ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3848/06.07.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 386 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din două infracțiuni prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în două infracțiuni prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, formulată de inculpat, prin apărător ales.

În temeiul art. 396 alin. (1) și 5 C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen., cu aplicarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 32/2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost achitat inculpatul A., cercetat în stare de libertate, în ceea ce privește săvârșirea a două infracțiunii de contrabandă simplă (varianta asimilată) în modalitatea normativă privitoare la colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (fapte din data 17.02.2016 și din data de 23.02.2016).

În temeiul art. 397 alin. (1), raportat la art. 25 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F., D.G.R.F.P. Timișoara, Direcția Regională Vamală Timișoara.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 112 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor produse accizabile: 10 pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x și un pachet de țigări marca x, netimbrate, ce se află introduse în Camera de Corpuri Delicte a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, conform procesului-verbal din data de 18.02.2016, precum și 40 pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x, 10 de pachete de țigări marca x Black, 20 de pachete de țigări marca x și un pachet de cafea marca x de 500 de grame, netimbrate, ce se află introduse în Camera de Corpuri Delicte a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, conform procesului-verbal din data de 25.02.2016.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. s-a luat act că inculpatul a restituit părții civile suma de 1054 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta din data de 23.02.2016.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 275 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Prin Decizia penală nr. 1270/A din 26.10.2017, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 3848/06.07.2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția penală în Dosarul nr. x/2016.

A desființat parțial sentința apelată și în rejudecare:

1). Latura penală:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din cea reținută în rechizitoriu într-o singură infracțiune de contrabandă (asimilată) în formă continuată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 67 alin. 2) C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat B., situat în Timișoara, jud. Timiș, la pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă (asimilată) în formă continuată (compusă din două acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, începând cu data pronunțării prezentei decizii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. și a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani (care se calculează de la data pronunțării prezentei decizii), conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș la datele fixate de acest serviciu;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Timișoara sau în cadrul S.C. C. S.A. Timișoara, pe o perioadă de 60 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind cazurile și condițiile în care suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi revocată.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus ca executarea pedepsei complementare să înceapă de la data pronunțării prezentei decizii.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

II. Latura civilă:

A admis acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Direcția Regională Vamală.

În temeiul 397 alin. (1) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 C. civ., art. 114 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii, art. 174 și art. 181 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, a obligat inculpatul A. să plătească părții civile suma de 1054 RON (debit principal) la care a adăugat accesoriile fiscale (dobânzi și penalități de nedeclarare) calculate de la data de 23.02.2016 (data săvârșirii actului material de contrabandă) și până la plata integrală a debitului principal.

A constatat că inculpatul a despăgubit integral partea civilă pentru prejudiciul provocat prin actul material de contrabandă din data de 17.02.2016.

III. Cheltuielile de judecată:

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și la judecata în primă instanță.

IV. A menținut dispoziția de confiscare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

A dispus plata sumei de 100 RON din fondurile MJ în contul Baroului Timiș, onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu în apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 1270/A din data de 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în termen legal, a formulat recurs în casație inculpatul A.

În susținerea căii de atac, recurentul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație inculpatul a susținut, în esență, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, aceasta fiind o contravenție, așa cum, în mod corect, a reținut prima instanță, dispunând achitarea.

A precizat că numărul de țigările deținute nu atingea limita de 10.000 de țigarete, ceea ce conduce la concluzia că fapta săvârșită constituie contravenție conform legislației în vigoare, iar nu infracțiune, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

A invocat cauza Mischie vs. România (Hotărârea din 16.09.2014), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat România statuând că este inadmisibilă condamnarea în apel, după ce în primă instanță inculpatul a fost achitat, fără a se administra probe noi care să răstoarne probatoriul de la instanța de fond.

În motivare, instanța de la Strasbourg menționează că instanța superioară poate confirma achitarea din primă instanță sau poate dispune condamnarea inculpatului, în urma unei evaluări corespunzătoare a vinovăției sau nevinovăției persoanei, prin administrarea de probe noi.

A arătat că, în cauză, instanța de apel nu a dispus readministrarea probatoriului din primă instanță, nu a procedat la reaudierea inculpatului pentru a-și forma propria convingere, ci a judecat pe baza înscrisurilor de la dosar.

