ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 24/CA din data de 16 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în baza art. 431, 432 C. proc. pen. rap. la art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost admisă contestația în anulare formulată de persoana vătămată A. împotriva Deciziei penale nr. 1108/A din 04 octombrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. x/208/2017.

S-a desființat decizia penală contestată și rejudecând apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinței penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/208/2017:

În baza art. 488 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinței penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/208/2017.

S-a desființat sentința penală apelată cu privire la conținutul pedepsei complementare și accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

S-au menținut dispozițiile privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b (constând în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și g (constând în dreptul de a ocupa funcția de contabil șef și de a exercita profesia de contabil, de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii) din C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie pe lângă infracțiunea de delapidare și pe lângă pedeapsa rezultantă.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 139 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/208/2017, în ceea ce o privește pe inculpata B., în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș cu inculpata B., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 38 alin. (1) C. pen., obiect al cauzei penale nr. x/P/2015.

În baza art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.

În baza art. 45 C. pen. și a art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. (de la rămânerea definitivă a hotărârii).

În baza art. 45 C. pen. și a art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. și a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite: 2 ani + (1 an + 3 luni)/3 = 2 ani și 5 luni închisoare).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 45 C. pen. și art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioada de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. (de la rămânerea definitivă a hotărârii).

În baza art. 45 C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata să fie obligată sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații cu documente de natură pentru a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., să se comunice Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatei să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Caraș-Severin sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile în beneficiul Primăriei Comunei Iablanița sau la A.J.O.F.M. Caraș-Severin.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:

La data de 07 februarie 2017 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr. x/208/2017 acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș cu inculpații B., cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. și C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., obiect al cauzei penale nr. x/P/2015.

În fapt, s-a reținut că în perioada 2013-2014, inculpata B., împreună cu inculpatul C., au transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăți comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoțând totodată cu titlul de salarii și sume de bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei, prejudiciu care a fost integral recuperat.

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 11 decembrie 2015 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., reținându-se că, în perioada 2013 - 2014, inculpata B., împreună cu inculpatul C., au transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăți comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoțând totodată cu titlul de salarii și sume de bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei, prejudiciu care a fost integral recuperat.

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 30 mai 2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză și cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., ambele cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecta B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. și față de C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

La data de 25 octombrie 2016, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 25 octombrie 2016 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. și față de C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

De asemenea, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 13 ianuarie 2017 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală față de inculpata B., din delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală față de inculpatul C. din delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

Inculpații B. și C. au arătat că recunosc în întregime și regretă faptele comise.

Inculpata B. a menționat că este de acord să presteze muncă în folosul comunității și a precizat că a achitat în întregime prejudiciul constatat.

Inculpatul C. a menționat că este de acord să presteze muncă în folosul comunității.

Totodată, s-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Acordul a cuprins felul și cuantumul pedepsei aplicate inculpaților, respectiv: inculpata B. - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. au aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În temeiul disp. art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. B) C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare pedeapsa cea mai grea la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite 2 ani (1 an+3 luni)/3 - 2 ani și 5 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen. și inculpatul C. - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. au aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În temeiul disp. art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. urmează a fi aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare pedeapsa cea mai grea la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite 2 ani (1 an + 3 luni)/3 - 2 ani și 5 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

Totodată, a fost înaintat instanței Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015.

Analizând acordurile de recunoaștere a vinovăției înaintate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, instanța de fond a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Comiterea faptelor reținută în sarcina inculpaților rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, din nota de constatare privind verificările efectuate la D. nr. 9959 din 23 noiembrie 2015 întocmită de reprezentanții A., instanța de fond a reținut că, în perioada 01 februarie 2013 - 01 august 2013, au fost efectuate transferuri de garanții de licitații ce trebuiau constituite venit, provenite din contracte reziliate cu o vechime mai mare de trei ani, de la 5 agenți economici, respectiv SC E., SC F., SC G., SC H., SC I., către 2 agenți economici - SC J. - suma totală de 33931,25 lei, respectiv SC K. - suma de 33.931, 25 lei. Scopul efectuării acestor transferuri a fost restituirea frauduloasă a acestor sume, prin sustrageri repetate de numerar din casierie.

Astfel, în data de 06 august 2013, a fost sustrasă suma de 2000 lei, pe registrul de casa fiind trecută suma de 26350 lei, iar totalul stalului de plată achitat în ziua respectivă este de 24350, iar suma de 16604 lei ce întregește restul de plată din centralizatorul de salarii este achitat în data de 07 august 2013.

