ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 mai 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 13 iulie 2022, pronunțată de Judecătoria Rupea în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare (persoană vătămată B.).

În temeiul art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (persoană vătămată B.).

În temeiul art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (șapte acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată D.).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 2 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare + 2 ani și 2 luni închisoare - care reprezintă 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 5 ani închisoare).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale sau considerarea ei ca executată.

În temeiul art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 208 C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpatul A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 15 octombrie 2021 la zi, din pedeapsa de 8 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului A..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1800 RON.

În temeiul art. 274 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., cheltuielile judiciare în cuantum de 1663 RON - reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul A. în faza de judecată și în camera preliminară (av. Blidea Gheorghe), au rămas în sarcina statului.

S-a luat act că persoanele vătămate B. și C. nu se constituie părți civile în cauză.

Pentru a pronunța această sentință, analizând probatoriul administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la apărările acuzatului, instanța de fond a reținut, în esență, că fapta inculpatului A. care, la data de 07.10.2021, în jurul orei 05:30, în timp ce se afla la locuința situată la ferma de animale din localitatea Comăna de Jos, nr. 351, județul Brașov, unde locuia persoana vătămată B., înarmat cu un briceag și cu o bâtă de lemn (picior de scaun) l-a amenințat pe B., spunându-i că îl va omorî dacă anunță Poliția, provocându-i o stare de temere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 07.10.2021, în jurul orei 05:30, împreună cu inculpatul E., în vârstă de 17 ani, fiecare dintre cei doi fiind înarmați cu un briceag, respectiv cuțit, și câte o bâtă, au pătruns fără drept în locuința situată la ferma de animale din localitatea Comăna de Jos, nr. 351, județul Brașov, unde locuia persoana vătămată B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 224 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că fapta inculpatului A. care, în timp ce se afla la locuința situată la ferma de animale din localitatea Comăna de Jos, nr. 351, județul Brașov, prin amenințarea cu un briceag și cu o bâtă de lemn (picior de scaun) a constrâns persoana vătămată C. să îl urmeze, în perioada 07.10.2021- 14.10.2021, persoana vătămată C. fiind în imposibilitatea de a se deplasa în mod liber, fiind nevoită să călătorească cu inculpatul A. într-un atelaj hipo, apoi să rămână într-o casă din extravilanul localitatea Mândra, județul Brașov, unde a fost găsită de autorități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută și pedepsită de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În sfârșit, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în perioada 07.10.2021-14.10.2021, în timp ce se afla în atelajul hipo de patru ori, respectiv în casa din extravilanul localitatea Mândra, județul Brașov, în trei rânduri, a întreținut șapte raporturi sexuale normale cu persoana vătămată C. fără consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (șapte acte materiale) și art. 41 alin. (1) C. pen.

Prima instanță a constatat că, din fișa de cazier judiciar a inculpatului A., rezultă că, prin sentința penală nr. 2260 din 07.12.2018, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la data de 28.12.2018, au fost contopite mai multe pedepse la care a fost condamnat anterior, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție și interzicerea exercitării unor drepturi.

În vederea executării pedepsei rezultante de 3 ani și 4 luni închisoare, inculpatul A. a fost arestat la data de 12.07.2018 și a fost eliberat la data de 13.07.2021, cu un rest de pedeapsă de 36 zile.

Prima instanță a constatat, astfel, că infracțiunile reținute în prezenta cauză în sarcina inculpatului A., au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, fiind incidente prevederile art. 41 alin. (1) C. pen.

Astfel, s-a arătat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului A. au fost comise în luna octombrie 2021, deci după ce a fost executată pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2260 din 07.12.2018, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2018).

În consecință, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen. și a art. 38 alin. (1) C. pen., referitoare la concursul real de infracțiuni.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea și inculpații A. și E..

Prin motivele de apel, parchetul a criticat sentința apelată sub aspectul nelegalității, raportat la dispoziția de prelevare a probelor biologice de la inculpatul minor la data faptei, E., al netemeiniciei soluției de achitare a inculpatului A. pentru infracțiunea de viol comisă față de persoana vătămată D. și, respectiv, al greșitei individualizări a pedepselor aplicate aceluiași inculpat pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și viol comisă împotriva persoanei vătămate C., solicitând majorarea lor raportat la faptul că acesta a fost înarmat și față de durata lipsirii de libertate și a numărului actelor materiale de viol.

În dezvoltarea orală a motivelor de apel, inculpatul A., prin apărător din oficiu, a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, raportat la nivelul său minim de educație, la situația familială și socială precară și la atitudinea de recunoaștere parțială a comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precum și la atitudinea de regret cu privire la săvârșirea faptelor. Totodată, a învederat că nu a constrâns persoana vătămată în niciun fel.

Prin decizia penală nr. 697/Ap din 02 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea și inculpatul E. împotriva sentinței penale nr. 64 din 13 iulie 2022 a Judecătoriei Rupea, pronunțată în dosarul nr. x/2022, care a fost desființată sub aspectul:

- cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului A. pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., și viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., și al cuantumului pedepsei rezultante aplicate acestui inculpat;

- greșitei aplicări a pedepselor complementare și accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.;

- greșitei prelevări a mostrelor biologice de la inculpatul minor la data faptei, E..

