ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2018

Asupra contestației penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 225/F din data de 29 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A. (fiul lui B. și C., născut în comuna Jabenița, județul Mureș, deținut în Penitenciarul Rahova, București).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 17 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-au repus pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 45 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 9 ani și 2 luni închisoare, urmând ca, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum și durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 27 mai 2016 la zi.

S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 24 din 27 mai 2016 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și M.E.P.I. nr. 209 din 25 octombrie 2016 emis de Curtea de Apel Craiova și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa rezultantă de 13 ani și 2 luni închisoare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a I penală, petentul condamnat A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală rap. la art. 595 alin. (1) C. proc. pen. a solicitat anularea celor două mandate de executare a pedepsei închisorii emise pe numele său, repunerea pedepselor în individualitatea lor, contopirea pedepselor principale, complementare și accesorii aplicate prin Sentința penală nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova dată în Dosarul nr. x/2/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis M.E.P.I. nr. 209/2016 din 25 octombrie 2016 și prin Sentința penală nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curții de Apel București dată în Dosarul nr. x/3/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis M.E.P.I. nr. 24/2016 din 27 mai 2016 și aplicarea unei pedepse rezultante la care să fie adăugat sporul prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Totodată, precizându-și cererea în scris la 28 septembrie 2017 și ulterior la data de 17 octombrie 2017, petentul-condamnat a invocat ca temei dispozițiile art. 585 C. proc. pen. (alte modificări de pedepse) și a solicitat aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., privind pluralitatea de infracțiuni și în consecință să se constate că:

- există o singură infracțiune în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și

- există o singură infracțiune în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 14 septembrie 2017 sub nr. x/2/2017.

Prin Sentința penală nr. 2.329 din 25 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/302/2017, Judecătoria sectorului 5 București, a declinat competența de soluționare a cauzei, prin care condamnatul A. a solicitat contopirea celor două pedepse rămase definitive, de 12 ani și 2 luni închisoare și respectiv 3 ani închisoare, în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 02 octombrie 2017, sub nr. x/2/2017.

La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2017, constatând că cele două cauze vizează același obiect și aceleași fapte, Curtea a dispus reunirea Dosarului nr. x/2/2017 la Dosarul nr. x/2/2017.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat și a reținut următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 140 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de magistrat. În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În sarcina inculpatului A. s-a reținut, în esență, că în data de 10 iunie 2009, A., în calitate de judecător sindic în cadrul secției a VII-a Comercială de la Tribunalul București, fiind investit cu judecata dosarului nr. x/3/2009, l-a desemnat pe D. din cadrul Cabinetului Individual de Insolvență, în calitate de administrator judiciar provizoriu, prin încălcarea dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, vătămând astfel interesele numiților E. din cadrul Cabinetului Individual de Insolvență E.; F., din cadrul Cabinetului Individual de Insolvență F. și G., reprezentant al H., participanți la procedura selecției de oferte și generând obținerea unui folos necuvenit lui D., fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Curtea de Apel Craiova a emis M.E.P.I. nr. 209 din 25 octombrie 2016.

II. Prin Sentința penală nr. 17 din 02 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de magistrat. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Această pedeapsă rezultantă a fost aplicată pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

Din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum și durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a emis M.E.P.I. nr. 24 din 27 mai 2016.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat și reținut următoarele:

Conform art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.

Potrivit disp. art. 38 alin. (1) C. pen., există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

În cauză, infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat prin sentințele penale nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova dată în Dosarul nr. x/2/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (M.E.P.I. nr. 209/2016 din 25 octombrie 2016) și nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curții de Apel București dată în Dosarul nr. x/3/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (M.E.P.I. nr. 24/2016 din 27 mai 2016), au fost săvârșite înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele (27 mai 2016, data rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare), astfel că sub aspectul constatării existenței concursului de infracțiuni cererea este întemeiată.

În privința succesiunii în timp a legii penale, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 10 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. (publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012) tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub lege nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

În cauză, petentul-condamnat A. a comis, printre altele, și o infracțiune de luare de mită în formă continuată (4 acte materiale - 18 iunie 2013, 27 iulie 2013, 08 august 2013 și 07 mai 2014), ce intră în structura pluralității de infracțiuni, unul dintre cele patru acte materiale fiind comis la 07 mai 2014, deci ulterior intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 286/2009 privind C. pen. publicată în M. Of. nr. 510 din 14 iulie 2009, la data de 01 februarie 2014), astfel că tratamentul sancționator aplicabil este cel prevăzut de noul C. pen., Curtea reținând ca dată a săvârșirii a acestei ultime infracțiuni de luare de mită în formă continuată momentul epuizării activității infracționale, respectiv 07 mai 2014.

