ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1750 din data de 13.08.2024 a Judecătoriei Giurgiu pronunțată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicare art. 35 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată. (fapte din 02.01.2017 și din 07/08.01.2017).

În temeiul art. 105 alin. (1) din C. pen., a fost anulată liberarea condiționată dispusă prin decizia penală nr. 756/27.12.2022 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă, rest rămas neexecutat 630 zile.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 656 din data de 15.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11.04.2017.

În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen. cu ref. la Decizia RIL nr. 42/13.10.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 204 din 31 martie 2009, au fost anulate beneficiile suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii aplicate prin sentința penală nr. 656 din data de 15.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11.04.2017.

În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 296/2022 pronunțată la data de 23.02.2022, în dosarul nr. x/2021, de Judecătoria Pitești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 596/A pronunțată la data de 05.06.2022 în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Pitești în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

În temeiul art. 105 alin. (1) raportat art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta cu cele aplicate de Judecătoria Sectorului 4 București și s-a aplicat celei mai grele pedepse, de 2 ani, sporul de o treime din totalul celorlalte, respectiv, 1 an, rezultând în final o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) teza întâi din C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) teza I din C. pen. a fost interzisă sub forma pedepsei accesorii dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 105 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 40 alin. (1), art. 43 alin. (2) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost contopită conform regulilor de la concurs, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria Pitești pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei de tâlhărie calificată aplicată de Judecătoria sectorului 6 București, adăugând celei mai grele, de 3 ani, sporul de 8 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 2 ani, rezultând în final o pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) teza întâi din C. pen. a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) teza întâi din C. pen., s-a interzis sub forma pedepsei accesorii dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul la art. 40 alin. (1) și art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni, stabilind în final ca inculpatul să execute o pedeapsa a închisorii de 6 ani și 8 luni.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen. s-a adăugat pedepsei complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, pe o durată de 3 ani, partea rămasă de executat din pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a se afla în municipiul București, pe o durată de 3 ani, după scăderea perioadei de la 11.04.2017 - 12.09.2019, fără a se depăși durata maximă de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa finală de 6 ani și 8 luni închisoare perioada executată de la data de 08.01.2017 la 15.03.2017, reținerea și arestul preventiv de la 29.01.2019 la 12.09.2019, durata pedepsei executată în baza mandatului nr. x/12.09.2019 emis de Judecătoria Sectorului 6 București și perioada executată în baza mandatului nr. x/2022 emis de Judecătoria Pitești până la data de 27.12.2022, momentul liberării condiționate din penitenciar.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 23 alin. (1) din C. proc. pen., s-a luat act de faptul că între persoana vătămată B. și inculpatul A. s-a încheiat un contract de tranzacție cu privire la prejudiciul material.

În temeiul art. 25 alin. (6) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de C., în lipsa exprimării opțiunii succesorilor în drepturi de a continua exercitarea acțiunii civile.

În temeiul art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea civilă B. a gecii de fâș, de culoare albastru cu verde, depusă la Camera de corpuri delicte conform dovezii seria x nr. x din 03.03.2017, reținând că aparține acesteia, iar restituirea nu conduce la îngreunarea stabilirii situației de fapt și justa soluționare a cauzei, cu obligația de a o păstra până la soluționarea definitivă a cauzei.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat, din care 700 RON în faza de urmărire penală și 1.000 RON în faza de judecată în fond.

În temeiul art. 272 alin. (1) și art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul, în sumă de 1.622 RON, s-a avansat avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței penale nr. 1750 din data de 13.08.2024, pronunțată Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a declarat apel.

II. Prin decizia penală nr. 1662/A din 18 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a decis următoarele:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1750 din data de 13.08.2024, pronunțate de Judecătoria Giurgiu, în dosarul nr. x/2023, sentință penală pe care a menținut-o.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 300 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

III. Împotriva hotărârii pronunțate în apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, avocat D., la data de 21 ianuarie 2025 prin Serviciul de poștă .

Prin motivele de recurs în casație formulate, inculpatul a apreciat că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere greșita încadrare juridică a faptei pentru care a fost condamnat.

În esență, inculpatul a susținut că din moment ce s-a pus în mișcare acțiunea penală și în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, faptă pentru care s-a dispus clasarea ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, nu se putea reține și agravanta de la alin. (2) lit. b) a art. 229 din C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat prin violarea domiciliului, întrucât nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă.

