ÎCCJ, Secția penală

Cameră de consiliu

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 143 din 21.02.2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 216 din 30.10.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Hârlău a hotărât, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 47 alin. (1) Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de încălcarea de către o persoană împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute de art. 38 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție (184 acte materiale de apelare telefon) la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 47 alin. (1) Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de încălcarea de către o persoană împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute de art. 38 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție (3 acte materiale de deplasare la domiciliu), la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

Prin aceeași hotărâre, Judecătoria Hârlău a dispus, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 47 rap. la art. 224 alin. (1) și (2) C. pen., condamnarea inculpatului A. pentru instigarea la violare de domiciliu, la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 47 rap. la art. 253 alin. (1) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. pentru instigarea la distrugere, la pedeapsa închisorii de 9 luni.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpatul A. sunt în concurs real și, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni, la care a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 2 ani și 9 luni= 11 luni), inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive de la data de 11.08.2023 la zi.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 143 din 21.02.2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost admis apelul de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 216/30.10.2024 pronunțate de Judecătoria Hârlău în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 423 din C. proc. pen., a fost desființată în parte, pe latură penală, sentința apelată și în rejudecare:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului A. și au fost repuse în individualitate pedepsele componente, cu înlăturarea sporului de pedeapsă de 11 luni închisoare.

Au fost înlăturate dispozițiile privind condamnarea inculpatului A. pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de încălcare de către o persoană împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute de art. 38 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție, prev. de art. 47 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, pentru care a fost trimis în judecată.

S-a constatat că, prin încheierea din data de 16.01.2025, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în raport de cele două infracțiuni de încălcare de către o persoană împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute de art. 38 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție, prev. de art. 47 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, din două infracțiuni într-o singură infracțiune de încălcare de către o persoană împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute de art. 38 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție, în formă continuată, prevăzută de art. 47 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., însumând 188 de acte materiale.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru infracțiunea de încălcare de către o persoană împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute de art. 38 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție, în formă continuată, prev. de art. 47 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (187 de acte materiale), la pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 38 rap la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare, stabilită în apel pentru infracțiunea de încălcare de către o persoană împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute de art. 38 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție, în formă continuată, prev. de art. 47 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (187 de acte materiale), la care s-a adăugat un spor de 7 luni închisoare reprezentând 1/3 din totalul celorlalte două pedepse stabilite pentru infracțiunea de instigare la violare de domiciliu, prev. de art. 47 raportat la art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. (1 an închisoare) și pentru infracțiunea de instigare la distrugere, prev. de art. 47 raportat la art. 253 alin. (1) C. pen. (9 luni închisoare), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 424 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dedus, în continuare, din durata pedepsei de executat de 2 ani și 5 luni închisoare, așa cum a fost stabilită prin prezenta decizie, durata măsurii arestării preventive de la data de 30.10.2024 la zi.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 03.03.2025, la locul de deținere, la Penitenciarul Iași, unde a semnat de primire, astfel că data până la care inculpatul avea posibilitatea să formuleze recurs în casație este 03.04.2025, inclusiv.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație, la data de 12.03.2025, inculpatul A., fără a invoca vreunul dintre cazurile de casație.

În motivele recursului în casație, inculpatul a criticat situația de fapt și modalitatea în care au fost administrate probele.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor participanților, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 07.05.2025, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită. La data de 23.05.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 C. proc. pen. (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 143 din 21.02.2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului care a exercitat calea de atac, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, în speță, inculpatul, cerere care este, de asemenea, promovată în termen legal.

În ceea ce privește condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aceasta nu este îndeplinită, având în vedere că nu este invocat niciun caz de recurs în casație, iar motivele de fapt expuse, întrucât se referă la o reapreciere a probatoriului, cu reținerea unei alte situații de fapt decât cea stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel, nu se circumscriu niciunuia din cazurile prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Dispozițiile art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care se referă indicarea cazului de recurs în casație și motivarea acestuia, sunt imperative, iar nerespectarea acestora conduce la neîndeplinirea uneia dintre condițiile de formă, tocmai pentru că, în absența acestora, nu s-ar putea pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, nici măcar la nivel teoretic.

Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Starea de fapt reținută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În acest context, formularea unor critici care nu se subsumează niciunui caz de casare invocat, echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 143 din 21.02.2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat A. la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare datorate statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 143 din 21.02.2025 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat A. la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2025.