În data de 19 august 2013, a fost sustrasă suma de 5000 lei, prin dispoziția de plată 462 (contravaloare aviz afine) în care este modificată valoarea pe spatele dispoziției, din 5000 lei în 10.000 lei, iar în contabilitate este operată ca restituire garanție la SC J.

În data de 07 octombrie 2013, a fost sustrasă suma de 2000 lei, pe registrul de casa fiind trecută suma de 26500 lei, iar totalul statului de plată este de 28.500 lei, în contabilitate fiind menționați retrași din contul 46211 - garanții masă lemnoasă.

În data de 22 octombrie 2013, a fost sustrasă suma de 1000 lei, pe registrul de casa fiind trecută suma de 9550 lei avans salarii octombrie, iar totalul statului de plată este de 8550 lei, în registre contabile fiind evidențiate ca restituire garanție la SC J.

În intervalul 01 februarie 2013 - 29 iulie 2013 a fost sustrasă, prin casieria subunității, din contul de garanție al agentului economic SC K. SRL, suma totală de 33900 lei, provenită de la 3 agenți economici, conform Registrului Jurnal și înregistrată fictiv pe acesta astfel: în data de 12 februarie 2013, a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin majorarea pe registrul de casa a plăților salariale aferente lunii ianuarie 2013; în data de 13 februarie 2013 a fost sustrasă suma de 500 lei prin dispoziție de plată nr. 60 semnată de conducerea subunității și chitanța nr. 19 de la SC L. SRL; în data de 12 martie 2013 a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăților salariale aferente lunii februarie 2013; în data de 10,04.2013 a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăților salariale aferente lunii martie 2013; în data de 25 aprilie 2013, a fost sustrasă suma de 1000 lei prin mărirea pe registrul de casa a avansurilor salariale aferente lunii aprilie 2013; în data de 13 mai 2013 a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăților salariale aferente lunii aprilie 2013; în data de 20 mai 2013 a fost sustrasă suma de 4920 lei prin dispoziția de plată nr. 225 semnată de conducerea subunității și chitanța nr. 23 de la SC L. SRL; în data 28 mai 2013 a fost sustrasă suma de 1000 lei, prin mărirea în registrul de casa a avansurilor salariale aferente lunii mai 2013; în data de 11 iunie 2013 a fost sustrasă suma de 1000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăților salariale aferente lunii mai 2013; în data de 17 iunie 2013 a fost sustrasă suma de 5000 lei prin dispoziția de plată nr. 284 semnată de conducerea subunității și chitanța nr. 1073 de la SC J. SRL; în data de 11 iulie 2013 a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăților salariale pe luna iulie 2013; în data de 25 iulie 2013 a fost sustrasă suma de 1000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a avansurilor salariale aferente lunii iulie 2013; în data de 29 iulie 2013 a fost sustrasă suma de 4980 lei, prin dispoziția de plată nr. 379, semnată de conducerea subunității și chitanța nr. 521 de la SC J. SRL; în data de 01 iulie 2014, conform fișei jurnal M., s-a constatat transferul garanției de 9112,42 lei în contul de furnizări 4011 al SC J.; în data de 01 august 2014, conform fișei jurnal K., s-a constatat transferul sumei de 800 lei de unde au fost sustrași prin casieria unității prin dispoziții de plată și chitanța de la agentul respectiv.

Din declarația inculpatei B. din data de 03 noiembrie 2016 reiese că își menține declarațiile anterioare date în fața organelor de urmărire penală. A luat la cunoștință de plângerea formulată împotriva sa de A. cu nr. 10221 din 07 decembrie 2015 și referitor la acestea a precizat că a fost angajată la D. din anul 1987 și până în data de 08 decembrie 2015, când a încetat raporturile cu aceștia.

Din declarația inculpatului C. din data de 11 noiembrie 2016 a rezultat că își menține declarațiile anterioare date în fața organelor de urmărire penală. A luat la cunoștință de plângerea formulată împotriva sa de A. cu nr. 10221 din 07 decembrie 2015 și referitor la acestea a precizat că a fost angajat la D. din anul 1984 și până în data de 08 decembrie 2015 când a încetat raporturile cu aceștia.

Fiind audiată la data de 25 ianuarie 2017, inculpata B. a declarat că recunoaște comiterea faptelor și acceptă încadrarea juridică a acestora, astfel cum a fost stabilită prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 25 octombrie 2016.

De asemenea, fiind audiat la data de 25 ianuarie 2017, inculpatul C. a declarat că recunoaște comiterea faptelor și acceptă încadrarea juridică a acestora, astfel cum a fost stabilită prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 25 octombrie 2016.

