ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 631/2018

Deliberând asupra contestației formulate de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78/F din 03 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018 (x/2018), în baza art. 595 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, la data de 28 februarie 2018 a fost înregistrată cererea formulată de petentul A., în care a criticat sentința penală nr. 17 din 02.02.2015 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234/A din 27.05.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 12 ani și 2 luni închisoare, respectiv sentința penală nr. 140 din 16.06.2016 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 403/A din 21.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând anularea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani închisoare nr. 209 din 25.10.2016 emis în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Craiova și a mandatului de executare a pedepsei de 12 ani și 2 luni închisoare, nr. 24 din 27.05.2016 emis de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2014, și descontopirea infracțiunilor cuprinse în aceste două mandate în pedepse componente, care să fie repuse în individualitatea lor.

De asemenea, petentul a solicitat, ca efect al Deciziei nr. 368 din 30.05.2017 a Curții Constituționale, să se constate că există o singură infracțiune în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior cu aplic.art. 5 C. pen. și art. 35 C. pen., pentru care ar trebui să se aplice pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și o singură infracțiune în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplic.art. 132 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., iar în temeiul art. 40 C. pen. să se efectueze contopirea acestor pedepse și să se aplice pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, la care să se adauge un spor de 1/3 din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, adică 1 an și 2 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare.

Petentul a mai solicitat contopirea pedepselor complementare a interzicerii drepturilor și aplicarea pedepsei de 4 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

Totodată, petentul a solicitat deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și a arestării preventive de la 20.05.2014 până la 29.08.2014, precum și durata măsurii arestului la domiciliu de la 29.08.2014 la 22.06.2015, iar în temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate de la 27.05.2016 la zi.

În susținerea cererii sale, petentul a arătat că, prin Decizia nr. 368 din 30.05.2017 a Curții Constituționale s-a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., este neconstituțională, astfel că a dispărut condiția unității subiectului pasiv din definiția tipică dată infracțiunii.

În ce privește admisibilitatea contestației întemeiată pe dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen., petentul a invocat practica judiciară internă și a CEDO și a precizat că unele instanțe au arătat că o cerere de contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. este inadmisibilă, întrucât hotărârile definitive se bucură de autoritate de lucru judecat.

Petentul a invocat, de asemenea, sentința penală nr. 3313 din 12.12.2017 a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în dosarul nr. x/2017, arătând că motivarea acestei sentințe s-a bazat pe considerentele Hotărârii din 28.10.1999 a CEDO pronunțată în cauza Brumărescu vs România, parag. 61.

Totodată, a invocat sentința penală nr. 77 din 29.03.2017 a Curții de Apel Craiova, apreciind că motivele acesteia au avut ca temei opinia concurentă exprimată în Decizia nr. 126 din 03.03.2016 a Curții Constituționale, care nu este obligatorie, așa cum sunt opiniile majoritare exprimate în decizie.

Tot în susținerea cererii sale, petentul a invocat practica CEDO și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Hotărârea din 7.09.2009, pronunțată în cauza Stanca Popescu vs România, parag. 99 și Hotărârea din data de 24.07.2003 pronunțată în cauza Rybykh vs Rusia, parag. 52 și a precizat că motivele care permit reanalizarea hotărârilor definitive se regăsesc în prevederile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și ale art. 4 C. pen., care reglementează principiul dezincriminării faptelor, ca efect al deciziilor Curții Constituționale și au fost clarificate prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nr. 619 din 13.09.2017 și nr. 110/A din 04.04.2017.

În concluzie, petentul A. a solicitat admiterea cererii formulate, arătând că aceasta vizează aplicarea practică a Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale, privind dezincriminarea parțială a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., decizie care are efect retroactiv, fiind aplicabilă și hotărârilor definitive, nu numai cauzelor aflate pe rolul instanțelor. De asemenea, a precizat că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată au fost săvârșite în baza acelorași rezoluții infracționale și la intervale relativ scurte de timp, prejudiciul total de aproximativ 7.000 euro fiind acoperit.