Rejudecând în aceste limite, printre altele:

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., de la 5 ani închisoare la 6 ani închisoare.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale), art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., de la 6 ani închisoare la 9 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală de 9 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de viol, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat, pe lângă pedeapsa principală de 9 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de viol, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.), și pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de 9 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de viol, de 6 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, de 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu și de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de amenințare, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani și 6 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă principală de 11 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a adăugat pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a adăugat pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută soluția de achitare a inculpatului A. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată D.).

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a adăugat la durata prevenției inculpatului A. perioada din data de 14 iulie 2022 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 421 pct. 1 li. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe, inculpatul fiind obligat la plasa sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus avansarea onorariului interpretului de limbă maghiară în cuantum de 185,46 RON, iar onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 1736 RON, și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă minoră, în cuantum de 470 RON, au rămas în sarcina statului, fiind avansate în conturile Baroului Brașov.

Pentru a pronunța această decizie, făcând propria analiză a materialului probator administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea a reținut, în esență, printre altele, că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și calificarea juridică a acesteia, faptele săvârșite de inculpatul A. în perioada 07.10.2021 - 14.10.2021, astfel cum au fost detaliate în cuprinsul sentinței, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost condamnat în fond.

Astfel, ținând seama de declarațiile persoanelor vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor F. și G., cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 14.10.2021 și cu mențiunile procesului-verbal de depistare din aceeași dată, dar și cu unele dintre aspectele relatate de inculpații A. și E., Curtea a apreciat că nu se confirmă susținerile acestora din urmă, în sensul că nu au săvârșit infracțiunile reținute în sarcină.

În ceea ce privește infracțiunea de viol presupus a fi fost comisă de inculpatul A. față de persoana vătămată D., curtea de apel a constatat că, în mod corect, instanța de fond a dispus o soluție de achitare, reținând incidența cazului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținerile persoanei vătămate nefiind confirmate de celelalte probe administrate în cauză. Ca urmare, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiat apelul declarat sub acest aspect de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea.

Curtea a constatat, însă, că apelul parchetului este întemeiat, printre altele, în ceea ce privește tratamentul sancționator spre care s-a orientat instanța de fond pentru inculpatul A., considerând că pedepsele aplicate acestuia pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și viol sunt prea blânde în raport cu gravitatea concretă a acestor fapte și cu periculozitatea inculpatului.

Relativ la infracțiunea de lipsire la libertate în mod ilegal, instanța de apel a avut în vedere faptul că inculpatul a fost cel care a inițiat și organizat desfășurarea activității infracționale, că acesta s-a folosit de o armă nu numai la momentul la care a luat-o pe persoana vătămată C. din locuința sa, dar și ulterior, pentru a o intimida și a o descuraja să încerce să scape. Totodată, s-a observat durata deosebit de lungă în care inculpatul a privat-o de libertate pe persoana vătămată C. (aproape 7 zile) și condițiile deosebit de precare în care a fost ținută împotriva voinței sale în toată această perioadă (în căruță, în pădure, în casă dezafectată), Curtea notând afirmațiile acesteia potrivit cărora a și pierdut noțiunea timpului, dat fiind că nu avea ceas sau telefon mobil și nu putea lua legătura nu nimeni pentru a cere ajutor. Ținând seama de aceste împrejurări, precum și de faptul că inculpatul A. a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce impune majorarea limitelor de pedeapsă cu o jumătate, Curtea a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de prima instanță, situată aproape de minimul prevăzut de lege, nu reflectă corespunzător gravitatea faptei comise și se impune a fi majorată, pentru a asigura scopul pedepsei. În opinia instanței de apel, o pedeapsă de 6 ani închisoare este proporțională cu gravitatea concretă a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea de viol în formă continuată, comisă de inculpatul A. față de persoana vătămată C., Curtea a constatat că aceasta este atât nelegală, cât și netemeinică. Astfel, s-a constatat că, urmare a modificării C. pen. prin Legea nr. 217/2020, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de viol este închisoarea de la 5 la 10 ani. Având în vedere că inculpatul A. a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, care impune majorarea limitelor de pedeapsă cu jumătate, a rezultat că pedeapsa minimă pe care instanța de fond putea să o aplice era de 7 ani și 6 luni închisoare. Prin urmare, a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința apelată este nelegală. Curtea a considerat, însă, că raportat la numărul actelor materiale, la modul de realizare a constrângerii persoanei vătămate, la atitudinea inculpatului de dispreț profund față de libertatea sexuală a persoanei vătămate, manifestată inclusiv în fața instanței de apel, prin denigrarea acesteia și prin neasumarea responsabilității cu privire la conduita sa, o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege este neîndestulătoare, impunându-se majorarea pedepsei aplicate de prima instanță, de la 6 ani închisoare la 9 ani închisoare, acest cuantum fiind de natură să asigure realizarea scopurilor pedepsei în mod efectiv. Consecutiv s-a dispus refacerea procedeului de contopire în concordanță cu pedepsele astfel majorate, aplicând, în final, inculpatului A. o pedeapsă rezultată de 11 ani și 6 luni închisoare.

