ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2025

Ședința publică din data de 25 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 53/RC din 4 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 781 din data de 16.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, recurentul A., printre altele, a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., arătând că în cursul judecării apelului s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale având în vedere că fapta a fost săvârșită în 30.08.2019, iar termenul de 5 ani s-a împlinit la 30.08.2024. Recurentul a precizat că în cauză nu se aplică dispozițiile referitoare la suspendarea cursului prescripției, iar starea de urgență nu s-a constituit într-o cauză de neînlăturat, cât timp după împlinirea termenului de suspendare, organele de urmărire penală au stat în pasivitate mai bine de un an, întocmind rechizitoriul abia la 21.05.2021.

În considerentele încheierii mai sus enunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. a fost invocat formal de recurentul A., de vreme ce aspectele de fapt indicate nu se circumscriu motivului de casare menționat, întrucât împotriva recurentului nu s-a dispus o soluție de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen., ci s-a stabilit o pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată, astfel că s-a considerat că situația invocată de recurent excedează prevederilor exprese și limitative ale acestui caz de recurs în casație.

În cauza ce a avut ca obiect recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 781/16.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, acesta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 din C. proc. pen. și art. 156 din C. pen.

Prin încheierea din 4 februarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 din C. proc. pen. și art. 156 din C. pen., formulată de recurentul A..

Ulterior, la data de 7 mai 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de recurs în casație formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 781 din 16.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin cererea formulată, A. a solicitat admiterea căii de atac formulate motivat de admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale.

Astfel, în esență, inculpatul a susținut că a sesizat instanța având în vedere recenta decizie nr. 50 din 18.02.2025 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională.

Prin încheierea din data de 11 iunie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a recalificat obiectul prezentei cauze ca fiind revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. împotriva încheierii nr. 53/RC din 04 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În vederea întregirii completului de judecată, a fost înaintată cauza președintelui secției penale a Înaltei Curți de Casație, în conformitate cu dispozițiile art. 110 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3.243/2022 și s-a fixat termen la 25 iunie 2025, cu citarea revizuentului A..

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată revizuentul A. împotriva încheierii nr. 53/RC din 04 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Fiind o cale extraordinară de atac, aceasta se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia și este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., respectiv:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Conform art. 459 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile mai sus enumerate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Examinând îndeplinirea condițiilor mai sus enunțate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată în scris, este motivată în fapt și se întemeiază în drept pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate). Chestiunea pronunțării Deciziei nr. 50/2025 a Curții Constituționale nu a fost valorificată printr-o cerere anterioară de către revizuentul A., iar aspectele evocate sunt susținute prin publicarea deciziei de referință în Monitorul Oficial.

Aceasta privește încheierea nr. 53/RC din 04.02.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021, hotărâre definitivă, pronunțată în calea extraordinară a recursului în casație.

Cererea de revizuire a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 457 alin. (1) teza finală din C. proc. pen., în mai puțin de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025), respectiv la data de 07 mai 2025, de către revizuentul A., persoană care a promovat recursul în casație ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală

Astfel, cererea de revizuire privește încheierea nr. 53/RC din 04.02.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021, hotărâre definitivă, pronunțată în calea extraordinară a recursului în casație, prin care s-a reținut ca fiind inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 781 din data de 16.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (cu motivarea că prevederile legale în discuție vizează doar situația în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, or, instanța de apel a stabilit o pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată).

Ulterior acestei hotărâri pronunțate în calea extraordinată a recursului în casație, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională.

În plus, se constată că revizuentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 din C. proc. pen., în cauza având ca obiect recursul în casație, anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025.

Cererea acestuia de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă de Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 4 februarie 2025, prin încheierea pronunțată în dosarul asociat nr. x/2021 Excepția de neconstituționalitate formulată de inculpatul A. a vizat dispozițiile art. 438 din C. proc. pen. în ansamblu, inclusiv a dispozițiilor de la pct. 8 al articolului menționat, prin încheierea din 4 februarie 2025, reținându-se că prin intermediul excepției invocate, a criticat faptul că soluția legislativă reglementată de art. 438 din C. proc. pen. încalcă principiul dublului grad de jurisdicție, accesul liber la justiție, normele fiind imprevizibile și neclare, neacoperind integral situațiile juridice noi apărute în cursul soluționării apelului. A arătat recurentul faptul că în cursul soluționării apelului ar fi intervenit împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale și instanța de apel a înlăturat această apărare a sa, considerând că termenul de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat ca urmare a Decretelor prezidențiale nr. 195/2020 și nr. 240/2020 prin care s-a instituit stare de urgență pe teritoriul României. Recurentul a considerat că soluția instanței cu privire la acest aspect este una de primă instanță și nu de apel, iar considerentele acestei dispoziții nu pot fi atacate sub nicio formă, fiind necesar ca recursul în casație să fie permisibil și în cazul în care apar situații juridice noi în cadrul judecării apelului, respectiv prescripția, grațierea sau alte cauze care înlătură răspunderea penală, în sensul de a da posibilitatea ca modul de soluționare a acestor noi probleme să fie supus cenzurii instanțelor superioare.

Se constată, așadar, că inculpatul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Mai mult, consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și în prezent în privința revizuentului atâta timp cât soluția de respingere a recursului său în casație, ca inadmisibil, pentru cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., a fost rezultatul aplicării dispoziției legale care ulterior au fost declarate neconstituționale, iar aceste efecte nu pot fi remediate decât prin revizuirea acestei hotărâri.

Înalta Curte subliniază că, deși hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate într-o altă cauză, aceasta profită și revizuentului A., care a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., anterior momentului publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, în condițiile prevăzute de lege, fiindcă s-a folosit de acest mijloc procesual în apărare, în scopul valorificării drepturilor și intereselor sale legitime, în dosarul având ca obiect judecata recursului său în casație. În aceste condiții, se impune recunoașterea beneficiului efectelor Deciziei nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale, în favoarea revizuentului A..

În acest context, se reiterează cele statuate de Curtea Constituțională: o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a ridicat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv (paragraful 33 din Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016) .

În privința procedurii și etapelor judecății cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac se va realiza uno ictu, determinând anularea încheierii pronunțate în procedura de filtru a recursului în casație și trimiterea pentru repartizare aleatorie în vederea judecării căii de atac întemeiate pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. (în acest sens, s-a pronunțat anterior Înalta Curte prin decizia penală nr. 134 din 15 februarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, decizia penală nr. 628 din 14 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 18 din 10 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, decizia penală nr. 594 din 7 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, decizia penală nr. 914 din 29 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 și decizia penală nr. 915 din 29 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, hotărâri prin care au fost admise cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., au fost anulate încheierile atacate și s-a dispus rejudecarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 459 din C. proc. pen., astfel că va admite în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 53/RC din 04.02.2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021.

Totodată, făcând aplicarea celor statuate de Curtea Constituțională în considerentele deciziei mai sus arătate, va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleași hotărâri.

Va fi anulată, în parte, încheierea atacată și se va dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Vor fi menținete celelalte dispoziții ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Se va dispune trimiterea la repartizare aleatorie a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 781 din 16.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 53/RC din 04.02.2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justișie, secția Penală, în dosarul nr. x/2021.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiași hotărâri.

Anulează, în parte, încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate care nu contravin prezentei.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 781 din 16.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Cheltuielile judiciare prilejuite de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2025.