Petentul A. a depus la dosarul cauzei o completare a motivelor contestației la executare formulată, în care a arătat că, deși unele instanțe resping asemenea cereri ca inadmisibile, întrucât este vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita - și se aduce atingere principiului autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile definitive, instanța supremă a statuat contrariul acestei situații faptice. În acest sens, a fost invocată Decizia nr. 619 din 13.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017 asupra hotărârilor definitive, petentul a arătat că problematica aceasta a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție tot prin Decizia nr. 619/13.06.2017.

De asemenea, petentul a subliniat că opinia majoritară care a pronunțat Decizia nr. 126/2016 este general obligatorie. În ceea ce privește opinia majoritară, petentul a arătat că mijlocul procedural prin care se poate obține beneficiul efectelor juridice este revizuirea, ca urmare a declarării ca neconstituțională a prevederii art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (parag. 35 din Dec. 126/2016), dar și contestația la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen., care vizează dezincriminarea art. 35 alin. (1) C. proc. pen. și care a fost acceptată de instanța supremă prin Decizia nr. 619/2017.

În ce privește opinia concurentă, petentul a apreciat că aceasta nu produce efecte juridice comparativ cu opinia majoritară, fapt care este recunoscut chiar de autoarea ei în finalul considerentelor.

Așadar, petentul a solicitat aplicarea dezincriminării art. 35 alin. (1) C. pen., în procedura prevăzută de art. 595 C. proc. pen., ca urmare a efectelor Deciziei nr. 368/2016 a Curții Constituționale, întrucât infracțiunile au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, adică sunt infracțiuni în formă continuată și nu concurente.

În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen., cu aplic. art. 6 C. pen. și a Deciziei nr. 368 din 30.05.2017 a Curții Constituționale și cu raportare la art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 17/02.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2014, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului A. prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (1968) cu aplicarea art. 13 C. pen. (1968), din infractiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infractiunea prev. de art. 254 alin. (1) si 2 C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), din infractiunea prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. b) din Legea 78/2000 în infractiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), din infractiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) în infractiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) și art. 13 C. pen. (1968), din infractiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) în infractiunea prev. de art. 254 alin. (1) si (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968) și art. 13 C. pen. (1968), din infractiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infractiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968) și din infractiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infractiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968).

În baza art. 71 C. pen. (1968) i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executarii pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) si c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. (1968) i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 19 din Legea 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 25.860 lei, precum și televizorul marca x, seria x și telefonul C. negru 16GB, primite de inculpat cu titlu de mită.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a exercita orice profesie juridică și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) și 3 C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a exercita orice profesie juridică și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 6.652 lei.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-au contopit pedepsele principale stabilite anterior și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 15 ani și 2 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa de 22 de ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a exercita orice profesie juridică și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) si k) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a exercita orice profesie juridică și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (7) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a cumulat măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 25.860 lei, a televizorului marca B., seria x și a telefonului C. negru 16GB, dispusă față de inculpatul A. în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 cu măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 6.652 lei dispusă față de același inculpat în baza art. 289 alin. (3) C. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., aplicând în final inculpatului A. măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 32.512 lei, a televizorului marca B., seria x și a telefonului C. negru 16GB.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii și a arestării preventive de la 20.05.2014, ora 01:25 pana la 29.08.2014, precum și durata măsurii arestului la domiciliu de la 29.08.2014 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită în cursul urmăririi penale de Direcția Națională Anticorupție prin ordonanțele nr. 316/P/2013 din data de 18.06.2014 și nr. 316/P/2013 din data de 19.06.2014, asupra autoturismului marca D. cu număr de înmatriculare x și număr de identificare x, fabricat în anul 2007, proprietate a inculpatului A., până la concurența sumei de 32.512 lei.