Analizând în continuare, din oficiu, sentința apelată sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că instanța de fond a aplicat nelegal pedepsele complementare și accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., aceste pedepse însoțind pedeapsa principală a închisorii care a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea de viol în formă continuată. Din această perspectivă, deși nici inculpatul și nici parchetul nu au criticat sentința apelată și sub acest aspect, Curtea a modificat sentința apelată și în ceea ce privește modalitatea de aplicare a pedepselor complementare și accesorii, în conformitate cu dispozițiile art. 65, art. 66 C. pen. și ale art. 45 C. pen.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A., personal, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., și învederând că, în mod greșit, în privința sa, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., câtă vreme nu a săvârșit faptele în condițiile recidivei postexecutorii. Ca urmare, a solicitat admiterea recursului în casație și "repunerea pedepselor, în limitele instanței de fond", cu consecința emiterii unui nou mandat de executare a pedepsei.

Prin încheierea din 07 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 697/AP din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția penală, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 433 și art. 447 C. proc. pen., rezultă că recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la motivul de recurs reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. cu argumentarea că au fost reținute eronat dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen., cu consecința aplicării unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând dispozițiile legale incidente în speță, se constată că, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016, nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).

Totodată, s-a subliniat că, deși o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune, există, însă, și situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă (deciziile nr. 226/RC din 14 iunie 2016, nr. 18/RC din 17 ianuarie 2017, nr. 439/RC din 15 noiembrie 2019, nr. 316/RC din 20 septembrie 2019, nr. 340/RC din 06 octombrie 2020, publicate pe site-ul www.x.ro). Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Așa cum s-a arătat anterior, în speță, prin motivele de recurs în casație, recurentul inculpat A. a considerat că în privința sa au fost aplicate eronat dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen., deși nu erau întrunite cumulativ condițiile de existență a recidivei postexecutorii.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen., există recidivă postexecutorie atunci când, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață ori a unei pedepse cu închisoarea mai mare de un an, aplicată pentru o infracțiune intenționată sau praeterintenționată, cel condamnat săvârșește, înainte de reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, o nouă infracțiune intenționată sau praeterintenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel puțin un an sau detențiunea pe viață.

Examinând susținerile recurentului prin raportare la hotărârile de condamnare care au impus, în opinia instanțelor de fond și apel, reținerea dispozițiilor privind recidiva postexecutorie, Înalta Curte observă că aceste prevederi au fost avute în vedere prin raportare la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare rezultată în urma contopirii mai multor pedepse la care fusese condamnat anterior inculpatul A. prin sentința penală nr. 2260 din 07 decembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la 28 decembrie 2018. În vederea executării acestei pedepse inculpatul A. a fost arestat la 12 iulie 2018, fiind eliberat la 13 iulie 2021, cu un rest de pedeapsă de 36 de zile.

Cum infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite de inculpat în cursul lunii octombrie 2021, așadar după considerarea ca executată (la 17 august 2021) a pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2260 din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin necontestare, dar înainte de reabilitare sau de împlinirea termenului de reabilitare [care, potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) este de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani, așa cum este situația în speță], Înalta Curte constată că, în mod corect, instanțele de fond și apel au reținut că acestea au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) C. pen.

În consecință, în mod judicios instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 43 alin. (5) C. pen., în conformitate cu care "dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate".

Ca urmare, Înalta Curte constată că pedepsele de 6 ani închisoare, 9 ani închisoare, 1 an închisoare și, respectiv, de 6 luni închisoare aplicate, în cauză, recurentului se încadrează în limitele speciale prevăzute de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen., de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 224 alin. (1) și (2) C. pen. și de art. 206 alin. (1) C. pen., care, în condițiile reținerii recidivei postexecutorii [conform art. 43 alin. (5) C. pen..], sunt majorate cu jumătate, fiind cuprinse între 4 ani și 6 luni și 15 ani închisoare, între 7 ani și 6 luni și 15 ani închisoare, între 9 luni și 4 ani închisoare și, respectiv, între 4 luni și 15 zile și 1 an și 6 luni închisoare, iar pedeapsa rezultantă este, la rândul său, calculată corect.

În plus, se apreciază că, în condițiile în care majorarea pedepselor aplicate la fond inculpatului A. s-a realizat de către instanța de control judiciar în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, în speță nu au fost nesocotite dispozițiile art. 418 C. proc. pen., privind neagravarea situației inculpatului în propria cale de atac.

Față de cele ce preced, constatând că, din perspectiva criticilor invocate, nu rezultă aspecte de nelegalitate care să poată fi îndreptate prin prisma dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 697/AP din 02 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 697/AP din 02 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 mai 2023.