ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2025

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 173 din 12 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de acesta împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

S-a reținut că prin încheierea penală nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A. împotriva referatului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, nr. 619/VIII/1/2024 din data de 20.12.2024.

Împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestație petentul A..

Înalta Curte, prin încheierea nr. 173 din 12 martie 2025, a constatat că, potrivit art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune respingerea plângerii, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată.

Conform art. 341 alin. (8) C. proc. pen.., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii, prevăzută de alin. (6) al aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, conform dispozițiilor legale precitate, s-a constatat că, petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, petentul a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva încheierii penale nr. 23/PI din data de 5 februarie 2025, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2025, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.

Împotriva încheierii nr. 173 din 12 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025, a formulat contestație în anulare formulată de contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 09 mai 2025, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 17 iunie 2025.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea drepturilor procesuale și al pronunțării unei noi hotărâri cu respectarea prevederilor legale.

Procedura de judecată a contestației în anulare presupune două etape, și anume admiterea în principiu și judecata pe fond după admiterea în principiu a contestației. Astfel, instanța examinează cu prioritate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a contestației în anulare, condiții ce rezultă din prevederile art. 426-428 C. proc. pen.. și ale art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. prin care se verifică dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este formulată de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivele concrete invocate în susținerea căii extraordinare de atac se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 426 C. proc. pen.. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 426 C. proc. pen..: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare (…)"

Astfel, sunt supuse contestației în anulare numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, prin care instanța se pronunță potrivit art. 396 alin. (1) și/sau art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., când instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, iar prin aceeași hotărâre se pronunță și asupra acțiunii civile.

Interpretând textele de lege anterior menționate, se constată că nu pot fi supuse contestației în anulare hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei, consecința fiind respingerea cererii, ca inadmisibilă.

Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 426 C. proc. pen.. și poate fi formulată numai în cazurile expres prevăzute în același articol la lit. a)-i) din același act normativ, singurele apte a provoca o reexaminare a cauzei penale.

În cauză, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 173 din 12 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025, prin care s-a respins contestația formulată de acesta împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Timișoara, secția penală, care a soluționat plângerea formulată de petent împotriva referatului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, nr. 619/VIII/1/2024 din data de 20.12.2024.

Așadar, Înalta Curte constată că hotărârea ce formează obiectul contestației în anulare formulate de contestator nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 426 C. proc. pen.., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, contestatorul exercitând calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin această cale de atac.

În aceste condiții, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Pe cale de consecință, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 426-428 C. proc. pen.. și art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 173 din 12 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 173 din 12 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2025.