ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 20/2025

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2025

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 131/02.02.2024 pronunțată de Judecătoria Brăila, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepția inadmisibilității formulării cererii de constituire ca parte civilă a UAT Tecuci în prezenta cauză, excepție invocată de inculpații A. și B. și a fost respinsă acțiunea civilă a UAT Tecuci, ca inadmisibilă.

A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile Ministerul Culturii prin Direcția Județeană pentru Cultură Galați, ca nefondată.

A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de Ministerul Culturii prin Direcția de Cultură, ca nefondată.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și părțile vătămate Ministerul Culturii - Direcția Județeană pentru Cultură Galați și Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Tecuci.

Prin decizia penală nr. 741/A/din 21.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și Unitatea Administrativ Teritorială Tecuci prin primar, împotriva sentinței penale nr. 131/02.02.2024 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

A fost desființată sentința apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond - Judecătoria Brăila cu privire la acțiunea civilă promovată de Unitatea Administrativ Teritorială Tecuci prin primar.

În baza art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Culturii - Direcția Județeană pentru Cultură Galați cu privire la latura civilă.

A fost desființată sentința apelată, au fost înlăturate dispozițiile privind respingerea acțiunii civile și, în rejudecare, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.. au fost obligați inculpații A. și B. la restabilirea situației anterioare prin aducerea imobilului din Județul Galați, oraș Tecuci, str. x, la starea inițială.

III. Împotriva deciziei penale nr. 741/A/21.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 483 C. proc. civ., inculpata A. a formulat cerere de recurs cu privire la latura civilă a procesului penal ce formează obiectul dosarului x/2022

În esență, inculpata a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate și, rejudecând, instanța de control judiciar să înlăture obligația de restabilire a situației anterioare, respectiv aducerea imobilului din orașul Tecuci, str. x, jud. Galați la starea inițială.

În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere că, potrivit art. art. 19 alin. (5) din C. proc. pen.: Repararea prejudiciului material și moral se face potrivit legi civile, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.: Hotărârile date în apel, cele date potrivii legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Având în vedere situația de fapt, precum și dispozițiile legale incidente, a apreciat că hotărârea pronunțată de către Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze și minori este nelegală, pentru următoarele motive:

a) în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea recurată nefiind motivată;

Astfel, a arătat că din analiza conținutului sentinței atacate în întregul său, rezultă că aceasta nu corespunde exigențelor legii si nici nu face dovada unui examen efectiv și serios al argumentelor fundamentale prezentate de părți si nici al probelor administrate.

Mai mult, instanța nu a prezentat motivele pentru care instanța a dispus restabilirea situației anterioare, fiind încălcat dreptul inculpatei la un proces echitabil, consecința fiind cauzarea unei vătămări procesuale care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea art. 498 alin. (2) din C. proc. civ.

b) în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., în sensul că, prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, aplicând, totodată, în mod greșit normele de drept material;

În această ordine de idei a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 19 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 79 și art. 84 alin. (1) C. proc. pen., Ministerul Culturii prin Direcția Județeană de Cultură Galați neavând calitatea de persoană vătămată, precum și dispozițiile art. 1357 din C. civ., prin presupusa faptă ilicită neproducându-se niciun prejudiciu Ministerului Culturii prin Direcția Județeană de Cultură Galați.

Astfel, pe de o parte, Ministerul Culturii prin Direcția Județeană de Cultură Galați nu avea calitatea de persoană vătămată pentru a se constitui parte civilă în procesul penal, iar pe de altă parte, nu există un prejudiciul produs prin presupusa faptă ilicită, solicitând să se aibă în vedere raportul de expertiză tehnică extrajudiciară nr. 209 din 07.12.2015, întocmit de către expertul tehnic C..

Prin urmare, a apreciat că instanța a aplicat în mod greșit normele de drept material în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.

În final, a apreciat că soluția pronunțată de către instanța de apel în ceea ce privește restabilirea situației anterioare prin aducerea imobilului la starea inițială este una criticabilă raportat la dispozițiile art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 256 din C. proc. pen. și la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., întrucât repunerea în situația anterioară se poate dispune numai în situația în care aceasta este posibilă, iar în speță, o punere în situația anterioară nu mai este posibilă.

În temeiul dispozițiilor art. 223 C. proc. civ. raportate la dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2. teza finală din C. proc. civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

IV. Potrivit învestirii realizate de Curtea de Apel Galați, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23.09.2024 sub nr. x/2022, având ca obiect recurs în casație, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 8 - filtru, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 13.11.2024, când Înalta Curte - judecătorul de filtru, a recalificat obiectul cauzei ca fiind cale de atac intitulată recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 483 din C. proc. civ.