În plus, inculpatul a declarat că, din anul 2010, până în luna decembrie 2015, a fost singurul casier al D., având în principal următoarele atribuții: opera în registrul de casă toate sumele de bani intrate și ieșite din casiere, în baza documentelor specifice; scotea bani de la bancă și îi distribuia către persoane fizice și juridice în funcție de documentele contabile existente; achita salariile către colegi în funcție de sumele înscrise în statele de plată; restituia diverse sume de bani către firmele care aveau de primit bani de la Ocolul Silvic; încasa bani de la persoane fizice și juridice și elibera documente de încasare; avea împuternicire de ridicat bani de la bancă, dar nu avea drept de semnătură, drept pe care îl avea doar șeful de ocol și contabila B.; întocmea dispoziții de plată și încasare sume de bani de la și pentru clienți sau pentru diverse operațiuni interne de casă, însă nu le semna deoarece nu avea dreptul; tăia chitanțe pentru toți banii în numerar primiți în casierie; prezenta în fiecare zi registrul de casă la contabilul șef B., pentru a verifica corectitudinea înscrierilor în acesta în funcție de documentele atașate la registru.

Inculpatul C. a descris pe larg în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale, modalitatea de lucru legată de plata salariilor, precum și modul de modificare a registrului de casă manual și electronic.

Inculpata B. a precizat, în cuprinsul declarațiilor date, că în perioada 2010-2015 a fost singura contabilă de la D., calitate în care avea, ca atribuții, înregistrarea documentelor de evidență primară în conturi și întocmirea balanțelor, a situațiilor, a raportărilor lunare, întocmirea documentelor de evidență primară, avea drept de semnătură în bancă și astfel întocmea și semna ordine de plată, file cec și alte asemenea instrumente de plată, întocmea și semna dispozițiile de plată și încasare de sume de bani de la și pentru clienți sau pentru diverse operațiuni interne de casă, ținea evidența pe conturi și întocmea diverse situații și raportări aferente acestora. Și inculpata B. a descris pe larg procedura urmată în ceea ce privește plata salariilor, precum și situația garanțiilor depuse de firme.

În drept, fapta inculpatului C. care, în perioada 2013 - 2014, împreună cu inculpata B., a transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăți comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoțând totodată titlul de salarii și sume da bani mai mari decât statul de plată și creând astfel un prejudiciu total de 55679,67 lei, prejudiciu care a fost recuperat integral, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

În drept, fapta inculpatei B. care, în perioada 2013 - 2014, împreună cu inculpatul C., a transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăți comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoțând totodată titlul de salarii și sume da bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei, prejudiciu care a fost recuperat integral, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

Astfel, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de delapidare a constat, în speță, în însușirea și folosirea de către inculpați, care aveau calitatea de funcționari publici (astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.), în interes propriu, de sume de bani pe care le administrau, prin transferarea acestor sume, inițial, în conturile de furnizor ale mai multor societăți comerciale, pentru ca ulterior aceste sume să fie restituite fraudulos, prin mărirea pe registrul de casă a plăților salariale, fiind apoi scoase, cu titlu de salariu, sume mai mari de bani decât cele menționate în statul de plată.

Urmarea imediată a constat în crearea unui prejudiciu în cuantum de 55.679,67 lei.

Raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită de cei doi inculpați și urmarea produsă rezultă din ansamblul probelor administrate.

Sub aspect subiectiv, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, urmărindu-se crearea prejudiciului cauzat și astfel mărirea patrimoniului inculpaților.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, elementul material al acesteia a constat în falsificarea de către inculpații aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a unor documente contabile cu prilejul întocmirii acestora, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol, iar raportul de cauzalitate rezultă ex re, fiind în prezența unei infracțiuni de pericol.

Sub aspect subiectiv, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, infracțiunea de fals intelectual constituind infracțiunea mijloc săvârșită în scopul creării condițiilor necesare săvârșirii infracțiunii scop - aceea de delapidare.

În fine, în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, aceasta a constat, în speță, în folosirea documentelor contabile falsificate (cunoscând că acestea sunt falsificate, între inculpați existând o înțelegere în acest sens), în scopul scoaterii unor sume mai mari de bani decât sumele menționate în statele de plată cu titlu de salarii.

Urmarea imediată a constat în producerea consecințelor juridice urmărite de inculpați, creându-se astfel o stare de pericol. Raportul de cauzalitate rezultă ex re, iar sub aspect subiectiv, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, făptuitorii prevăzând și urmărind producerea rezultatului socialmente periculos.

De asemenea, s-a impus reținerea formei continuate a infracțiunilor, în raport de faptul că activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă lungă de timp - 2013 - 2014, fiind săvârșite acte materiale ce intră în conținutul acelorași infracțiuni, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Față de aceste considerente și apreciind cuantumul pedepselor cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpați ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) rap. la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., instanța de fond a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș cu inculpații C. și B.