Privitor la solicitarea petentului-condamnat de a se constata aplicabilitatea în cauză a deciziei Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., privind unitatea infracțiunii continuate și constatarea existenței unei singure infracțiuni în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și a unei singure infracțiuni în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior, Curtea a constatat că cererea petentului-condamnat are un caracter complex, în sensul că în cadrul cererii de contopire a executării pedepselor a fost formulată și o cerere de constatare a unei cauze de micșorare a pedepsei, respectiv a constatării caracterului continuat al infracțiunilor de abuz în serviciu și luare de mită.

În acest sens, Curtea a constatată că prin decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 a fost declarată neconstituțională sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul textului art. 35 alin. (1) C. pen., privitor la unitatea infracțiunii continuate. Ca atare, instanța de contencios constituțional a revenit la interpretarea dată noțiunii de infracțiune continuată din reglementarea anterioară, care nu condiționa caracterul continuat al unei infracțiuni de unicitatea subiectului pasiv. Desigur că efectele deciziilor Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, însă înlăturarea restrângerii sferei de aplicare a noțiunii de infracțiune continuată este incidentă și în cauzele în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului autorității de lucru judecat. În acest sens, efectele deciziei Curții Constituționale pot fi circumscrise noțiunii de incident ivit în timpul executării.

Analizând temeinicia solicitării petentului-condamnat A., Curtea a observat că problema de drept a existenței concursului de infracțiuni ori a infracțiunii continuate în privința infracțiunii de luare de mită a fost supusă cenzurii instanțelor care au soluționat cauza în fond și în calea de atac a apelului. De altminteri, în legătură cu infracțiunea de luare de mită decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 nu își găsește aplicarea, infracțiunea fiind una de pericol este îndreptată împotriva aceluiași subiect pasiv general.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu pentru care petentul A. a fost condamnat în ambele hotărâri definitive (câte un singur act material în fiecare), Curtea observă că este exclusă aprecierea caracterului continuat al celor două acte materiale, acestea având loc. la un interval de timp de 4 ani și 6 luni - 10 iunie 2009 și respectiv 23 decembrie 2013, fără legătură între acestea și fără a avea la bază aceeași rezoluție infracțională.

Așadar, cererea de contopire este întemeiată, infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul în ambele hotărâri definitive fiind concurente, concursul urmând a fi efectuat potrivit dispozițiilor noului C. pen. (art. 10 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012), însă nu poate fi primită solicitarea de constatare a caracterului continuat atât al infracțiunii de abuz în serviciu, cât și al infracțiunii de luare de mită, pentru argumentele anterior prezentate.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul A. a formulat contestație, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la neaplicarea dispozițiilor Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale.

În esență, condamnatul prin apărător a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017 referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 C. pen., privind pluralitatea de infracțiuni, urmând a se constata existenței unei singure infracțiuni în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu și o singură infracțiune în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită.

A arătat că singura motivare a instanței de fond cu privire la punctul doi al cererii este aceea că în speță, decizia Curții Constituționale nu este aplicabilă întrucât faptele au fost comise la un interval de timp de 4 ani și 6 luni, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 35 C. pen., iar infracțiunea, fiind una de pericol, nu se precizează la care anume infracțiuni se aplică decizia Curții Constituționale și la care nu se aplică.

Apărarea a apreciat că este îndeplinită condiția existenței infracțiunii continuate și este clarificată în detaliu în decizia la care a făcut referire și în mod greșit instanța nu s-a pronunțat cu privire la capătul de cerere privind aplicarea dispozițiilor deciziei Curții Constituționale. Din acest punct de vedere, condamnatul A. a apreciat că motivarea din considerentele hotărârii nu ține loc. de dispozitiv, astfel că aceasta apare ca fiind lovită de nulitate.

S-a solicitat admiterea contestației, astfel cum a fost formulată, desființarea sentinței penale, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru examinarea temeiniciei acestei cereri, iar în subsidiar, procedând la soluționarea cauzei, admiterea contestației, astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, a se constata că există o singură infracțiune de abuz în serviciu cu 2 acte materiale, o singură infracțiune de luare de mită cu 7 acte materiale și să se constate că cele două infracțiuni în formă continuată sunt în concurs real, aplicând astfel disp. art. 39 C. pen.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (1) C. proc. pen. pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracțiuni prevede că există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.

