ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 107 din data de 27.11.2024, pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 32 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 188 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor și i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a alege) pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

I-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a alege) pedeapsă ce se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

S-a dispus confiscarea sumei de 30 de RON, contravaloarea cuțitului folosit în agresiune.

În baza art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea adăugării pofilelor genetice în S.N.D.G.J., procedură care se realizează la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

A fost obligat inculpatul la 20.000 RON daune materiale și la 50.000 RON daune morale către persoana vătămată B..

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5157,70 RON către Spitalul Județean de Urgență Buzău, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate, B..

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 6000 RON cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul la 3750 RON cheltuieli judiciare către persoana vătămată B..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

II. Prin decizia penală nr. 398 din data de 11.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 107/27.11.2024, pronunțate de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de soluționarea apelului declarat de acesta.

S-a făcut mențiunea că, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 550 de RON, și onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru persoană vătămată B., în cuantum de 250 de RON, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

III. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, avocat C., prin e-mail, la data de 06 mai 2025, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Inculpatul A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. (în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legale competente), cu argumentarea că, față de încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor, în cauză urmărirea penală trebuia efectuată de procuror. Or, în cauză urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală, respectiv nelegalitatea administrării tuturor probelor.

Schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tentativă la omor s-a dispus la data de 27.01.2023 de Judecătoria Pogoanele, iar prin încheierea din 09.05.2023 aceeași instanță a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău.

Astfel că, în ceea ce privește etapa camerei preliminare, Judecătoria Pogoanele nu era competentă să soluționeze cauza.

A mai arătat apărarea că a invocat aspecte referitoare la nulitatea urmăririi penale și a procedurii de cameră preliminară atât în fața Tribunalului Buzău, cât și în cuprinsul motivelor de apel.

La data de 07.05.2025, inculpatul, personal, a transmis la dosar motive de recurs în casație prin care susține următoarele: (1) că nu i-au fost respectate drepturile procesuale de către Judecătoria Pogoanele (când a dispus schimbarea încadrării juridice din loviri sau alte violențe în tentativă la infracțiunea de omor); (2) că a fost lipsit de apărare la schimbarea încadrării juridice, întrucât nu a avut un apărător; în plus, în cursul camerei preliminare nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice; (3) că rechizitoriul a fost emis cu privire la infracțiunea de loviri sau alte violențe, iar în cursul camerei preliminare s-a dispus schimbarea încadrării juridice în mod ilegal.

La data de 10.06.2025, inculpatul a depus la dosar note scrise în cuprinsul cărora face referire la situația de fapt.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20.05.2025, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 18.06.2025.

La termenul de judecată din 18.06.2025, cauza a fost amânată în vederea restituirii la dosar a dovezilor de comunicare a motivelor de recurs în casație formulate personal de recurentul-inculpat A. la data de 07.05.2025 și pentru a da posibilitatea celorlalte părți să formuleze concluzii scrise, în termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen.

La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a recursului în casație a fost îndeplinită cu persoana vătămată B. la data de 09.05.2025 și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 09.05.2025 .

Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. au fost depuse concluzii scrise de către persoana vătămată B., prin apărător ales, avocat D., în referire la cererea de recurs în casație formulată prin apărător ales, prin care a solicitat, în esență, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație formulate, întrucât motivele invocate nu se subsumează cazului de casare invocat, care vizează faza de judecată, și nu fazele de urmărire penală și cameră preliminară.

Potrivit art. 439 alin. (5) din C. proc. pen. s-a procedat la comunicarea motivelor de recurs în casație formulate personal de inculpatul A. la data de 07.05.2025 către persoana vătămată B. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

La data de 15.09.2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

IV. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea a fost formulată în termen, însă nu îndeplinește cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce privește decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunțată de o curte de apel, ca instanță de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată inculpatului A. la penitenciar la data de 28.04.2025, iar acesta a declarat recurs în casație, prin apărător ales, avocat C. (prin e-mail) la data de 06 mai 2025, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

De asemenea, în cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A. având calitatea procesuală prevăzută de lege, respectiv aceea de apelant-inculpat, pentru a declara recurs în casație, și nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiași articol, acesta declarând apel, cale de atac ce i-a fost respinsă.

Pe de altă parte, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. întrunește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliul inculpatului, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac (avocat C., la dosar fiind atașată împuternicirea avocațială nr. x/2025 din data de 05.05.2025), și hotărârea atacată.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Așadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept) prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin încheierea nr. 396/RC din data de 08.12.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a reținut că: simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casație nu conduce la constatarea de iure a admisibilității recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.

Se observă că în motivarea recursului în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., susținându-se, în esență, că față de încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor, în cauză urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală, respectiv nelegalitatea administrării tuturor probelor. De asemenea, în ceea ce privește etapa camerei preliminare, Judecătoria Pogoanele nu era competentă să soluționeze cauza.

Dispozițiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează situația când în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legale competente.

În raport cu aspectele teoretice expuse mai sus, se observă că apărarea critică în realitate competența din cursul urmăririi penale și a camerei preliminare, aspecte care nu se circumscriu cazului de casare invocat, care vizează doar faza de judecată.

Deși inculpatul a invocat în drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., din modul în care a formulat motivele de recurs în casație rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casație invocat.

Astfel, simplul fapt că inculpatul a invocat un caz de casare nu este suficient pentru admisibilitatea recursului în casație, fiind necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.

Pe de altă parte, nici motivele de recurs în casație formulate personal de inculpatul A., respectiv că (1) nu i-au fost respectate drepturile procesuale de către Judecătoria Pogoanele, când a dispus schimbarea încadrării juridice din loviri sau alte violențe în tentativă la infracțiunea de omor; (2) că a fost lipsit de apărare la schimbarea încadrării juridice a faptei, iar în cursul camerei preliminare nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice; (3) că rechizitoriul a fost emis cu privire la infracțiunea de loviri sau alte violențe, iar în cursul camerei preliminare s-a dispus schimbarea încadrării juridice în mod ilegal, nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de casare reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Astfel, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 398 din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 398 din data de 11 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.