ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 17.03.2022 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, în dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea 241/2005 rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 5 din noul C. pen. și art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și c) rap. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 65 alin. (1) - (3) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a din C. pen. din 1969, (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) din C. pen. din 1969 - (dreptul de a ocupa o funcție implicând serviciul autorității de stat) și lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a, b) și c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002, republicată, cu art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, (63 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, a fost condamnat același inculpat cu datele de stare civilă mai sus menționate la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) - (3) din C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) din C. pen. din 1969 - (dreptul de a ocupa o funcție implicând serviciul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II-a a) și b) din C. pen. din 1969.

S-a constatat că faptele pentru care este condamnat inculpatul A. în prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 971/20.12.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă la data de 23.11.2021 astfel cum a fost modificată în parte, în latură penală și latură civilă, prin decizia penală nr. 1155/23.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 370/19.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 600/18.02.2014 a I.C.C.J. cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală 112 din 17.02.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 192/21.01.2013 a I.C.C.J.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II -a C. pen. din 1969, (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) C. pen. din 1969 - (dreptul de a ocupa o funcție implicând serviciul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o perioadă de 3 ani, în pedepsele componente pe care le repune în individualitate alor, astfel:

- pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 80 C. pen. și art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 370/19.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 600/18.02.2014 a ICCJ.

- pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu art. 74 - 76 C. pen., cu art. 320 indice 1 C. proc. pen.

- pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 C. pen. cu aplic art. 74 - 76 C. pen. și art. 320 indice 1 C. proc. pen.

- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 rap.la art. 194 alin. (1) cu aplic art. 74-76 C. pen. și art. 320 indice 1 C. proc. pen.

S-a menținut anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 370/19.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 600/18.02.2014, a I.C.C.J.

S-a menținut anularea suspendării condiționate a pedepsei închisorii de 5 luni aplicată prin sentința penală nr. 112/17.02.2012 de Tribunalul București, secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr. 192/21.01.2013 a ICCJ.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior și art. 36 din C. pen. anterior cu art. 5 din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în cauză cu pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani, 5 luni, o lună și 4 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) - (3) din C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de disp. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a din C. pen. din 1969, (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) din C. pen. din 1969 - (dreptul de a ocupa o funcție implicând serviciul autorității de stat) și lit. c) din C. pen. din 1969 (dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 88 din C. pen. anterior s-a dedus din pedeapsa rezultantă prevenția din 5.10.2011 la 17.02.2012.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap.la art. 19, 20, 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu art. 1357, 1381, 1382, 1383 din C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 930.366 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se adaugă obligații fiscale accesorii ce se vor calcula până la data achitării integrale a prejudiciului.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița din data de 17.03.2015, asupra bunurilor mobile și imobile (...) aparținând inculpatului A..

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1547/2019 din 23.11.2021, emis în baza sentinței penale nr. 971/20.12.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă la data de 23.11.2021 astfel cum a fost modificată în parte, în latură penală și latură civilă prin decizia penală nr. 1155/23.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și emiterea unui nou mandat potrivit mențiunilor prezentei sentințe.

Au fost menținute dispozițiile sentințelor penale de condamnare ce au fost avute în vedere la contopirea pedepselor.

S-a dispus comunicarea prezentei sentințe la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 5000 RON ocazionate cu desfășurarea urmăririi penale și la plata sumei de 2900 RON reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de cercetarea judecătorească.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 RON reprezentând majorare onorariu expert contabil-B. stabilit prin încheierea pronunțată la data de 10.06.2021.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpatul A. și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.

Prin decizia penală nr. 1116 din data de 25 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca nefondată cererea de repunere în termen formulată de apelantul inculpat A..

A fost admisă excepția tardivității cererii de apel formulate de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 55/17 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția penală în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen.

A fost respins ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 55/17 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 55/17 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția penală în dosarul nr. x/2018.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligată apelanta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

La data de 20.05.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., prin apărător ales .

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., considerând că în mod greșit instanța de apel nu a dispus încetarea procesului penal.

A solicitat repunerea în termenul legal pentru declararea recursului în casație, arătând că deși decizia atacată este definitivă de la data de 25.10.2022, consideră că a început să curgă un nou termen de recurs, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, acest nou termen începând să curgă de la momentul publicării acestei decizii în Monitorul Oficial.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând, în raport cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Ca atare, pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții de o exercită, precum și alte condiții de formă și fond.

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.".

Din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 28.10.2022, la domiciliul procesual ales, respectiv la Cabinet de avocat C. cu sediul în Târgoviște, județ Dâmbovița, la filele x din cadrul cererii de apel și al motivelor de apel fiind indicat domiciliul procesual ales în sensul menționat anterior.

Se constată că inculpatul, prin apărător ales, a depus cererea de recurs în casație la data de 18.04.2025, cu mult peste termenul de declarare a recursului în casație, care s-a împlinit la data de 28.11.2022.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Ca atare, neexercitarea în termen a dreptului procesual de a exercita recursul în casație conduce la pierderea exercițiului acestui drept și impune, în planul soluțiilor ce pot fi dispuse, respingerea, ca inadmisibilă a cererii, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 435 din C. proc. pen.

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că dispozițiile care reglementează această cale extraordinară de atac nu reglementează instituția repunerii în termen, așa cum este prevăzută de art. 411 din C. proc. pen., în cadrul apelului, respectiv de art. 425

1

alin. (2) din C. proc. pen., în cadrul contestației.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din data de 25 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRUACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1116 din data de 25 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2025.