ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 432 din 9 octombrie 2023, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului A. la următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice sub influența altor substanțe, prev. de art. 336, alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare se va realiza conform art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 96 alin. (5) C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 11 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 315/31.05.2019 a Judecătoriei Roman, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 19.06.2019.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală mai sus indicată și a repus în individualitate pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257, alin. (1), (4) C. pen., raportat la art. 206, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 375, art. 396, alin. (10) C. proc. pen. persoană vătămată B.);

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 375, art. 396, alin. (10) C. proc. pen. (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 44 alin. (2) C. pen., raportat la art. 40 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 38 alin. (1), (2), art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 2 ani închisoare și de 6 luni închisoare, aplicate inculpatului A. pentru faptele deduse judecății în cauză cu pedepsele de 9 luni închisoare și de 6 luni închisoare, aplicate acestuia prin sentința penală nr. 315/31.05.2019 a Judecătoriei Roman, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din cuantumul celorlalte (7 luni), în total 2 ani și 7 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. (66) alin. (1), lit. a), b) și i) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor sus-menționate prevăzute de art. (66) alin. (1), lit. a), b) și i) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, în cuantum total de 3500 RON, din care suma de 2317 RON aferentă urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 42 din 17 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 432 din 9 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași, dispunându-se obligarea apelantului la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și avansarea din fondul Ministerului Justiției a onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.

La data de 26 martie 2025, inculpatul A. a formulat recurs în casație împotriva sentinței penale nr. 432 din 9 octombrie 2023 pronunțate de Tribunalul Iași, susținând că aceasta a rămas definitivă prin neapelare la data de 21 noiembrie 2023.

Cererea transmisă direct Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată, la Registratura secției penale, la data de 2 aprilie 2025, sub nr. 2971, a fost ulterior transmisă, pe cale administrativă, Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată, la data de 14 aprilie 2025, sub nr. x/2022.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 5 mai 2025, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 5 iunie 2025.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

*****

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., constatare care face inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 434 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive pronunțate în apel, prin care s-a soluționat raportul de drept penal substanțial dedus judecății.

Ca urmare, hotărârile penale pronunțate în primă instanță, chiar dacă sunt definitive, sunt excluse controlului jurisdicțional exercitat în procedura recursului în casație, întrucât exercițiul acestuia are ca finalitate exclusivă remedierea erorilor de drept comise de instanțele de apel.

În contextul acestor considerații teoretice, Înalta Curte constată că, în speța de față, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 432 din 9 octombrie 2023 pronunțate de Tribunalul Iași, în primă instanță, hotărâre rămasă definitivă, în condițiile art. 551 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., ca urmare a neexercitării în termen legal de către acesta a căii de atac a apelului.

Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casație, neconstituind o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului.

Distinct de această constatare, Înalta Curte constată că în cauză există o decizie pronunțată de instanța de apel - decizia penală nr. 42 din 17 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca tardivă, calea ordinară de atac exercitată de inculpatul A. împotriva hotărârii sus-menționate - singura susceptibilă, în principiu, potrivit dispozițiilor art. 434 alin. (1) C. proc. pen., a fi supusă căii extraordinare de atac a recursului în casație.

O atare constatare nu are, însă, consecințe asupra admisibilității recursului în casație, deoarece, pe de o parte, calea extraordinară de atac nu este îndreptată împotriva acesteia, ci, în mod expres, împotriva hotărârii instanței de fond. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (6) C. proc. pen., "decizia instanței de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casație de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras."

Acest text de lege, care instituie regula potrivit căreia recursul în casație nu poate fi exercitat omisso medio, condiționează vocația părții de a uza de calea extraordinară de atac prevăzută de art. 433 și următoarele C. proc. pen. de efectivitatea căii ordinare de atac exercitate de aceasta anterior, stabilind că partea care nu a declarat apel sau care l-a retras nu poate recura decizia instanței de apel.

Deși textul de lege nu prevede în mod expres, doctrina și jurisprudența au asimilat acestei situații și ipoteza exercitării tardive de către parte a apelului, apreciindu-se că declararea căii ordinare de atac în afara termenului prevăzut de lege echivalează cu neexercitarea acesteia.

Într-adevăr, efectivitatea căii ordinare de atac se raportează la aptitudinea concretă a acesteia de a determina un examen de legalitate și/sau temeinicie a hotărârii primei instanțe, iar nu la simplul act de exercitare a acesteia. În ipoteza nerespectării exigențelor legale privind termenul în care poate fi exercitată sau al exprimării de voință a părții în sensul retragerii acesteia, calea ordinară de atac nu mai are aptitudinea funcțională de a provoca un examen al cauzei în condițiile art. 417 C. proc. pen., ceea ce echivalează cu neexercitarea sa.

Ca urmare, într-o astfel de ipoteză, recursul în casație declarat împotriva hotărârii instanței de apel este exercitat omisso medio, atrăgând, în condițiile art. 440 alin. (2) raportat la art. 436 alin. (6) C. proc. pen., inadmisibilitatea acestuia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, judecătorul de filtru concluzionează că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 434 C. proc. pen., fiind, prin urmare, inadmisibilă.

Având în vedere cele anterior expuse, în baza art. 440 alin. (2) raportat la art. 434 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 432 din 9 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 432 din 9 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2025.