ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 aprilie 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1741 din data de 10 iulie 2020, Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 raportat la art. 348 din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 61 alin. (4) lit. b) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3750 RON, stabilită prin înmulțirea unui număr de 150 zile amendă cu suma corespunzătoare zilei amendă stabilită de instanță la 25 RON pentru săvârșirea infracțiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, în formă continuată (trei acte materiale - în perioada august 2013 - iunie 2014).

În baza art. 59 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4500 RON, stabilită prin înmulțirea unui număr de 180 zile amendă cu suma corespunzătoare zilei amendă stabilită de instanță la 25 RON pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Națională a Barourilor din România", "U.N.B.R.", "Uniunea Avocaților din România" sau denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege.

În baza art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen., a contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta și a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa amenzii penale de 4500 RON, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 3750 RON, în final inculpatul A. urmând a executa pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5750 RON.

S-a constatat că infracțiunile de exercitare fără drept a unei profesii sau activități și folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Națională a Barourilor din România", "U.N.B.R.", "Uniunea Avocaților din România" sau denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege din prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunile de exercitare fără drept a unei profesii sau activități și folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea Națională a Barourilor din România", "U.N.B.R.", "Uniunea Avocaților din România" sau denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiții decât cele prevăzute de lege pentru care a fost aplicată pedeapsa rezultantă a amenzii în cuantum de 6900 RON prin S.P. nr. 108/17.01.2018 a Judecătoriei Sectorului 4 București, care a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii de 256 zile prin sentința penală nr. 2356/2019, definitivă prin decizia penală nr. 605/C/23.06.2020.

În baza art. 39 alin. (1) lit. e) din C. pen., a adăugat pedeapsa amenzii în cuantum de 5750 RON la pedeapsa închisorii de 256 zile, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 256 zile închisoare și 5750 RON amendă.

S-a dispus anularea MEPI nr. 2356/2019 din data de 23.06.2020 emis de Judecătoria Sectorului 4 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei sentințe, la rămânerea definitivă.

În baza art. 25 din C. proc. pen. și 397 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de persoana juridică - Uniunea Națională Barourilor din România.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate reprezentate de împuternicirile avocațiale având seriile x/2014 și x.

Prin decizia penală nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-parte civilă Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței penale nr. 1741 din data de 10.07.2020 a Judecătoriei Sectorului 4 București, secția Penală, pe care a menținut-o.

Împotriva deciziei penale nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat recurs în casație inculpatul A..

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile pronunțate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare a recursului în casație, părțile ce pot formula recurs în casație, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate face recurs în casație.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. se observă că acesta nu a respectat dispozițiile imperative prevăzute de art. 435 din C. proc. pen.

În cadrul procesual al recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar orice chestiune de fapt, analizată de instanțele de fond și apel sau chiar chestiuni de drept, dar ce nu se circumscriu cazurilor expres reglementate, sunt considerate intrate în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii.

Recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt intrate în autoritatea de lucru judecat, nici reevaluarea materialului probator pentru modificarea bazei factuale ori a caracterizării în drept. În privința evaluărilor în drept ce pot fi devoluate și acestea sunt limitate, prin voința legiuitorului, la ipotezele (cazurile) enumerate.

Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limitele expres și limitativ prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Evoluția reglementării în sensul restrângerii devoluțiunii admisibile și analiza jurisprudenței aferente, demonstrează că interpretarea extensivă a cazurilor constituie o adăugare nepermisă sau o ignorare a voinței legiuitorului și aduce în sfera cenzurii instanței elemente extrinseci, generând caracterul de soluție nelegală deciziei pronunțate în recursul în casație.

Recursul în casație declarat de inculpatul A. se întemeiază pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 și 7 din C. proc. pen. (în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; 7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul a invocat faptul că i-au fost încălcate toate drepturile fundamentale reglementate de Constituția României, cât și de CEDO, solicitând punerea sa în libertate.

Potrivit art. 435 din C. proc. pen., recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Se constată că inculpatul A. a formulat recurs în casație la data de 27 ianuarie 2025 cu depășirea termenului imperativ impus de dispozițiile legale anterior evocate.

De asemenea, potrivit art. 436 alin. (6) C. proc. pen.: "decizia instanței de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casație de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras."

Inculpatul A. nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței penale nr. 1741 din data de 10 iulie 2020, a Judecătoriei Sectorului 4 București, prin care s-a stabilit ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 256 zile închisoare și 5750 RON amendă, astfel încât nu avea deschisă calea recursului în casație.

Totodată, potrivit art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., "în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat."

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație nu întrunește nici această exigență, având în vedere că, anterior formulării actualei cereri, la data de 24.04.2023 inculpatul A. a mai formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul penal nr. x/2018, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea nr. 402/RC din data de 21.06.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Față de aceste considerente, instanța urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1445/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2025.