Urmare a recalificării obiectului cauzei, dosarul a fost înaintat președintelui secției penale a Înaltei Curți de Casație în conformitate cu dispozițiile art. 110 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3.243/2022, în vederea întregirii completului de judecată

Pentru a pronunța o astfel de soluție, judecătorul de filtru a avut în vedere conținutul cererii formulate de inculpata A., dar și temeiurile de drept invocate.

De asemenea, s-a subliniat că în conținutul cererii formulate, inculpata nu a făcut vorbire și nu a invocat dispozițiile vizând recursul în casație prevăzute de art. 433 și următoarele C. proc. pen.

Mai mult, s-a avut în vedere și precizările exprese ale inculpatei din cererea formulată la data de 12.11.2024 prin care a invocat excepția necompetenței secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că prin cererea depusă a înțeles să formuleze recurs privind latura civilă a cauzei, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., iar nu recurs în casație. Totodată, a apreciat că secția civilă a Înaltei Curți este competentă să soluționeze cauza care vizează restabilirea situației anterioare.

Urmare a întregirii completului de judecată, potrivit dispoziției președintelui secției penale a Înaltei Curți din 19.11.20224, a fost acordat termen de judecată la 15.01.2025, dată la care recurenta a invocat excepția necompetenței funcționale a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta fiind respinsă.

De asemenea, a fost invocată din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac declarate de inculpată, instanța rămânând în pronunțare asupra acestui aspect.

V. Examinând excepția inadmisibilității căii de atac declarate de inculpata A., Înalta Curte o apreciază întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială a C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, inculpata a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 483 din C. proc. civ., împotriva deciziei penale nr. 741/A din data de 21 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, invocând nelegalitatea soluției privind restabilirea situației anterioare.

Decizia penală nr. 741/A din data de 21 iunie 2024 a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de apel, în procedura prevăzută de art. 408 și următoarele C. proc. pen., hotărârea fiind definitivă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen. în care se arată că: Hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel.

Prin urmare, fiind epuizată calea ordinară de atac a apelului, hotărârea fiind definitivă și intrată sub puterea autorității de lucru judecat, inculpata A. avea deschisă doar posibilitatea promovării căilor extraordinare de atac prevăzute de C. proc. pen., respectiv contestația în anulare, revizuirea, recursul în casație sau redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 426, art. 434, art. 452 și art. 466 C. proc. pen., în limitele și condițiile prevăzute de legiuitor.

Or, în cauză, inculpata a înțeles să atace hotărârea definitivă pronunțată de instanța penală de apel, uzitând nu de normele C. proc. pen., ci de o cale de atac reglementată de dispozițiile procesual civile, respectiv de calea de atac a recursului, prevăzută de art. 483 C. proc. civ., invocând faptul că acesta ar fi admisibil față de dispozițiile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. pe care l-a apreciat ca reprezentând dreptul comun în materie.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.: Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar, conform alin. (4) din același text de lege:

Recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Din examinarea coroborată a acestor texte de lege, se constată că pot fi atacate cu recurs, potrivit art. 483 C. proc. civ., doar hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, pronunțate de instanța civilă, competența de soluționare aparținând instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, și în nici un caz instanței penale, astfel cum susține inculpata A..

Sub un alt aspect, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că: De asemenea, dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare, întrucât în materie penală sunt reglementate căile de atac susceptibile de a fi formulate împotriva hotărârilor penale și, prin urmare, aceste norme invocate de inculpată nu sunt aplicabile în detrimentul celor prevăzute de C. proc. pen.

Un alt argument invocat de petentă constă în faptul că repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile, astfel cum prevede art. 19 alin. (5) C. proc. pen.

Este adevărat că repararea prejudiciului se face potrivit dispozițiilor legii civile, însă acestea vizează dispozițiile prevăzute de art. 1349 și următoarele C. civ., privind răspunderea civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, nu potrivit art. 483 C. proc. civ. care reglementează calea extraordinară de atac a recursului în materie civilă.

Astfel, recurenta-inculpată, independent de temeiul de drept invocat, a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri penale definitive, pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin calea de atac prevăzută de art. 483 C. proc. civ.

Prin urmare, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Astfel, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză recurenta-inculpată a contestat o hotărâre penală nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac prevăzută de dispozițiile C. proc. civ., Înalta Curte, raportat la dispozițiile din Partea specială, Titlul III C. proc. pen.:

Va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată recurs, formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 741/A din data de 21 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată recurs, formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 741/A din data de 21 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2025.