Împotriva Sentinței penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/208/2017, a formulat apel inculpata B., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17 august 2017 sub nr. x/208/2017.

În memoriul cuprinzând motivele de apel, inculpata B. a criticat sentința penală atacată, solicitând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se înlăture interdicția prev. de art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen. sau să se precizeze care dintre cele trei variante se impune a se aplica din acest articol, întrucât acesta are trei componente, în condițiile în care inculpata a săvârșit infracțiunea în calitate de contabil șef, ea lucrând actualmente ca economist, fără a avea controlul financiar preventiv.

Prin Decizia penală nr. 1108/A din 04 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/208/2017, Curtea de Apel Timișoara în baza art. 488 alin. (4), lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinței penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr. x/208/2017, a desființat sentința apelată cu privire la conținutul pedepsei complementare și accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și, rejudecând în aceste limite, a menținut dispozițiile privind interzicerea, ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie pe lângă infracțiunea de delapidare și pe lângă pedeapsa rezultantă a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. și a stabilit că acestea au următorul conținut: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g) dreptul de a ocupa funcția de contabil șef și de a exercita profesia de contabil de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere faptul că instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecății și, raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, a constatat că în mod corect a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș cu inculpata B., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 38 alin. (1) C. pen., obiect al cauzei penale nr. x/P/2015.

Curtea a apreciat că sunt fondate criticile din apelul inculpatei, în sensul că prin hotărârea pronunțată nu s-a precizat în privința interdicției prev. de art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen., care dintre cele trei variante din acest articol se aplică.

Astfel, potrivit art. 67 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. (2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

Prima instanță, admițând acordul de recunoaștere a vinovăției, a interzis inculpatei, în baza art. 45 C. pen. și a art. 67 alin. (2) C. pen., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. (de la rămânerea definitivă a hotărârii).

Potrivit art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;

Dispozitivul hotărârii judecătorești trebuie să fie clar și precis, fără a necesita trimiterea la actele dosarului pentru punere în executare. Dacă în privința interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. indicarea acestora este suficientă, acestea având conținutul expres prevăzut de lege, în privința interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. este necesară stabilirea exactă a conținutului dreptului interzis, cu referire la funcția, profesia, meseria ori activitatea concretă de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, cum rezultă aceasta din probele administrate în cauză. Aceasta deoarece, inculpatul poate avea concomitent mai multe funcții sau poate exercita mai multe profesii, meserii sau activități, fără a se folosi de toate pentru săvârșirea infracțiunii pentru care se dispune condamnarea sau folosindu-se doar de unele dintre acestea.

În cauză, Curtea a reținut că inculpata B. a săvârșit infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 C. pen., constând în aceea că în perioada 2013 - 2014, împreună cu inculpatul C., a transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăți comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoțând totodată titlul de salarii și sume da bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei.

Potrivit contractului individual de muncă, inculpata exercita profesia de contabil în cadrul D., iar potrivit Deciziei 515 din 12 noiembrie 2009, aceasta a fost numită în funcția de contabil șef la D. S-a observat astfel, potrivit documentelor de la dosar, că pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare reținută în sarcina sa, inculpata s-a folosit de profesia de contabil și funcția de contabil șef.

Prin urmare, s-a observat că în mod pertinent prima instanță a constatat îndeplinite condițiile art. 480 - 482 C. proc. pen. și a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș cu inculpata B., acord în care părțile au prevăzut și pedepsele complementare și accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., soluție care se impune a fi păstrată potrivit art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cu toate acestea, în condițiile în care în cuprinsul acordului nu s-a precizat conținutul interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., precizare necesară în dispozitivul hotărârii, aceasta se va efectua de către instanța de control, fără ca prin aceasta să se modifice soluția cu privire la care s-a ajuns în acord, urmând a fi menținute dispozițiile privind interzicerea, ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie, pe lângă infracțiunea de delapidare și pe lângă pedeapsa rezultantă, a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. cu stabilirea însă exactă a conținutului acestora.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 488 alin. (4), lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinței penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosar nr. x/208/2017, a fost desființată sentința apelată cu privire la conținutul pedepsei complementare și accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și, rejudecând în aceste limite, a menținut dispozițiile privind interzicerea, ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie pe lângă infracțiunea de delapidare și pe lângă pedeapsa rezultantă a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. și stabilește că acestea au următorul conținut: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; g) dreptul de a ocupa funcția de contabil șef și de a exercita profesia de contabil de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 octombrie 2017 sub nr. x/59/2017, persoana vătămată A. a solicitat desființarea Deciziei penale nr. 1108/A din 04 octombrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. x/208/2017 și rejudecarea apelului formulat de către inculpata B. împotriva Sentinței penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/208/2017.