Conform art. 35 alin. (1) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Prin Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale se constată că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din conținutul art. 35 alin. (1) C. pen. crează discriminare în cadrul aceleiași categorii de persoane care săvârșesc la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă conținutul aceleiași infracțiuni.

Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen. prevăd soluția incompatibilității infracțiunii continuate cu pluralitatea de subiecți pasivi. Aceasta înseamnă că în cazul săvârșirii de către o persoană la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, dacă nu este îndeplinită condiția unității subiectului pasiv, instanța nu poate face aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen. și ale art. 36 alin. (1) C. pen. referitoare la infracțiunea continuată și la pedeapsa pentru aceasta, ci devin incidente dispozițiile art. 38 și ale art. 39 C. pen. privind concursul de infracțiuni și tratamentul lor sancționator.

Prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală rap. la art. 595 alin. (1) C. proc. pen., contopirea pedepselor principale, complementare și accesorii aplicate prin Sentința penală nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova dată în Dosarul nr. x/2/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis M.E.P.I. nr. 209/2016 din 25 octombrie 2016 și prin Sentința penală nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curții de Apel București dată în Dosarul nr. x/3/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis M.E.P.I. nr. 24/2016 din 27 mai 2016 și aplicarea unei pedepse rezultante la care să fie adăugat sporul prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Ulterior, printr-o cerere precizatoare, condamnatul a solicitat, în temeiul art. 585 C. proc. pen. aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., privind pluralitatea de infracțiuni și în consecință să se constate că: există o singură infracțiune în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și există o singură infracțiune în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior.

Prin hotărârea atacată, Curtea de apel a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În ce privește solicitarea condamnatului de aplicare a Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., Curtea a constatat că problema de drept a existenței concursului de infracțiuni ori a infracțiunii continuate în privința infracțiunii de luare de mită a fost supusă cenzurii instanțelor care au soluționat cauza în fond și în calea de atac a apelului. De altminteri, în legătură cu infracțiunea de luare de mită decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 nu își găsește aplicarea, infracțiunea fiind una de pericol este îndreptată împotriva aceluiași subiect pasiv general.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu pentru care petentul a fost condamnat în ambele hotărâri definitive (câte un singur act material în fiecare), Curtea a constatat că este exclusă aprecierea caracterului continuat al celor două acte materiale, acestea având loc. la un interval de timp de 4 ani și 6 luni - 10 iunie 2009 și respectiv 23 decembrie 2013, fără legătură între acestea și fără a avea la bază aceeași rezoluție infracțională.

Prin contestația formulată, condamnatul A. a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, susținând că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea deciziei Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. și nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.

Raportat la situația de fapt stabilită de instanțele de fond și de apel, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost săvârșite înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna din ele, fiind astfel îndeplinite condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.

Întrucât în cauză, condamnatul a mai comis și o infracțiune de luare de mită în formă continuată (4 acte materiale), unul dintre aceste acte materiale fiind comis ulterior intrării în vigoare a legii noi (fapta din 7 mai 2014) tratamentul sancționator aplicabil este cel prevăzut de noul C. pen.

Referitor la critica petentului privind aplicarea dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât, astfel cum s-a reținut, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, fiind o infracțiune de pericol este îndreptată împotriva aceluiași subiect pasiv general, iar în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, este exclusă aprecierea caracterului continuat al celor două acte materiale, întrucât acestea au avut loc. la un interval de timp de 4 ani și 6 luni, fără legătură între acestea și fără a avea la bază aceeași rezoluție infracțională.

Nemulțumirea condamnatului vizează și faptul că instanța nu s-a pronunțat în mod expres cu privire la cererea de aplicarea dispozițiilor deciziei Curții Constituționale, privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

Din examinarea hotărârii contestate, se observă că în ceea ce privește solicitarea condamnatului A. referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., privind pluralitatea de infracțiuni, instanța de fond s-a pronunțat în considerentele hotărârii. Cu ocazia analizei cererii de contopire a pedepselor, instanța a analizat și incidența dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., apreciindu-se astfel că nu era necesar ca judecătorul să se pronunțe în mod expres și c)u privire la această cerere.

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul A. în ambele hotărâri definitive sunt concurente, așa încât, contestația formulată împotriva Sentinței penale nr. 225/F din data de 29 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, este nefondată, urmând ca în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 225/F din data de 29 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED