ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 223/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 iunie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 364 din data de 05 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, numai în ceea ce privește criticile subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În baza art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., s-a suspendat executarea hotărârii atacate până la soluționarea recursului în casație.

În baza art. 441 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., pe durata suspendării executării hotărârii, recurentul - inculpat A. trebuie să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la Înalta Curte de Casație și Justiție ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază, desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, s-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 375/D din 05.04.2024 emis de Tribunalul Bacău în baza sentinței penale nr. 288/D din 23.10.2020 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2018, modificată prin decizia penală nr. 364 din 05.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație, completului de trei judecători și s-a fixat termen de judecată, cu citarea părților și încunoștințarea apărătorului ales al recurentului inculpat.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, recurentul A., printre altele, a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., arătând că în raport de acuzația adusă și încadrarea juridică (o singură faptă de participație, fără reținerea concursului de infracțiuni sau a infracțiunii continuate), pentru participant (indiferent de forma de participație instigare/complicitate) termenul de prescripție a răspunderii penale, începe să curgă de la data la care fapta este considerată ca fiind săvârșită de către autor, respectiv data consumării/epuizării (decizia CCR nr. 443 din 22.06.2017, pct. 23). Prin urmare, în condițiile în care acuzația penală adusă recurentului - inculpat vizează o singură faptă de participație, în raport de inculpatul B., s-a arătat că termenul de prescripție a răspunderii penale a început să curgă de la data de 25.10.2013 și s-a împlinit la data de 25.10.2021.

Totodată, recurentul a arătat că, și în situația în care, prin absurd, s-ar reține că termenul de prescripție a răspunderii penale ar fi marcat de a doua tranșă, acesta s-ar fi împlinit la data de 08.12.2023, perioada judecării recursului în casație nereprezentând o cauză de suspendare a prescripției răspunderii penale.

În considerentele încheierii mai sus enunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aspectele de fapt menționate de către recurent nu se circumscriu motivului de casare invocat, acesta vizând doar situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". S-a arătat că, în ipoteza susținută, poate fi cel mult adusă în atenția organelor judiciare prin intermediul unei alte căi extraordinare de atac (contestația în anulare, cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.). Așadar, s-a reținut că formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În cauza ce a avut ca obiect recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 364 din data de 05 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018, acesta a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. din C. proc. pen.

Prin încheierea din 20 iunie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. x/2018, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul inculpat A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 23/RC din 23 ianuarie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. x/2018 s-a admis recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 364 din data de 05 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018.

S-a casat, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce privește infracțiunea de instigare la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută și pedepsită de art. 47 din C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatului A. și s-a trimis cauza spre rejudecare către instanța de apel, Curtea de Apel Bacău.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 375/D din 05.04.2024 emis de Tribunalul Bacău în baza sentinței penale nr. 288/D din 23.10.2020 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2018, modificată prin decizia penală nr. 364 din 05.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018.

S-a constatat că recurentul-inculpat s-a aflat în executarea pedepsei aplicate prin decizia atacată, în perioada 05.04.2024 - 20.06.2024.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, care nu contravin prezentei decizii.

Ulterior, la data de 8 aprilie 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată, sub numărul x/2025, cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii din 20 iunie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018.

Prin cererea formulată, A. a solicitat admiterea căii de atac formulate motivat de admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale.

Astfel, în esență, inculpatul a susținut că a sesizat instanța având în vedere recenta decizie nr. 50 din 18.02.2025 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, este neconstituțională. A arătat că, prin hotărârea atacată, instanța de recurs a respins calea extraordinară de atac a recursului în casație, fără a analiza incidența prescripției răspunderii penale.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva încheierii din 20 iunie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi doar hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. și doar pentru cazurile prevăzute de art. 453 din C. proc. pen., singurele care pot determina o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În speță, cererea de revizuire formulată de A. se întemeiază pe cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate). Cererea de revizuire are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025, prin care s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., ce excludea posibilitatea exercitării recursului în casație în ipoteza în care, în mod greșit, nu a fost dispusă încetarea procesului penal.

Înalta Curte reamintește că o cerere de revizuire parcurge mai multe etape, prima fiind, conform art. 459 din C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică regularitatea cererii, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile privitoare la hotărârile susceptibile de a fi atacate, cazurile care o justifică, titularii cererii și termenul de introducere.

Pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., este necesar ca:

- să existe o decizie a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală;

- această decizie să fi fost publicată în Monitorul Oficial ulterior rămânerii definitive a hotărârii atacare;

- hotărârea definitivă să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională;

- consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă și să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii.

Înalta Curte constată însă că, în cauză, aceste condiții nu sunt întrunite.

Prin încheierea atacată din 20 iunie 2024, Înalta Curte a admis în principiu recursul în casație declarat de inculpatul A., dar numai cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respingând ca inadmisibil recursul în casație întemeiat pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Ulterior, prin decizia penală nr. 23/RC din 23 ianuarie 2025, Înalta Curte a admis recursul în casație al inculpatului A., a casat decizia penală nr. 364 din 05 aprilie 2024 a Curții de Apel Bacău și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.

În aceste condiții, hotărârea de condamnare a încetat să mai producă efecte juridice, cauza fiind în prezent pe rolul instanței de apel în rejudecare. Potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., revizuirea este admisibilă numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive. Or, prin admiterea recursului în casație soluția asupra acțiunii penale a fost desființată, astfel că în cauză nu mai există o hotărâre definitivă pe fond care să poată fi atacată cu o cale extraordinară de atac.

Pe cale de consecință, nu există efecte care să continue să se producă din aplicarea dispoziției declarate neconstituționale, eventualele apărări privind prescripția răspunderii penale urmând a fi valorificate, dacă este cazul, în cursul rejudecării apelului.

De altfel, efectul devolutiv al apelului obligă instanța de rejudecare să examineze cauza sub toate aspectele, inclusiv incidența prescripției răspunderii penale, astfel încât problemele ridicate de revizuent pot fi pe deplin analizate în această etapă, instanța putând pronunța orice soluție prevăzută de lege: condamnare, achitare ori încetarea procesului penal.

Rezultă, așadar, că lipsa unei hotărâri definitive asupra fondului cauzei face ca cererea de revizuire să fie inadmisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiția premisă prevăzută de art. 452 alin. (1) din Codul de procedură.

Pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, Înalta Curte, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 20 iunie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 250 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 20 iunie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2018.

Obligă revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 250 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2025.