Prin decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 17 din 02 mai 2015 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor aplicată inculpatului A. și a repus pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani și 9 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani și 10 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 6 ani și 9 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

A fost înlăturat sporul de 15 ani și 2 luni închisoare.

A fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

A fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

A fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

A fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani și 9 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

A fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani și 10 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

A fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

A fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior, de la 6 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

A fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la 6 ani și 9 luni închisoare la 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 45 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele anterior menționate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 8 ani și 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 20.05.2014 până la 29.08.2014, precum și durata măsurii arestului la domiciliu de la 29.08.2014 până la 22 iunie 2015.

Prin sentința penală nr. 140 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul nr. x/2015, în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exersa profesia de magistrat.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Prin decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 140 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală.

În contestația formulată, contestatorul condamnat a invocat dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, susținând că această decizie are ca efect dezincriminarea parțială a art. 35 alin. (1) C. pen.

În continuare, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 368 din 30.05.2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 17 iulie 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

De asemenea, s-a constatat că, potrivit art. 4 C. pen., "Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.", iar conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, "Dispozițiile art. 4 din C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii."

Curtea de Apel București a reținut că, din analiza dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că dezincriminarea vizează o faptă care era prevăzută de legea penală ca infracțiune, iar legea penală nouă fie nu o mai prevede ca infracțiune, fie modifică elementele constitutive, inclusiv forma de vinovăție.

Or, decizia Curții Constituționale invocată de inculpat, anterior menționată, nu vizează o dispoziție legală ce incriminează o faptă, ci o dispoziție ce reglementează unitatea legală de infracțiuni (infracțiunea continuată), astfel că nu se poate vorbi despre dezincriminare, așa cum a susținut contestatorul condamnat.

Din aceleași considerente, s-a apreciat că nu pot fi reținute de instanță, ca având aplicabilitate în speță, ca jurisprudență, deciziile nr. 619 din 13.06.2017 și 110 din 04.04.2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, sau decizia nr. 6 din 28.02.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, invocate de contestator în susținerea admisibilității contestației formulate, întrucât aceste decizii vizează infracțiunile de abuz în serviciu și conflict de interese, deci fapte prevăzute de legea penală, și nu unitatea legală de infracțiuni, cum este cazul în speța dedusă judecății.

Totodată, s-a reținut că au fost invocate de către contestatorul condamnat aplicarea art. 595 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 6 C. pen. vizând aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei și Decizia nr. 368 din 30.05.2017 pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

Conform art. 595 alin. (1) C. proc. pen., "Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din C. pen."

Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., "Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.", iar conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, "Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul C. pen. din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de C. pen., nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi."

Așa cum s-a reținut anterior, în contestația formulată, contestatorul condamnat a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, invocând dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 6 C. pen., însă aceste dispoziții vizează o pedeapsă mai ușoară ("[…] o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară […]") și nu o unitate legală sau o pluralitate de infracțiuni (reținerea infracțiunii continuate în loc de concurs de infracțiuni, cum se invocă în cerere).

În continuare, Curtea de Apel București a constatat că, după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017, nici Parlamentul și nici Guvernul nu au intervenit în intervalul de timp de 45 de zile prevăzut de dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție pentru aducerea textului art. 35 alin. (1) C. pen. în limitele Constituției, astfel cum acestea au fost stabilite de către instanța de contencios constituțional.

În consecință, s-a apreciat că, în prezent, dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen. prevăd că "Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni."

Or, dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen. solicitate de contestator a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă după rămânerea definitivă a cauzei, nu prevăd pedepse și, cu atât mai puțin, "o pedeapsă mai ușoară", așa cum se prevede în dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și art. 6 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, s-a reținut că rațiunea principiului aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei consacrat în dispozițiile art. 6 C. pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului (de a analiza incidența infracțiunii unice - continuate sau incidența pluralității de infracțiuni sub forma concursului, așa cum solicită contestatorul), ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de noua lege.

