ÎCCJ, Secția penală

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 95/CO/CP din data de 12.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 77/23.04.2025, pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata către stat a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în contestație.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petenta A..

Prin motivele de contestație formulate în scris, petenta A. a solicitat, în esență, să se constate că în mod nefondat a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată, iar, pe de altă parte, că i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac, fiind obligată la plata unei sume mai mari cu titlu de cheltuieli judiciare decât cea prevăzută în hotărârea inițială.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.07.2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 15.10.2025, când s-a dispus amânarea judecății, față de împrejurarea că procurorul nu a participat la soluționarea dosarului, nefiind o cauză care să justifice urgența, având în vedere Hotărârea nr. 2 adoptată în Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind acordat termen la 26.11.2025, termen la care au avut loc dezbaterile.

La data de 19.11.2025, contestatoarea A. a transmis la dosar, prin fax, o cerere în care a precizat că intenționează să renunțe la contestație, arătând că motivul constă în temerea că nici de data aceasta nu i se va recunoaște dreptul de a contesta potrivit art. 425

1

alin. (2) din C. proc. pen., dorind să evite obligarea la plata cheltuielilor judiciare raportat la caracterul definitiv al hotărârii atacate.

În ceea ce privește retragerea unei căi de atac, instanța supremă reține că declarația de retragere nu trebuie să îmbrace o anume formă specială, fiind obligatoriu, în schimb, să rezulte fără echivoc că autorul este persoana îndreptățită să formuleze o astfel de declarație (în același sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție statuată prin decizia nr. 276/A din 23 septembrie 2014, precum și prin decizia nr. 281/A din 02 decembrie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024).

Or, Înalta Curte constată că în prezenta cauză există un echivoc cu privire la persoana care a formulat cererea de retragere a căii de atac, aceasta fiind transmisă prin fax, fără a fi însoțită de o copie a documentului de identitate, iar din conținutul său nu rezultă voința expresă și neîndoielnică a contestatoarei de a-și retrage calea de atac, aceasta precizând că "intenționează să renunțe".

La termenul de judecată din 26.11.2025, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că prezenta contestație vizează o hotărâre definitivă.

III. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac declarate de petenta A.:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III-III

1

din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen. "contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunța una dintre următoarele soluții:

a) când contestația este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestația este nefondată

a) desființarea hotărârii atacate și soluționarea cauzei;

b) desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea."

Pe de altă parte, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen. se poate exercita calea de atac a contestației numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Din analiza acestor texte de lege, având în vedere și temeiul legal al soluției pronunțate în cauză, respectiv art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că încheierea prin care este soluționată contestația formulată de petentă împotriva încheierii penale nr. 77/23.04.2025, pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în dosarul nr. x/2024, este definitivă.

Astfel, prin încheierea penală nr. 95/CO/CP din data de 12.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 77/23.04.2025, pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad în dosarul nr. x/2024.

Prin urmare, petenta A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză petenta a declarat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 95/CO/CP din data de 12 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Având în vedere culpa procesuală a contestatoarei în promovarea demersului inadmisibil, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea-petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația/ei formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 95/CO/CP din data de 12 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatoarea-petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 26 noiembrie 2025.