rezultă că persoana condamnată A. s-a aflat în stare de reținere și arestare preventivă de la 8 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012 în dosarul nr. x/2012 și în stare de reținere, arestare preventivă și arest la domiciliu de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2016 în dosarul nr. x/2015, începând executarea pedepsei închisorii în baza mandatului nr. x/2017 din 30 ianuarie 2018, prin încarcerarea sa la data de 31 ianuarie 2018.

Ca urmare, având în vedere că prin Decizia penală nr. 234 din 02 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus deducerea din pedeapsa de 6 ani închisoare ce a fost stabilită a reținerii, arestului preventiv, arestului la domiciliu și a perioadei executată de la 8 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012, de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2015 și de la 31 ianuarie 2018 la zi, se constată că, în cauză, este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., impunându-se lămurirea hotărârii sub aspectul intervalului de timp ce trebuie scăzut din sancțiunea penală aplicată.

Așadar, constatând incidența dispozițiilor procedurale anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen., va admite contestația la executare însușită de condamnatul A. cu privire la Decizia penală nr. 234 din 2 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, iar, în baza art. 40 alin. (3) C. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv art. 399 alin. (9) C. proc. pen., va scădea din durata pedepsei închisorii aplicată acestuia prin hotărârea menționată reținerea, arestul preventiv, arestul la domiciliu și perioada executată de la 8 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012, de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2016 și de la 31 ianuarie 2018 la zi.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 2 din 10 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 234 din 2 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația la executare însușită de condamnatul A. cu privire la Decizia penală nr. 234 din 2 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv art. 399 alin. (9) C. proc. pen., scade din durata pedepsei închisorii aplicată condamnatului A. reținerea, arestul preventiv, arestul la domiciliu și perioada executată de la 08 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012, de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2016 și de la 31 ianuarie 2018 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 2 din 10 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 234 din 2 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației la executare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - MM