ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 757 din 04 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 rap. la art. 426 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. c) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare promovată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 75 din 03.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul penal nr. x/2020

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curte a reținut că, prin calea de atac formulată, contestatorul A. a invocat dispozițiile art. 426 lit. a), b) și c) C. proc. pen.., arând, în esență, că probele administrate în cauză nu dovedesc că el a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor. A mai susținut că a fost influențat de către apărătorul său să recunoască fapta comisă astfel cum era menționată în cuprinsul acuzațiilor, deși fapta în sine nu există, iar instanța de judecată nu a mai efectuat niciun act procedural în vederea aflării adevărului în cauză.

Examinând condițiile de admisibilitate, Curtea de Apel Iași a reținut că, în speță, cererea de contestație în anulare a fost formulată de către o persoană care are calitatea procesuală, în acord cu dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. pen.., deoarece contestatorul A. a avut calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Iași.

S-a mai constatat că această cale extraordinară de atac a fost introdusă în termen legal doar în raport de cazul invocat, prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., dispozițiile art. 428 alin. (2) C. proc. pen.. stabilind că aceasta poate fi introdusă oricând în ipoteza acestui caz. Prin raportare însă la cazurile de contestație prev. de art. 426 alin. (1) lit. a) și lit. c) C. proc. pen.., Curtea a constatat că a fost formulată tardiv contestația în anulare, cu depășirea termenului de 30 de zile, prev. de art. 428 alin. (1) C. proc. pen.

Deopotrivă, s-a reținut că contestatorul A. a invocat formal cazurile de contestație prev. de art. 426 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. c) C. proc. pen.., deoarece motivarea în fapt a cererii deduse judecății nu are corespondent cu aceste cazuri de contestație în anulare. Sub acest aspect, s-a notat că persoana condamnată A. a invocat în susținerea căii de atac împrejurarea că nu au fost audiați o serie de martori, că înscrisurile depuse la dosarul cauzei în susținerea acuzației penale sunt neconcludente, fiind insuficient pentru a dovedi vinovăția sa, evocând totodată lipsa rolului activ al instanței de judecată.

Referitor la cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.., respectiv lipsa citării legale în apel și pronunțarea deciziei în apel de către un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea fondului, Curtea a constatat că persoana condamnată nu a prezentat motive în sprijinul acestor cazuri de contestație în anulare.

În concluzie, s-a arătat că toate cele trei cazuri de contestație în anulare au fost invocate în mod formal de către persoana condamnată, nefiind motivate în fapt, în condițiile în care, în realitate, contestatorul a făcut referire la împrejurări ce ar putea fi discutate într-un alt cadru procesual, așa încât motivele concrete invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de contestație prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat apel contestatorul A..

Cauza au fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 18 octombrie 2024, sub nr. x/2024.

Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la termenul fixat în data de 04 decembrie 2024, reprezentantul Ministerului Public a invocate inadmisibilitatea căii de atac.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității apelului promovat de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 757 din 04 octombrie 2024, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen.., Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva deciziei penale nr. 75 din 03.02.2021 pronunțate de Curtea de Apel Iași, în dosarul penal nr. x/2020

Hotărârea apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.., pentru argumentele ce succed:

Dispozițiile art. 431 C. proc. pen.., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Atât doctrina, cât și jurisprudența Înaltei Curți au statuat asupra caracterului definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare (I.C.C.J., secția penală, sentința nr. 599/2014, sentința nr. 817/2014, sentința nr. 892/2014).

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.., care prevăd că "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

Aceeași opinie a exprimat mutatis mutandis și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), prin care s-a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen.

Prin urmare, indiferent de soluția pe care o conțin, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 C. proc. pen.., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi supuse căilor ordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 757 din 04 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 757 din 04 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 04 decembrie 2024.