ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 503 din data de 19.11.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul penal nr. x/2020, în temeiul art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor sus-menționate.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul A. prin încheierea nr. 169/26.06.2020, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dolj în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 25.06.2020 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială a fragmentului din lama unui cuțit, împreună cu teaca cuțitului, anexate dosarului de urmărire penală.

În temeiul art. 197 alin. (1) din C. proc. pen. următoarele bunuri, înaintate instanței de judecată împreună cu dosarul de urmărire penală, sunt mijloace materiale de probă: probă biologică ridicată prin tamponare cu bețișor steril și ambalată în eprubetă, din balta de sânge indicată cu jetonul 3 (colet/plic nr. 2), substanță ce pare a fi sânge, ridicată de pe auto x cu nr. de înmatriculare x (colet/plic nr. 4), blugi, tricou și ciorapi, purtate la data de 25.06.2020 de către inculpatul A., pe care sunt evidențiate pete ce par a fi de sânge (colet/plic nr. 1), conductori electrici culoare roșu cu lungimile de 56 și 110 cm, ridicați prin tăiere din jurul grinzii garajului.

În temeiul art. 20 alin. (4) din C. proc. pen. s-a constatat cererea de constituire de parte civilă din cauză ca neîndeplinind condițiile prevăzute la art. 20 alin. (2) din C. proc. pen., partea civilă B. putând introduce acțiunea la instanța civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1663 din 15.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., , aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Craiova, împotriva sentinței penale nr. 503 din data de 19 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020.

S-a dedus în continuare din pedeapsă durata arestului preventiv de la 19 noiembrie 2020 la zi.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A., la data de 11.03.2025, indicând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casație recurentul a susținut, în esență, că a recunoscut și regretat fapta de omor pe care a comis-o din gelozie și cunoaște prevederile legale ale procedurii în cazul recunoașterii vinovăției, indicând beneficiul reducerii cu o treime a pedepsei. În aceste condiții, a adus critici cuantumului ridicat al pedepsei de 16 ani închisoare, astfel cum a fost stabilit prin sentința Tribunalului Dolj și menținut prin decizia Curții de Apel Craiova, considerând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este foarte mare, deși a recunoscut comiterea faptei, precizând că pentru fapte similare alți deținuți au fost condamnați la pedepse mai blânde, situate între 8 și 12 ani închisoare.

Deopotrivă, a invocat necesitatea exercitării dreptului său la apărare "verbal și/sau cu înscrisuri", față de unele declarații de martori care nu ar reflecta adevărul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12.05.2025, sub numărul x/2020.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., că procedura de comunicare a cererii de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și cu intimatul parte civilă B..

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conținutul cererii și la cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cerea de recurs în casație formulată de recurentul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 din C. proc. pen., a fost atacată cu recurs în casație decizia penală nr. 1663 din 15.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel, însă, nu a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.. Sub acest aspect, se constată că hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată inculpatului la locul de deținere (Penitenciarul Craiova) la data de 21.12.2021, iar cererea de recurs în casație a fost formulată la data de 11.03.2025 (conform ștampilei poștale de pe plicul aflat la dosar Curte, volum RC), adică peste termenul instituit de legiuitor.

În raport de această împrejurare se constată că, cererea de recurs în casație nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care devine redundantă analiza celorlalte condiții de admisibilitate.

Cu toate acestea, față de conținutul motivelor de recurs în casație, se evidențiază că susținerile recurentului privind procesul de individualizare a pedepsei principale de 16 ani închisoare, cele privind egalitatea de tratament și administrarea probatoriului nu se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., după cum nu se încadrează niciunui alt caz de casare dintre cele enumerate, expres și limitativ, la art. 438 din C. proc. pen.

Se mai notează că aspectele ce țin de apreciere în cadrul procesului de individualizare judiciară a pedepsei, constituie atributul exclusiv al instanței de fond și/sau de apel, de vreme ce cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se circumscrie doar conceptului de individualizare legală a pedepsei, aspect ce reiese din scopul recursului în casație, așa cum este reglementat de art. 433 raportat la art. 447 din C. proc. pen. (examinarea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, verificarea exclusiv a legalității hotărârii atacate).

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1663 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1663 din 15 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2025.