ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurenta A., constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 231/CP a Tribunalului Mureș, secția penală, pronunțată la data de 01 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2024, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta A., împotriva Ordonanței nr. 13/II/2/2024 din data de 20 martie 2024 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată petenta A. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligată petenta A. la plata sumei de 1200 RON către intimata B. și la plata sumei de 600 RON către intimatul C..

La data de 04.11.2024, petenta A. a declarat recurs în casație împotriva încheierii penale nr. 231/CP a Tribunalului Mureș, secția penală, pronunțată la data de 01 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2024, în argumentarea căii de atac invocând faptul că instanța s-a pronunțat în mod selectiv și incomplet asupra plângerii formulate, dând dovadă de un grad vădit de părtinire față de intimați.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul secției penale la data de 28.04.2025, sub nr. x/2024 și repartizat Completului de judecată C1, în procedura de filtru.

Prin referatul din 28.04.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., pentru termenul din data de 04.06.2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurenta A. împotriva încheierii penale nr. 231/CP a Tribunalului Mureș, secția penală, pronunțată la data de 01 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2024, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte - judecătorul de filtru reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte - judecătorul de filtru, constată că cererea de recurs în casație formulată de recurenta A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în virtutea competenței funcționale recunoscute acestor instanțe prin dispozițiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curților militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație ca instanțe de fond, iar în ceea ce privește instanța supremă - și ca instanță de recurs în casație, precum și cele pronunțate în exercitarea altor funcții judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casație hotărârile pronunțate de instanțele care nu au competențe de instanță de apel, respectiv judecătoriile și tribunalele.

Astfel, se constată că, în cauza de față, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de recurenta A. împotriva unei hotărâri pronunțate de Tribunal, instanță care, în virtutea competenței funcționale recunoscute acesteia conform art. 36 din C. proc. pen., nu judecă apeluri.

Mai mult decât atât, calea de atac a fost exercitată împotriva unei încheieri prin care judecătorul de cameră preliminară a soluționat o plângere formulată în temeiul dispozițiilor art. 340 C. proc. pen.

Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casație, neconstituind o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Constatarea anterior menționată face inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de recurenta A. împotriva încheierii penale nr. 231/CP a Tribunalului Mureș, secția penală, pronunțată la data de 01 octombrie 2024, în dosarul penal nr. x/2024, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acesteia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 231/CP din data de 01 octombrie 2024 pronunțate de Tribunalul Mureș, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.