ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 mai 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1954 din data de 11.12.2024 pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen.., raportat la art. 233 C. pen. - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (faptă din data de 23.03.2024, persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b), n) și o) C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a comunica ori de a se apropia la o distanță mai mică de 50 m de persoana vătămată B., precum și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate B.), pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., și anume după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen. (respectiv, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a comunica ori de a se apropia la o distanță mai mică de 50 m de persoana vătămată B., precum și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate B.), pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. (...)

Cu referire la același inculpat, în baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. și art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a menținut măsura arestării preventive dispusă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 53/24.03.2024, emis de Judecătoria Brașov.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. și art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada cât acesta a fost reținut și arestat preventiv, respectiv din data de 24.03.2024 la zi.

În continuare, instanța, în baza art. 22 C. proc. pen.., a luat act de renunțarea la pretențiile civile formulate de partea civilă B..

Prin decizia penală nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., deținut în penitenciarul Codlea, împotriva sentinței penale nr. 1954 din data de 11.12.2024 pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care o menține.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a constatat că la data pronunțării prezentei hotărâri, încetează de drept măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea nr. 51 din data de 24.03.2024 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2024, definitivă prin încheierea nr. 14/CJDL din 27.03.2024 pronunțată de Tribunalul Brașov.

În baza art. 422 C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a adăugat la perioada deducerii reținerii și arestării preventive și arestului la domiciliu a inculpatului timpul scurs după pronunțarea sentinței atacate cu apel, respectiv perioada de la data de 12.12.2024 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Decizia penală nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 07 februarie și inculpatului A. la data de 12 februarie 2025 la locul de deținere, Penitenciarul Codlea.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat cerere de recurs în casație condamnatul A. la data de 24 februarie 2025, data ștampilei Poștei Române, aflată pe plicul de la dosar recurs în casație.

Cererea de recurs în casație a fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 25 martie 2025 și către partea civilă B. la data de 02 aprilie 2025.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 17 aprilie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 06 mai 2025.

În ceea ce privește cerințele de formă, se constată că cererea de recurs în casație este formulată olograf de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Codlea, cuprinde hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția penală).

În motivarea recursului în casație nu a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază cererea de recurs în casație, condamnatul a susținut că nu este vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, arătând pe scurt situația de fapt. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele sale personale, respectiv că a avut loc de muncă și și-a întemeiat o familie.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu art. 440 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 C. proc. pen.., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

(4) În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanța deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce privește cerințele de formă, se constată că cererea de recurs în casație este formulată olograf de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Codlea, cuprinde hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția penală).

În motivarea recursului în casație nu a fost indicat temeiul de drept pe care se întemeiază cererea de recurs în casație, condamnatul a susținut că nu este vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, arătând pe scurt situația de fapt. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele sale personale, respectiv că a avut loc de muncă și și-a întemeiat o familie.

Înalta Curte constată că nici în cererea inițială și nici până la termenul acordat în cauză pentru pronunțarea asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, condamnatul nu a indicat un caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. pe care să se sprijine motivele invocate de acesta.

O cerere de recurs în casație nu poate învesti instanța în absența indicării cazului de recurs în casație și a motivelor pe care acesta se bazează. Înalta Curte amintește că din cuprinsul cererii trebuie să rezulte voința de a recura și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanței de casație, aceasta neavând posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. Atât conținutul, cât și motivarea cererii reprezintă condiții de admisibilitate ale recursului în casație, întrucât lipsa mențiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească și motivarea incidenței vreunui asemenea caz în speță.

Totuși, trecând peste acest aspect de admisibilitate, Înalta Curte constată că recurentul a susținut că nu este vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, arătând că a plecat cu fratele său la o plimbare și acesta l-a instigat să sustragă telefonul părții vătămate, o mică sumă de bani și un pachet de țigări. Se apreciază că motivele invocate în cererea de recurs în casație nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., acestea vizând chestiuni de fapt stabilite cu titlu definitiv de instanța de apel, pe baza materialului probator administrat, aspecte ce nu pot fi cenzurate prin prezenta cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 124/Ap din 07 februarie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2025.