ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 04 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 68 alin. (5) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petenta A..

Împotriva acestei încheieri a declarat o cale de atac petenta A..

La termenul din 27 mai 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat o cerere de recuzare.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de petenta A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea contestației exercitate de petenta A. împotriva unei încheieri pronunțate în cursul judecății prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de aceeași petentă, în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel București.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III

1

, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel, se constată că petenta a formulat contestație împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută cale de atac, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. și art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petenta A. împotriva încheierii din data de 04 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea-petentă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petenta A. împotriva încheierii din data de 04 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatoarea-petentă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2025.