ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpata A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1234/23.10.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Constanța a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa rezultantă de 2 ani 7 luni și 20 de zile închisoare și la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (1.390 acte materiale -în perioada 01.06.2014 - 02.11.2016), prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1232 din 26.10.2015 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 307/P din 11.03.2016 a Curții de Apel Constanța.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 25 din C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Comuna Târgușor și a obligat pe inculpată la plata către aceasta a sumei de 83.896,24 RON reprezentând accesorii (majorări de întârziere) ale prejudiciului achitat integral în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpată să plătească suma de 6.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 5.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale.

În temeiul art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpată să plătească părții civile cheltuieli judiciare în cuantum de 12.300 RON, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 1234/23.10.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2022, și a obligat pe inculpată la plata cheltuielilor de judecată.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantă a rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, în drept, fapta inculpatei A. care, în perioada 01.06.2014 - 02.11.2016, în calitate de funcționar public angajat al Primăriei Târgușor în funcția de inspector impozite și taxe, cu atribuții de colectare taxe locale, și-a însușit suma totală de 248.851,58 RON compusă din: 103.625,58 RON reprezentând contravaloarea serviciilor apă potabilă încasată și nedepusă, 9.863 RON reprezentând contravaloare borderouri de încasări generate de programul informatic și 135.363 RON reprezentând încasări din impozit teren extravilan, impozit teren, impozit auto, impozit clădiri, amenzi, chirii și concesiuni, sume de bani pe care le gestiona, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată (1.390 acte materiale), prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

La data de 10 martie 2025, inculpata A. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, prin apărător ales, cu împuternicire avocațială aflată la dosar.

În motivarea cererii de recurs în casație, apărarea a susținut că în prezenta cauză a intervenit prescripția răspunderii penale prin raportare la limitele de pedeapsă ale faptei reținute în sarcina recurentei, respectiv de la 2 la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 295 din C. pen.

În acest sens, apărarea a arătat că potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale incident în cauză este de 8 ani, iar activitatea infracțională reținută în sarcina recurentei inculpate și recunoscută de aceasta s-a derulat în perioada 01.06.2014 - 02.11.2016, astfel încât termenul de prescripție de 8 ani s-a îndeplinit la data de 02.11.2024.

Totodată, a apreciat că în mod greșit curtea de apel a constatat că termenul de prescripție a răspunderii penale de 8 ani a fost suspendat pe perioada declarării pandemiei generată de virusul respirator SARS/COV/2 pe teritoriul național și a susținut că, sub acest aspect, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 156 alin. (1) teza a II-a din C. pen.

În argumentarea acestei critici, apărarea a susținut, în esență, că Decretele Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 și nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind instituirea, respectiv prelungirea stării de urgență pe teritoriul României nu au produs efecte ope legis, ci efecte coroborate cu efectele pandemiei de coronavirus, rezultând astfel că trebuie analizată in concreto în fiecare speță dacă a stagnat activitatea de urmărire penală sau de judecată, și a învederat că activitatea de urmărire penală a continuat în prezenta cauză, nefiind afectată în niciun mod de pandemie, întrucât dosarul se afla în lucru la expertul contabil, aceasta fiind, de altfel, singura proba rămasă de administrat de către organele de cercetare penală.

Pe cale de consecință, recurenta, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului astfel cum este formulat, casarea hotărârii atacate și încetarea procesului penal, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Totodată, urmare a admiterii în principiu a cererii de recurs în casație, recurenta a solicitat suspendarea în tot a executării hotărârii penale atacate, măsura remediu pentru înlăturarea riscului unei detenții nelegitime, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

În drept, a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel cum acesta este interpretat prin decizia Curții Constituționale din data 18 februarie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a depus concluzii scrise, solicitând respingerea căii de atac promovate, ca inadmisibilă.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 03.04.2025, sub nr. x/2022.

Prin referatul din 03.04.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 08 mai 2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 30 aprilie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de recurenta inculpată A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.".

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatei A. la data de 16.12.2024, la domiciliul procesual ales -Cab. av. B., situat în Constanța, str. x, jud. Constanța (fila x din volumul curții de apel coroborat cu fila x din același dosar, care conține declarația de apel a recurentei inculpate prin apărător ales, în cuprinsul căreia a indicat și domiciliul procesual ales).

Din verificările efectuate în Evidența Electronică a Administrației Naționale a Penitenciarelor rezultă că recurenta inculpată A. a fost arestată la data de 17.01.2025 și depusă la penitenciar la aceeași dată, de către Inspectoratul de Poliție Județean Constanța.

Termenul de declarare a recursului în casație, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 16.01.2025 pentru inculpata A..

Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă de inculpata A. la data de 10.03.2025, cu depășirea, prin urmare, a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de recurentă nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Constatarea anterioară face neutilă analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpata A., precum și a cererii de suspendare a executării hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acesteia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1174/P din data de 10 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 mai 2025.