A arătat că, potrivit practicii judiciare, ori se rețin două fapte în concurs, respectiv violare de domiciliu și furt, ori infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită de cea de furt calificat prevăzută la alin. (2) lit. b) a art. 229 din C. pen.

A susținut că infracțiunea de violarea de domiciliu este absorbită de furtul săvârșit prin efracție deoarece acest furt nu putea fi săvârșit decât printr-o pătrunderea fără drept în curte și apoi în locuință. Tentativa la furtul prin efracție din locuința persoanei vătămate implică și pătrunderea fără drept a autorului în locuința respectivă, această din urmă infracțiune încadrându-se în conținutul infracțiunii complexe prev. de art. 209 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu referire la art. 20 din C. pen.. Ca atare, este vorba de o infracțiune unică, și nu de un concurs real între tentativa la infracțiunea de furt calificat și violarea de domiciliu.

Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și art. 2 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 38 din C. pen. într-o singură infracțiune de furt calificat, în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și art. 2 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. și a acordat cuvântul în dezbateri.

Apărarea a susținut că instanța nu a analizat încadrarea juridică dată faptelor de procuror și nici dispoziția de clasare din cadrul rechizitoriului în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, astfel încât să schimbe încadrarea juridică din 2 fapte de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d), art. 2 lit. b) din C. pen. într-o infracțiune de furt calificat, faptă prev. de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) cu aplicarea art. 35 din C. pen.

Or, având în vedere încadrarea juridică corectă a faptei, termenul de prescripție este de 5 ani, termen care s-a împlinit deja.

În raport cu cele invocate, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. pen., casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și art. 154 lit. d) din C. pen., încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale cu privire la infracțiunea de furt calificat.

În temeiul art. 441 din C. proc. pen., inculpatul a solicitat suspendarea în tot a executării hotărârii atacate, cu impunerea uneia dintre măsurile prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14.03.2025, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 07.05.2025.

La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a recursului în casație a fost îndeplinită cu persoana vătămată B. (la datele de 24.02.2025 și 28.02.2025 prin afișarea înștiințării, dosar nr. x/2023) și cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 21.02.2025 .

La data de 05 mai 2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

IV. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea a fost formulată în termen, însă nu îndeplinește cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce privește decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunțată de o curte de apel, ca instanță de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată inculpatului A. la penitenciar la data de 10.01.2025, iar acesta a formulat cererea la data de 21 ianuarie 2025, dată plic, astfel fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 435 din C. proc. pen.

De asemenea, în cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul A. având calitatea procesuală prevăzută de lege, respectiv aceea de apelant-inculpat, pentru a declara recurs în casație și nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiași articol.

Pe de altă parte, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. întrunește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliul inculpatului (și domiciliul procesual ales), hotărârea care se atacă, iar cererea a fost semnată de persoana care a exercitat calea extraordinară de atac.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Așadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept) prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Or, Înalta Curte constată că în cadrul cererii nu a fost indicat niciun caz de recurs în casație, însă inculpatul a precizat în cuprinsul cererii că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere greșita încadrare juridică a faptei pentru care a fost condamnat.

Astfel, deși din formulare ar putea fi reținut drept caz de casare art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se observă că în realitate inculpatul critică încadrarea juridică dată faptei, aspect ce nu este posibil pe calea recursului în casație.

Revenind la solicitările recurentului-inculpat, Înalta Curte reamintește că recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind încadrarea juridică a faptei, precum și pe cele privind greșita individualizare a pedepsei.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită definitiv de instanța de apel.

Așadar, încadrarea juridică a faptei nu poate face obiectul recursului în casație, instanța de recurs având în vedere încadrarea juridică stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel.

În fapt, principala nemulțumire a inculpatului vizează încadrarea juridică dată faptei, în sensul că din moment ce s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, faptă pentru care s-a dispus clasarea ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, nu se putea reține și agravanta de la alin. (2) lit. b) a art. 229 din C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat prin violarea domiciliului, întrucât nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă, cu consecințe în ceea ce privește prescripția răspunderii penale.

Evaluând aceste critici, Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpat nu corespund cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., acesta fiind incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Pentru aceste considerente, constată că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Cât privește cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, se observă că potrivit art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii.

Așadar, textul de lege invocat prevede posibilitatea suspendării executării hotărârii atacate numai în situația în care se admite în principiu cererea de recurs în casație.

Astfel, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1662/A din data de 18 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1662/A din data de 18 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.