În motivarea contestației în anulare formulată persoana vătămată a arătat că soluționarea cauzei în apel a avut loc fără citarea acesteia, fiind îndeplinite prevederile art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Analizând contestația în anulare formulată din prisma motivelor prevăzute de art. 426 C. proc. pen., s-a constatat că aceasta este admisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare: a) când judecata în apel a avut loc. fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate".

S-a reținut că din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al contestației în anulare, care se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 431 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

S-a apreciat că, în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 431 C. proc. pen. privind admiterea în principiu a contestației,întrucât acesta vizează o decizie pronunțată în apel, a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, de către persoana vătămată și vizează unul din cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

În ceea ce privește fondul contestației, Curtea a constatat că motivul invocat de către persoana vătămată este întemeiat, în condițiile în care instanța de apel care a soluționat Dosarul nr. x/208/2017, pronunțând decizia contestată, nu a dispus citarea persoanei vătămate A., cu toate că aceasta a fost menționată în citativ, fiind dat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, s-a reținut că, în motivarea apelului, inculpata B. a criticat sentința penală atacată, solicitând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se înlăture interdicția prev. de art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen. sau să se precizeze care dintre cele trei variante se impune a se aplica din acest articol, întrucât acesta are trei componente, în condițiile în care inculpata a săvârșit infracțiunea în calitate de contabil șef, ea lucrând actualmente ca economist, fără a avea controlul financiar preventiv.

Instanța de apel și-a însușit starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 38 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a reținut că starea de fapt, vinovăția, cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare nu au fost contestate de către inculpată, acesta uzând de procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, astfel că prima instanță în mod corect admițând acest acord, motiv pentru care instanța de apel a analizat criticile inculpatei privind aplicarea pedepsei complementare și accesorii conform art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen.

S-a mai reținut că prima instanță, admițând acordul de recunoaștere a vinovăției, a interzis inculpatei, în baza art. 45 C. pen. și a art. 67 alin. (2) C. pen., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. (de la rămânerea definitivă a hotărârii). În cauză, inculpata B. a săvârșit infracțiunea de delapidare prev. de art. 295 C. pen., constând în aceea că în perioada 2013-2014, împreună cu inculpatul C., a transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăți comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoțând totodată titlul de salarii și sume da bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei.

De asemenea, s-a reținut că așa cum rezultă din contractul individual de muncă, inculpata exercita profesia de contabil în cadrul D., iar potrivit Deciziei 515 din 12 noiembrie 2009, aceasta a fost numită în funcția de contabil șef la D.. Astfel, s-a apreciat că potrivit documentelor de la dosar, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare reținută în sarcina sa, inculpata s-a folosit de profesia de contabil și funcția de contabil șef.

Drept urmare, instanța de apel în privința interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. a stabilit conținutul dreptului interzis, cu referire la funcția, profesia, meseria ori activitatea concretă de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, cum rezultă aceasta din probele administrate în cauză, în sensul că a menținut dispozițiile privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) (constând în dreptul de a ocupa funcția de contabil șef și de a exercita profesia de contabil, de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii) din C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie pe lângă infracțiunea de delapidare și pe lângă pedeapsa rezultantă. Aceasta deoarece inculpatul poate avea concomitent mai multe funcții sau poate exercita mai multe profesii, meserii sau activități, fără a se folosi de toate pentru săvârșirea infracțiunii pentru care se dispune condamnarea sau folosindu-se doar de unele dintre acestea.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 ianuarie 2018, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 8.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației.

Analizând cu prioritate excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată, a fost admisă contestația în anulare formulată de persoana vătămată A. împotriva Deciziei penale nr. 1108/A din 04 octombrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. x/208/2017, a fost admisă decizia penală contestată și rejudecând apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinței penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/208/2017 în baza art. 488 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.a fost admis apelul declarat de inculpata B., care este definitivă.

Se reține că în privința hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În cauză, se constată că, contestatoarea A. a formulat apel împotriva unei hotărâri pronunțate având ca obiect o contestație în anulare care, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. este definitivă. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 24/CA din data de 16 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 2250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata inculpată B..

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru intimata inculpată B., în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 24/CA din data de 16 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru intimata inculpată B., în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Obligă contestatoarea A. la plata sumei de 2250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata inculpată B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2018.

Procesat de GGC - GV