ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202 din data de 13 august 2024, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 598 alin (1) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 161 și urm. din C. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul - condamnat A..

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana condamnată A..

Prin decizia penală nr. 34 din 03 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., art. 599 din C. proc. pen., raportat la art. 425

1

alin. (7), pct. 1, lit. b) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 202 din 13.08.2024, pronunțate de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr. x/2023.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație persoana condamnată A..

Prin decizia penală nr. 49/C din 04 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 34 din data de 03.10.2024 pronunțate de Tribunalul Teleorman.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs în casație persoana condamnată A..

În cuprinsul cererii, recurentul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susținând că instanța de control judiciar a omis să verifice existența cazului de încetare a executării pedepsei ca urmare a intervenirii prescripției, în condițiile art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 162 din C. pen.

A mai susținut faptul că, soluția de respingere ca inadmisibilă a contestației, aducere atingere principiului legalității executării pedepsei și dreptului la un proces echitabil, considerând că pedeapsa nu mai putea fi executată din moment ce termenul de prescripție s-a împlinit.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 02.06.2025, sub numărul x/2023.

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conținutul cererii și cazurile de casare.

Conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Ca atare, pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții ce o exercită, precum și condiții de formă și fond.

Potrivit art. 434 alin. (1) din C. proc. pen. "pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."

Rezultă, astfel, că recursul în casație are ca obiect hotărâri ale curților de apel și ale instanței supreme, pronunțate ca instanțe de apel, prin care se dă o soluție acțiunii penale, definitivă.

Deopotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., pot formula recurs în casație, inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Recurentul A. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 49/C din 04 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care, i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva deciziei penale nr. 34 din data de 03.10.2024 pronunțate de Tribunalul Teleorman.

Se constată, așadar, că hotărârea recurată nu este de tipul hotărârilor care pot fi supuse casării (respectiv, decizie pronunțată de curtea de apel sau instanța supremă, ca instanțe de apel care au soluționat, în mod definitiv, acțiunea penală), fiind o decizie pronunțată de o curte de apel în cadrul unei alte căi extraordinare de atac - contestație în anulare, în care recurentul a avut calitatea de contestator, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de recurs în casație în raport de dispozițiile art. 434 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 49/C din 04 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 49/C din 04 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2025.