ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 aprilie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de recurenta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca - AJFP Bihor, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 160 din data de 17.09.2024, Tribunalul Bihor, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în vigoare cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentanți legal ai societăților comerciale, pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen., pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b) și g) din C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 89 alin. (1) din C. pen. s-a dispus anularea amânării aplicării pedepsei de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., dispusă prin sentința penală nr. 508 din 16.12.2016, definitiva prin decizia penală nr. 480/A din 28.03.2017.

În temeiul art. 40 alin. (2) din C. pen. s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății se afla în concurs cu infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. și pentru care inculpatul a obținut amânarea aplicării pedepsei.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile aflate în concurs, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsa de 2 ani închisoare (8 luni), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentanți legal ai societăților comerciale, pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentanți legal ai societăților comerciale.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 135 raportat la art. 137 alin. (1) și (4) lit. c) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei societatea B. S.R.L. la pedeapsă amenzii penale în cuantum de 100.000 RON (200 zile-amendă x 500 RON ziua-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în vigoare, cu aplicarea art. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 136 alin. (2) lit. f) din C. pen. i s-a aplicat inculpatei societatea B. S.R.L. pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare.

În baza art. 145 din C. pen., s-a dispus publicarea pe cheltuiala inculpatei a dispozitivului hotărârii de condamnare într-un ziar de circulație locală, în format tipărit, săptămânal, pe o durată de o lună.

În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 din C. proc. pen. cu referire la art. 1357 și art. 1369 din C. civ., art. 1382 din C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților A. și societatea B. S.R.L. la plata sumelor de bani rezultate din obligațiile accesorii aferente debitului principal în cuantum de 2.570.622,94 RON reprezentând TVA și debitului principal în cuantum de 3.007 RON, reprezentând impozit pe profit (penalități și majorări/dobânzi de întârziere), care vor fi calculate de la data scadentei fiecărui categorii și până la data stingerii debitului principal, conform prevederilor art. 119 și urm. din Codul de procedura fiscală, respectiv art. 173 și urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-au menținut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 65/P/2015 din data de 08.11.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților societatea B. S.R.L. și A. până la concurența cuantumului obligațiilor accesorii aferente debitului principal în cuantum de 2.570.622,94 RON reprezentând TVA și aferente debitului principal în cuantum de 3.007 RON și până la concurența sumei de bani ce va fi stabilit cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 735/A din 13 decembrie 2024, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori penală a dispus, printre altele:

În baza art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de partea civilă ANANF - DGRFP Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva sentinței penale nr. 160 din 17 septembrie 2024 pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei penale nr. 735/A din 13 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs în casație partea civilă ANAF - DGRFP Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

Partea civilă ANAF - DGRFP Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor nu a înțeles să indice vreunul din cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație, partea civilă a criticat modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, respectiv faptul că inculpații din prezenta cauză au fost obligați în solidar față de aceasta la plata sumelor de bani reprezentând obligațiile fiscale accesorii (penalități și majorări/dobânzi de întârziere) aferente debitului principal, care au fost calculate de la data scadenței fiecărei categorii și până la data stingerii debitului principal.

Totodată, partea civilă a considerat că, în mod nelegal și netemeinic atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au apreciat că în cauză prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului constând în debite principale, a fost achitat/stins.

În acest sens, recurenta a apreciat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză ca fiind neconcludente, concluziile în ceea ce privește prejudiciul cauzat și a modalității de stingere a obligațiilor fiscale fiind eronate, întrucât au fost întocmite fără a lua în considerare aspectele de fapt și de drept cuprinse în actele administrative fiscale.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de recurenta - parte civilă ANAF - DGRFP Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor se constată că aceasta este inadmisibilă.

Prealabil, instanța de recurs reține că recurenta nu a invocat vreunul din cazurile de casare, astfel cum impun dispozițiile art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar motivele detaliate în susținerea cererii de recurs în casație nu se pot circumscrie vreunui caz de casare dn cele enumerate de norma procesuală.

În cadrul procesual al recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanțele de fond și apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii.

Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privința evaluărilor în drept ce pot fi devoluate și acestea sunt limitate, prin voința legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres și limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluția reglementării în sensul restrângerii devoluțiunii admisibile și analiza jurisprudenței aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinței legiuitorului și aduce în sfera cenzurii instanței elemente extrinseci, generând caracterul de soluție nelegală deciziei pronunțate în recursul în casație.

Partea civilă nu a înțeles să indice niciunul din cazurile de recurs în casație expres și limitativ reglementate, iar aspectele invocate nu se pot circumscrie acestora.

Astfel cum s-a expus anterior, în acest cadru procesual instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt sau chiar de drept, ce nu se circumscrie cazurilor reglementate este considerată intrată în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație. Amplele trimiteri la materialul probator, excedează competenței funcționale, instanța de recurs neavând abilitatea de a proceda la reaprecierea probelor ori de a le evalua utilitatea și fiabilitatea. Evaluarea materialului probator incumbă instanțelor de fond și apel.

Cu toate acestea, partea civilă, prin prezenta cale de atac, solicită reevaluarea forței probante a mijloacelor de probă, în special a expertizei financiar-contabile și critică întinderea prejudiciului, urmărind o reevaluare ce se circumscrie unei chestiuni de temeinicie, iar nu de legalitate. Ca urmare, instanța de recurs nu poate proceda la reaprecierea întinderii și suficienței despăgubirilor acordate ori a criteriilor evaluate, aceste elemente aparținând analizei temeiniciei ce excedează cadrul legal prezent.

Constatând că motivele invocate nu se circumscriu vreunui caz de casare, drept pentru care instanța urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca - AJFP Bihor împotriva deciziei penale nr. 735/A din 13 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta parte civilă ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca - AJFP Bihor împotriva deciziei penale nr. 735/A din 13 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2025.