A mai arătat că instanța de apel a soluționat cauza la primul termen de judecată.

În concluzie, a apreciat că faptele săvârșite nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, motiv pentru care, în mod greșit, instanța de apel l-a condamnat cu nerespectarea dreptului în vigoare și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, caz în care este incident cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală.

Prin încheierea din 2 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1270/A din data de 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit căreia, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de lege)- caz invocat de recurentul inculpat în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății.

Inculpatul A. a susținut, în esență, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă motivat de faptul că inculpatul nu cunoștea proveniența bunurilor în sensul că acesta trebuia să cunoască faptul că respectivele bunuri provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Potrivit art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal:

"(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia".

Prin decizia recurată, recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă (asimilată) în formă continuată (compusă din două acte materiale) prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen. reținându-se că în data de 17.02.2016 inculpatul a fost depistat pe strada (...) din Timișoara deținând și comercializând 10 pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x și un pachet de țigări marca x, netimbrate și în data de 23.02.2016 inculpatul a fost depistat pe strada (...) din Timișoara deținând 40 pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x de pachete de țigări marca x, 10 de pachete de țigări marca x Black, 20 de pachete de țigări marca x și un pachet de cafea marca x de 500 de grame, netimbrate.

În ceea ce privește cazul de casare invocat de către recurent, Înalta Curte constată că acesta nu este incident, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Astfel, în mod corect, instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului A., reținând, pe baza probelor administrate în cauză, că este îndeplinită condiția ca inculpatul să fi cunoscut că bunurile proveneau din contrabandă, având în vedere că inculpatul avea ca ocupație de bază comercializarea de țigări netimbrate, în ambele situații, atât în data de 17.02.2016, cât și în data de 23.02.2016, asupra inculpatului fiind descoperite cantități de țigări ce depășeau uzul propriu.

De asemenea, la o dată anterioară, respectiv la 13 februarie 2012, inculpatul a fost scos de sub urmărire penală pentru o infracțiune identică, iar activitățile inculpatului de a procura, de a transporta și a comercializa țigarete, se făceau fără ca acesta să aibă documente de proveniență și în condiții de clandestinitate.

Mai mult decât atât, la data de 23 februarie 2016, inculpatul a încercat să fugă de organele de constatare și să scape de marfa avută asupra sa.

Toate acestea, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, denotă că inculpatul avea reprezentarea provenienței ilicite a țigaretelor, respectiv a împrejurării că bunurile provin din săvârșirea contrabandei.

În aceste condiții, instanța constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, în forma reținută de instanța de apel (forma asimilată - art. 270 alin. (3) din legea 86/2006) astfel încât nu se poate reține că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la cantitatea de țigarete aflate asupra inculpatului, acesta a susținut că acestea nu depășeau limita de 10.000 de țigarete fapt ce ar atrage răspunderea contravențională a recurentului conform dispozițiilor art. 449 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 227/2015 raportat la art. 421 din aceeași lege.

Potrivit Deciziei nr. 17 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că "Fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României".

În considerentele deciziei se reține că infracțiunea de contrabandă, atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țara cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite (ce se regăsesc fie în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, dacă nu este vorba despre produse accizabile supuse marcării, cărora să le lipsească marcajul corespunzător, fie în conținutul constitutiv al deținerii de bunuri în afara antrepozitului fiscal, dacă este vorba despre produse accizabile supuse marcării și care sunt marcate necorespunzător), cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos.

Cu privire la deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal se reține că este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situația premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. Dacă proveniența acestor bunuri este contrabandă, se va reține numai această infracțiune (art. 270 din Codul vamal), în conținutul său [alin. (3)] intrând și depozitarea bunurilor accizabile sustrase de la controlul vamal.

În consecință, din considerentele deciziei anterior enunțate rezultă că elementul material al laturii obiective al infracțiunii asimilate contrabandei prevăzute de art. 270 alin. (3) Codul vamal este mai larg decât de cel al infracțiunii din Codul fiscal, de deținere a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita de 10000 de țigarete, astfel încât nu se poate reține că în cauză ne aflăm în fața unei răspunderi contravenționale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de către recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1270/A din data de 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de către recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1270/A din data de 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2018.

Procesat de GGC - NN