ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul contestator A., constată următoarele:

Prin încheierea F/CP din data de 07.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul A., împotriva ordonanței nr. 777/158/P/2023 din data de 16.11.2023, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin ordonanța nr. 152/II-2/2024 din data de 09.08.2024, emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva încheierii F/CP din data de 07.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a declarat recurs în casație contestatorul A., la data de 07 mai 2025.

În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., calea de atac exercitată de contestator a fost calificată ca și recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În cuprinsul cererii formulate de recurentul contestator sunt menționate numele și prenumele contestatorului (A.), hotărârea care se atacă (încheierea din F/CP din data de 07.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală), motivele de casare și semnătura contestatorului.

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul contestator a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal."

A solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea hotărârii atacate sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile.

În acest sens, a arătat că prin plângerea formulată a solicitat infirmarea soluției de clasare, dispusă prin Ordonanța nr. 777/P/2023 din data de 16.11.2023, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, având în vedere că organele judiciare nu au soluționat latura civilă a cauzei, deși aveau această obligație în temeiul Deciziei Curții Constituționale nr. 586 din 13 septembrie 2016.

A învederat că prin decizia antereferită, instanța de control constituțional a constatat că lăsarea nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul prevăzut de art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. presupune de plano, repararea prejudiciilor provocate prin săvârșirea infracțiunilor pentru care intervine prescripția răspunderii penale în urma parcurgerii unei proceduri nejustificat de lungi.

De asemenea, a mai precizat că timp de 25 de ani a apelat la justiție, pentru că a fost victima unei infracțiuni de înșelăciune din partea lui B. pentru suma de 6.850.000 de dolari, faptă stabilită prin expertiza financiar contabilă existentă la dosarul cauzei.

Examinând cererea de recurs în casație formulată recurentul contestator A., prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casație formulată de către recurentul contestator nu îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 434-438 C. proc. pen.

Încheierea nr. F/CP din data de 07.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală nu este o decizie susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului în casație, nefiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 434 alin. (1) C. proc. pen., "pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor"; or, în speță, prin încheierea penală atacată a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul A., împotriva ordonanței nr. 777/158/P/2023 din data de 16.11.2023, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin ordonanța nr. 152/II-2/2024 din data de 09.08.2024, emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul contestator A. împotriva încheierii F/CP din data de 07.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul contestator A. împotriva încheierii F/CP din data de 07.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2025.