ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2025

Ședința publică din data de 18 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 14 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată de inculpatul A. privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 30.05.2024, în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus în temeiul art. 328 alin. (3) și art. 327 lit. a) din C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului A. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000, iar în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) și art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen., clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, la data de 07.06.2024, sub numărul de dosar x/2024, ca și instanță competentă să soluționeze cauza în fond, potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Prin încheierea penală nr. 69/28.03.2025 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. și s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din 30.05.2024, dat în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Împotriva încheierii penale nr. 69/28.03.2025 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud a formulat contestație inculpatul A., pentru soluționarea căreia a fost fixat termen de judecată la data de 14.05.2025. În cadrul motivelor de contestație, inculpatul a formulat o excepție de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară așa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanța de Urgență nr. 92 din 15 octombrie 2018.

În motivarea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional s-a făcut trimitere la Decizia nr. 514/2021 a Curții Constituționale și s-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și calitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 131 din Constituție privind rolul și organizarea Ministerului Public prin reglementarea unei condiții de vechime de 10 ani în funcția de procuror sau judecător pentru numirea în funcția de procuror al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), în condițiile în care la stabilirea acestei vechimi se iau în considerare și cei 2 ani cât procurorul/judecătorul a fost auditor de justiție, fără a exista o dispoziție de trimitere la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sau o altă dispoziție cu un conținut similar, în cazul numirii în cadrul structurilor DNA.

Astfel, după adoptarea Legii nr. 242/2018, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 stabilește că la calcularea condiției minime de vechime pentru a participa la concursul de promovare în funcțiile de execuție nu se ia în considerare perioada în care judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiție. Nu există o asemenea reglementare pentru numirea în funcția de procuror la Direcția Națională Anticorupție (DNA), astfel că la calcularea condiției minime de vechime pentru a fi numit în funcția de procuror la DNA se ia în considerare perioada în care judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiție, iar prin aceasta se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, sub aspectul exigențelor privind calitatea legii, referitoare la sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, nefiind corelată cu prevederile actului normativ de același nivel cu care se află în conexiune - Legea nr. 303/2004 - și determinând apariția unor situații de incoerență legislativă.

Astfel, stabilirea condițiilor minime de vechime în funcția de judecător sau procuror prevăzute de lege pentru numirea procurorilor în cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA), în sensul stabilirii vechimii minime de la 10 ani, conduce la concluzia că vechimea minimă efectivă în funcția de judecător sau procuror necesară pentru numirea în cadrul structurii specializate a DNA este de 8 ani, având în vedere că, potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în calculul noii condiții minime de vechime se include perioada în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiție. Or, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, nu se include perioada în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiție.

Inexistența unei dispoziții de trimitere la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sau a unei dispoziții cu un conținut similar, în cazul numirii în cadrul structurii specializate menționate, determină o încălcare a principiului egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât are ca efect instituirea unui tratament diferențiat pentru dobândirea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din punctul de vedere al calculului condiției de vechime minimă, iar această diferențiere nu se bazează pe un criteriu obiectiv și rațional. Modul de calcul al condiției minime de vechime are la bază ideea de experiență profesională efectivă pentru accesul procurorilor la un anumit grad profesional și trebuie să își mențină caracterul unitar, indiferent dacă accesul la gradul profesional se realizează prin promovare sau prin numirea în cadrul unei structuri specializate de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, neexistând o motivare obiectivă și rezonabilă pentru instituirea unui mod de calcul diferențiat al condiției minime de vechime în cazul promovării și numirii procurorului în cadrul unei structuri specializate. Încălcarea principiului egalității în drepturi are ca efect neconstituționalitatea privilegiului acordat, privilegiu constând în includerea perioadei în care procurorul a avut calitatea de auditor de justiție în calculul condiției minime.

Sub aspectul admisibilității, inculpatul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv: excepția de neconstitutionalitate a fost ridicată în fața instanțelor judecătorești; privește neconstituționalitatea unei legi ori a unei dispoziții dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia (se face trimitere la Decizia nr. 766/2011, prin care Curtea Constituțională a constatat că sintagma "în vigoare" este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare); a fost invocată de partea din dosar; Curtea Constituțională nu a declarat anterior neconstituționale prevederile atacate.

Judecătorii de cameră preliminară din cadrul curții au reținut că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că legătura cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului" (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014).

Referitor la această problematică, Curtea Constituțională a arătat că, în esență, "condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată" (a se vedea Decizia nr. 360 din 08 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017 din 19 octombrie 2022).

Practic, "decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți" (a se vedea Decizia nr. 39 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 345 din 06 mai 2019).

Așadar, condiția privind existența unei legături între norma a cărei constituționalitate se dorește a fi verificată și soluționarea cauzei, presupune în mod necesar ca sesizarea să aibă aptitudinea de a fi utilă, în sensul că, eventuala constatare a neconstituționalității să fie de natură a produce un efect concret în situația juridică a părții, în cauza în care a fost invocată, deoarece, ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Or, din acest punct de vedere excepția invocată de inculpatul contestator A. cu privire la dispozițiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară așa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanța de Urgență nr. 92 din 15 octombrie 2018 nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, urmând a fi respinsă.

Astfel, dispozițiile criticate au următorul conținut:

"Pentru a fi numiți în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, procurorii trebuie să nu fi fost sancționați disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, cel puțin 10 ani vechime în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop", nemulțumirea inculpatului contestator privind vechimea necesară pentru a se putea obține calitatea de procuror la Direcția Națională Anticorupție.