Mai mult, s-a reținut că, și în situația în care s-ar accepta susținerea contestatorului în sensul că ar fi posibilă, pe calea aplicării legii penale mai favorabile, schimbarea concursului de infracțiuni în fapte continuate (o faptă de abuz în serviciu continuată - 2 acte materiale și o faptă de luare de mită - 8 acte materiale, ambele în concurs de infracțiuni), prin aplicarea art. 6 C. pen. (raportarea se face la maximul pedepsei prevăzute de lege și nu la pedeapsa aplicată în mod definitiv în executarea căreia se află contestatorul, așa cum acesta a solicitat), nu s-ar ajunge la o pedeapsă mai mică decât cea aplicată în mod definitiv și în executarea căreia se află acesta.

Astfel, s-a observat că pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu (fără luarea în considerare a dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen. și chiar fără luarea în considerare a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000) este de 7 ani închisoare, iar pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de luare de mită (fără luarea în considerare a dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen.) este de 10 ani închisoare. Or, prin aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-ar ajunge la o pedeapsă de 12 ani și 4 luni închisoare, mai mare decât cea de 12 ani și 2 luni închisoare pe care o execută în prezent contestatorul.

În consecință, față de considerentele expuse, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A.

Împotriva sentinței penale nr. 78/F din 03 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație condamnatul A.

În esență, contestatorul a susținut că instanța de fond a respins, în mod greșit, ca inadmisibilă, contestația la executare, întrucât după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, incidența deciziilor Curții Constituționale poate fi examinată conform dispozițiilor prevăzute de art. 595 C. proc. pen. În acest sens, a invocat deciziile nr. 619 din 13 iunie 2017 și nr. 110/A din 04 aprilie 2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, decizia nr. 20/A din 09 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia și sentința nr. 134 din 23 martie 2017 a Tribunalului Arad, prezentând, totodată, pe larg, considerentele hotărârilor instanței supreme apreciate ca fiind relevante.

De asemenea, a solicitat aplicarea, în cauză, a deciziei Curții Constituționale nr. 368 din 30.05.2017 (care a fost, de altfel, prezentată pe larg în motivarea contestației), referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., și reținerea unei singure infracțiuni în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și a unei singure infracțiuni în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior.

Astfel, a precizat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru existența infracțiunii continuate, așa cum a fost clarificată prin Decizia nr. 368/2017 a Curții Constituționale. În acest sens, a menționat că prin constatarea neconstituționalității sintagmei "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a revenit, practic, la reglementarea anterioară, respectiv se poate reține o compatibilitate limitată între infracțiunea continuată și pluralitatea de subiecți pasivi, dacă sunt îndeplinite și "alte criterii de stabilire a existenței infracțiunii continuate cum ar putea fi: săvârșirea la intervale de timp relativ scurte a acțiunilor componente; comiterea acțiunilor asupra unor bunuri de același fel; folosirea acelorași metode, procedee, mijloace; comiterea acțiunilor în aceleași împrejurări sau condiții, precum și unitatea de scop" (paragraful 28 din decizia nr. 368/2017). Or, contestatorul a apreciat că cele 7 infracțiuni de luare de mită pentru care a fost condamnat îndeplinesc condițiile cumulative pentru a fi încadrate la o singură faptă de luare de mită în formă continuată, așa cum prevede art. 35 alin. (1) C. pen., fiind comise în perioada 13.12.2012 - 07.05.2014 și în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Așadar, contestatorul a susținut că, în cauză, se impune contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, respectiv 4 ani închisoare, aflate în concurs real. Prin urmare, contestatorul a arătat că pedeapsa rezultantă ca urmare a contopirii este de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul pedepsei de 3 ani și 6 luni, respectiv 1 an și 2 luni, urmând să execute 5 ani și 2 luni, din care să se deducă durata arestului preventiv de la 20.05.2014 - 29.08.2014, respectiv durata arestului la domiciliu de la 29.08.2014-22.06.2015, dar și perioada executată de la data de 27.05.2016 la zi.

La termenul de astăzi, 26 iunie 2018, contestatorul a depus concluzii scrise.

Analizând hotărârea atacată, atât potrivit susținerilor contestatorului, cât și în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Prioritar, se observă că, deși contestatorul a invocat nulitatea hotărârii atacate, apreciind că există contradicție între considerente și dispozitiv, în ultimul cuvânt a menționat în mod expres că nu solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, iar apărătorul ales al acestuia a solicitat să se ia act de susținerile condamnatului.

Înalta Curte reține că, în cauză, nu există nicio contradicție între considerente și dispozitiv, instanța de fond constatând, în esență, că argumentele invocate de contestator nu pot fi examinate din perspectiva art. 595 alin. (1) C. proc. pen. și respingând cererea formulată ca inadmisibilă. Analiza suplimentară efectuată de curtea de apel, în sensul că, și în ipoteza în care susținerile condamnatului ar fi putut fi examinate în cadrul acestei proceduri, s-ar fi menținut hotărârea definitivă de condamnare, întrucât pedeapsa aplicată nu este mai mare decât cea prevăzută de legea nouă, nu afectează legalitatea soluției atacate și nu conduce la admiterea contestației, trimiterea cauzei spre rejudecare neavând o finalitate concretă.

Examinând, în continuare, criticile contestatorului condamnat A., se constată că acesta a invocat, în susținerea cererii formulate, dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen., apreciind că decizia nr. 368 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, are ca efect dezincriminarea parțială a art. 35 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte observă că procedura prevăzută de dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. este incidentă în cazul în care, pe parcursul executării unei pedepse, indiferent de natura acesteia, sau a unei măsuri educative, intervine o lege care fie dezincriminează fapta pentru care s-a dispus sancțiunea penală, în condițiile art. 4 C. pen. (care se completează cu art. 3 din Legea nr. 187/2012), fie este mai favorabilă, în condițiile art. 6 C. pen.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 595 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 4 C. pen. (referitoare la dezincriminarea faptei), trebuie subliniat că dezincriminarea intervine atunci când, în raport de legea nouă, fapta concretă comisă de inculpat nu mai atrage răspunderea penală. Cu alte cuvinte, dezincriminarea exclude existența concordanței dintre fapta concretă și modelul descris de legiuitor în norma de incriminare.

Or, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin decizia nr. 368 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra neconstituționalității unei dispoziții legale care reglementează unitatea legală de infracțiuni, respectiv infracțiunea continuată (art. 35 C. pen.), și nu asupra unei prevederi care incriminează o faptă. Ca atare, decizia instanței de contencios constituțional invocată de contestator (prin care s-a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională) nu produce niciun efect asupra normelor de incriminare apreciate de instanțele care au judecat fondul cauzei ca fiind incidente în speță, infracțiunile pentru care a fost condamnat A. (abuz în serviciu și luare de mită) nefiind dezincriminate. De altfel, nici contestatorul nu a invocat în cererea formulată dezincriminarea faptelor pentru care a fost condamnat, ci a susținut, în mod constant, că se impune reținerea formei continuate a infracțiunilor de abuz în serviciu și luare de mită, în locul concursului de infracțiuni.

În plus, în acord cu cele reținute în hotărârea atacată, se observă că jurisprudența invocată de contestator, respectiv deciziile nr. 110/A din 04 aprilie 2017 și nr. 619 din 13 iunie 2017 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, precum și decizia nr. 6 din 28 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu își găsește aplicabilitatea în prezenta cauză. Astfel, Înalta Curte constată că, în considerentele hotărârilor invocate, instanța supremă a statuat asupra efectelor unor decizii ale Curții Constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate privind norma de incriminare, în integralitatea sa ori numai a anumitor variante de incriminare (prin constatarea neconstituționalității unor teze ale normei de incriminare sau a unor sintagme din norma de incriminare care determină existența unor variante de incri