Or, chiar în eventualitatea în care o atare critică ar fi supusă controlului de constituționalitate și cenzurată, ea ar produce efecte doar pentru viitor, respectiv doar situațiilor viitoare - cu privire la condițiile de vechime pe care ar trebui să le îndeplinească candidații înscriși la concursurile organizate ulterior pronunțării deciziei în vederea ocupării funcțiilor de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție -, neavând niciun efect cu privire la modalitatea de obținere a funcției de către procurorul responsabil de caz în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, în acord cu principiul activității legii în vigoare la momentul numirii lui în funcție. Altfel spus, o eventuală decizie de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate nu poate afecta funcția deja obținută, de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Cluj.

Prin urmare, o eventuală decizie a Curții Constituționale nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra modului de soluționare a contestației inculpatului A. la încheierea de cameră preliminară nr. 69/2025 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud prin care au fost formulate cereri și excepții.

În acest context, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj au constatat că sesizarea cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale invocate de inculpatul-contestator A. nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, având în vedere cadrul procesual și stadiul concret în care se află litigiul, o eventuală decizie a Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate la data susținerii și promovării concursului de către procurorul responsabil de caz pentru funcția de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Față de aceste aspecte invocate, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții au respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, așa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanța de Urgență nr. 92 din 15 octombrie 2018, formulată de inculpatul - contestator A..

******

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2024/a1.2.

Prin motivele de recurs formulate, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, așa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanța de Urgență nr. 92 din 15 octombrie 2018, în condițiile inexistenței unei dispoziții de trimitere la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sau a unei dispoziții cu un conținut similar, în cazul numirii în cadrul structurilor Direcției Naționale Anticorupție, care determină o încălcare a principiului egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât are ca efect instituirea unui tratament diferențiat pentru dobândirea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din punctul de vedere al calculului condiției de vechime minimă.

Recurentul inculpat a considerat că nu există o motivare obiectivă și rezonabilă pentru instituirea unui mod de calcul diferențiat al condiției minime de vechime în cazul promovării procurorului si în cazul numirii procurorului în cadrul unei structuri specializate, criticând modalitatea de obținere a funcției de către procurorul responsabil de caz raportat la competența procurorului dobândită printr-o vechime efectivă și nu ordinul de numire al procurorului responsabil de caz în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj. Soluția solicitată de recurent fiind aceea ca prin decizia Curții Constituționale să se modifice condițiile de vechime și modul de valorizare a vechimii ca auditor de justiție, în considerarea faptului că dispozițiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu au fost corelate cu art. 44 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Examinând recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii penale din data de 14 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că în mod judicios prima instanță, examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare invocată în cauză de recurentul inculpat A., a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, așa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanța de Urgență nr. 92 din 15 octombrie 2018, nu respectă condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret prin excepția invocată autorul acesteia contestă vechimea necesară pentru a se putea obține calitatea de procuror la Direcția Națională Anticorupție.

Înalta Curte reține că, reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, rezultă că instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întrucât instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Înalta Curte subliniază că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză. Legătura dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, prin urmare, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Mai exact, această condiție presupune că norma invocată să orienteze soluția din cauză.

Înalta Curte, examinând cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 necesare a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare, constată că, în speță, sunt îndeplinite primele trei condiții prevăzute de lege, respectiv: excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea contestației la încheierea de cameră preliminară nr. 69/CP/27.03.2025 (Curtea de Apel Cluj), de către o persoană având calitatea de contestator-inculpat în speță și vizează texte de lege aflate în vigoare (art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară așa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanța de Urgență nr. 92 din 15 octombrie 2018), care nu au fost anterior declarate neconstituționale în raport cu criticile formulate, însă nu îndeplinește cerința legăturii cu cauza.

În acest sens, Înalta Curte reamintește că, însăși Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 385 din 04 iunie 2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 25 octombrie 2019), a stabilit că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă, art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară așa cum au fost modificate de art. II punctul 2 din Ordonanța de Urgentă nr. 92 din 15 octombrie 2018:, Pentru a fi numiți în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, procurorii trebuie să nu fi fost sancționați disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, cel puțin 10 ani vechime în funcția de procuror sau judecător și să fi fost declarați admiși în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop".

În opinia recurentului inculpat A., dispozițiile legale criticate, anterior menționate, nu sunt compatibile cu dispozițiile constituționale prevăzute de art. 16 alin. (1) din Constituție, privind egalitatea în drepturi, argumentele invocate în susținerea excepției vizând în concret nemulțumirea inculpatului relativ la vechimea necesară pentru a se putea obține calitatea de procuror la Direcția Națională Anticorupție.

Astfel, Înalta Curte constată că prin excepția invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituționalitate și, indiferent de soluția ce ar fi pronunțată asupra excepției de neconstituționalitate, decizia Curții Constituționale va produce efecte numai pentru viitor și nu va produce niciun efect asupra dispozițiilor de lege criticate raportat la momentul promovării concursului pentru funcția de procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție de către procurorul de caz.

Concluzionând, în acord cu cele reținute prin încheierea recurată, Înalta Curte constată, prin prisma exigențelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a motivelor invocate de către recurentul A., faptul că în cauză nu este îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică și că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de către recurent în scopul și finalitatea sa, respectiv pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale din data de 14 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 377 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii penale din data de 14 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 377 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2025.